11,560 matches
-
oamenilor, indiferența lor în fața timpului, indolența, nepăsarea... M-am născut dintr-o piatră însuflețită, o piatră cu inimă, am crescut într-o inimă de piatră, am fost copilul pietrei, ceva între om și piatră, într-o zi m-am trezit speriat în fața Soarelui, mi-am auzit respirația, pe care n-o mai auzisem în piatră, am văzut stelele atârnate de cer, norii, m-am aplecat deasupra primului izvor și m-am privit în ochi îndelung, neștiind de unde să mă iau, din
COUPE DE FOUDRE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384319_a_385648]
-
mei reapărut când am văzut ferestra pe unde tu săreai după ce îți adormeau părinții obosiți de truda zilei. Doi nebuni sub noaptea unui nuc, asta eram. Nu ne promiteam nimic, stăteam așa îmbrățișați și ascultam zgomotul nopții pustii. Ne mai speria din când în când lătratul unui câine, sau un cocoș afurisit ce trezea și noaptea cu melodia lui ce dădea semnul că zorile-s pe drum și ziua vine. Săreai fereastra înapoi atunci, iar eu plecam așa de mândru că
FEREASTRA UNEI NOPȚI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384350_a_385679]
-
și încălcase prima oară hotarele împărăției regelui David mânat de aceeași iubire pentu frumoasa Shokuktany. Urmărise o fiară, un lup alb minunat de frumos. Fiarele acestea erau considerate animale magice, spirite ale muntelui. El săgetase ușor lupul, cât să-l sperie și să-l provoce a-și căuta scăparea către munte. Se avântase în urmărirea lui, însoțit doar de șoimul său, Săgeata de Argint. Lupul alb trăia în Muntele Sacru. Era bine știut acest lucru printre mongoli și cine știe cum, de ajunsese
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
luptat învingători, Cucerind redute grele. Lupte aprige la Plevna, La Smârdan ori la Vidin, Au aprins în suflet râvna De-a-mplini un plan divin. Dacă țara va vrea vajnici Să luptați spre libertate, Aprigi, mândri, dârji și falnici, Nu vă speriați de moarte Ziua voastră e aproape, Zi din maiul înflorit, Cerul vrea să vă adape Flori pe piept din mal ivit. Cerul vrea să vă aducă Un omagiu de culori, Să se-audă-n vai și-n lunca Marșuri, vesele cântări. Bravi
TRIPLA SEMNIFICATIE A ZILEI DE 9 MAI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384413_a_385742]
-
și ea a crezut tot și a căpătat încredere în oameni în general pe măsură ce omul s-a marturist; nu a avut nicio clipă vreun sentiment de teamă, ea a ascultat doar... Tânărul om, cu o constituție robustă, te-ai fi speriat privindu-l, i-a spus că avea doi băieți din două casatorii, că a fost patron de restaurant și de sală de bingo, că s-a despărțit de prima soție după ce a pierdut tot, chiar și libertatea pentru două luni
CONTINUARE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384416_a_385745]
-
în: Ediția nr. 1717 din 13 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Amară otravă, dezamăgirea... Aș vrea Un burete, să o șterg din viața mea. Am parcurs lungă cale și mai e pe atâta drum anevoios între eșec și victorie. Mă sperie cuvintele scoase la mezat pe tarabă Fie și într-o piață poleita cu aur. Odată pierdute aripile, si îngerii mor. Nu vreau cuvântul plătit pe arginti, E cântecul de lebădă al poeților. Citește-mi fără teama poezia - am împrăștiat În
DE ZIUA MEA de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384455_a_385784]
-
mă opresc, încălcând obiceiul de a-l saluta de aproape, de a purta un dialog mental, ca alte dăți. Îmi ridicai zorit pălăria, făcându-i complice cu ochiul poetului ce-n dimineața aceea plecase mai abitir capul spre trecători. Mă sperie pe moment schimbarea percepției mele, punând-o pe seama neastâmpărului cu care mă simțeam chemat spre mare. Dar nu mă oprii, nu încetinii coborâtul spre faleză! Îndemnai, îndemnai, de parcă marea, singura de care mi-era dor, ar fiputut să plece undeva
CELĂLALT de ANGELA DINA în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384454_a_385783]
-
nenorocitului ăsta de răzbunător. --Hai, mamă, fă ce spune Dora și dă-i omului mașina, a intervenit și maică-sa. Lasă-l să râdă de tine cât o vrea, numai noi să fim liniștiți. --Ho, bocitoarelor, fricoaselor! Că nu mă sperii eu de șicanele Spârcâiacului! Și tu, femeie, ai face bine să pleci la Galați, că mai mult mă încurci decât mă ajuți! --Așa îmi spui, mă? Apoi, dacă plec, plec de tot, mă! N-ai decât să rămâi și să
SRL AMARU-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384508_a_385837]
-
cei ce le-au îngropat, după cum le-a fost jurământul. Aici și acum putem aminti dispariția misterioasă a celor patru căutători de comori, două perechi de tineri, care confirmă că orice comoară este însoțită de un blestem, ceea ce i-a speriat și pe alți visători. Numai că fiind descoperit Testamentul - (cheia cifrului) - lăsat de Pătru Valdescu - Principele Vâlcelelor, moștenitorii direcți, dar și alți locuitori din acest ținut de basm au putut să-și ducă restul vieții într-un huzur. Cercetător al
CÂTEVA IMPRESII DESPRE ROMANUL COMOARA BLESTEMATĂ DE ION NĂLBITORU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384553_a_385882]
-
de pomană deși în numele bisericii a condus o jumătate de secol poliția de moravuri a unui orășel impunând posturi, rugăciuni și comportament social exemplificate prin propria viață aproape ascetică. Domnișoara Cucu se simțea obosită. Durerile reumatice o deranjau sever. A speriat-o și culoarea feței văzută în oglindă. Probabil ficatul își face de cap deși a luat pastilele prescrise. Nici de mirare la cei peste 90 pe care îi ducea în spate. Era Duminică și ar trebui să meargă la biserică
DE CE, DOAMNE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384539_a_385868]
-
ridicate în Decameronul lui Boccaccio nu prindeau datorită vârstei sau măcar al sănătății enoriașei. Dacă ar fi fost tânără, și încă cu himenul intact, ce deliciu. Vai Doamne, gândurile popii au început să cadă în păcat. Poate nu degeaba a speriat-o de moarte predecesorul lui de urăște bărbații. - Ai amintit că plăteai muncitori agricoli ca să te ajute în munca câmpului și desfacerea produselor. Asta este o faptă plăcută Domnului. În primul rând deoarece te ajuți singură. Și Domnul Dumnezeul Nostru
DE CE, DOAMNE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384539_a_385868]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PREFERINȚĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului PREFERINȚĂ Primul fulg, cam temător, Slobozit de-un tânăr nor, Privea speriat în jos Spre pământul somnoros. „Unde să m-așez?” gândea, „Pe un ram ? Pe o surcea?” Deodată, printre vii, Vede-o ceată de copii. - „Ăsta zic și eu noroc!” Și s-a așezat pe loc, Cu un aer juvenil, Pe
PREFERINŢĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384608_a_385937]
-
libertatea spirituală nu poți să guști din libertatea exterioară - Preacuvioase Părinte Roman Braga, în altă ordine de idei, timpul comunismului ați fost întemnițat întrucât ați făcut parte din mișcarea duhovnicească „Rugul Aprins”, despre care spuneați, mai demult, că i-a speriat pe guvernanții regimului comunist mai mult decât toate centrele de rezistență din Carpați. Care au fost cele mai dificile și anevoioase momente în viața de închisoare? Dar cele mai frumoase și mai înălțătoare? - Privind acum în urmă, într-un mod
INTERVIU CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT ROMAN BRAGA DIN S.U.A. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384529_a_385858]
-
mă loviți, fiți isprăviți, regulamente, arhidemente, cu multă mentă semidecentă. Eu sunt poetul cu zaiafetul, eu sunt ce? Regretul.Când găina striga cu-cu-rigu se numea cocoșul zu, soarele pe loc răsărea bondoc. Calul este o algă care țipă noaptea să sperie rechinii. O dramă se poate petrece și în lift, dacă ai talent la șrift. O pisică poate fi limpede doar dacă bea cu unul sfinte-te. Un om cu talpă în Marea Albă știe ce este un pântec-vestă. Lasă Gulagul
ERA UN PERETE LUNG de BORIS MEHR în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384616_a_385945]
-
de dragoste. Nu spui, doar arăți, bucuri și te bucuri. Ai atâtea feluri de dragoste și-o dai sub toate aceste forme, încât ai și mai multă. Este dragostea ta frumoasă, delicată și nu reții nimic pentru tine. Uneori mă sperii, pari încrâncenat și prea plin de griji, dar știu că alarma este falsă. Tu îmi dai dragostea ta misterioasă, surâzi și amândoi vorbim sfidător despre moarte. Ne prindem de mâini și mergem prin păduri uneori prea verzi, alteori prea luminoase
IUBIREA MEA TANDRĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384604_a_385933]
-
speță m-a întors pe dos... Totuși, după ce a fost arestat și am ascultat o parte din audieri, de ce am susținut eu că ar fi nevinovat? Ei bine, asta nu mi-o pot aminti... În schimb, îmi amintesc cât de speriat era omul acesta. Îmi amintesc bine că toți colegii din echipa de cercetare îl apreciau pentru sinceritate, pentru colaborare. Până la un punct. Niciodată nu a recunoscut. A declarat și a susținut permanent că este nevinovat. Și l-am crezut, dar
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
așezat în apropiere, pe noptiera de lângă pat, a început să trepideze puternic. A întins mâna într-o mișcare specifică roboților, a apucat micuțul aparat încercând să descopere tasta de oprire, fără să deschidă ochii. Nu a reușit. S-a ridicat speriat în capul oaselor, cu telefonul în mână, când, deschizându-i, a zărit lumina zorilor în ferestre. Câtă treabă am în dimineața asta! Sunt mort de somn și noaptea s-a terminat... Cine naiba e la ora asta?” După ce a reușit
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
și de nevroze, Am vrea și noi, când primăvara poate, Să împărțim mereu mai multe roze Și zâmbete și gânduri delicate. SĂGEȚI Prin noapte au trecut oștenii gheții Și-au tras săgeți de frig la mine-n geamuri, S-au speriat toți mugurii pe ramuri Și-au tremurat în bruma dimineții. Zăpada a-ncercat să-nalțe flamuri, Cu-nsemnele durerii și tristeții, În zori s-au răzvrătit, cântând, poeții Și frunzele, cu multele lor neamuri. Dar, când s-a ridicat pe cer
PRIMĂVARA LA ECHINOX de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384672_a_386001]
-
i s-a făcut rău?” Ca un uragan pătrunse disperat pe ușă. - Elena! Unde ești iubito? În camere nu era nimeni. Ieși din nou în pridvor, nedumerit. Calul îl privea curios din ogradă, neînțelegând ce are stăpânul de este așa speriat și aleargă disperat când în casă, când afara. „Probabil a uitat unde a pus ceva foarte important și îl caută de zor”, gândi animalul. „Băi stăpâne, tare aiurit mai ești! Ce cauți este legat de șaua mea! Ia odată povara
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
-se ce căuta acolo, apoi din câteva salturi fu lângă ea. - Vai de mine, e dimineață! - exclamă Elena buimăcită. Dar ce-i cu mine aici? Te-ai întors de mult, dragule? - Liniștește-te, iubito! - o mângâie Pătru ca să n-o sperie. - Am ațipit, dar nu-mi amintesc cum am ajuns aici... - Ești încă somnoroasă... Bărbatul o cuprinse în brațe și o sărută cu patimă. Amândoi se afundară în fânul a cărui aromă îi copleși... Unul lângă altul, cu fața în sus
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
dirijată spre producerea acestor mașini care sufocă nu numai viața omului ci a ajuns să sufoce chiar viața planetei Focul, adus de trăsnetele ivite din fulgere, i au ars la început iarba, copacul unde se adăpostea de fenomenele ce îl speriau cu puterea lor, nici până azi înțeleasă. Când a observat că focul acela îl poate proteja de frigul ce apărea uneori între timpuri , a luat acel foc și a început să îl folosească la muncile lui. Cu el a topit
TEORIA SUPRESTRUCTURILOR (MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382282_a_383611]
-
flori. Florian: Orice floare ating are aceeași soartă. La o lună după acea întâmplare am făcut o pasiune pentru asparagusul bunicii. Mi-a permis să-l îngrijesc eu. Asparagusul e o floare rezistentă. A îngălbenit ca omul bătrân, ca natura speriată de toamnă până ce a pierit tot. (Asistenta a intrat în salon.) Bolnavul X: (pentru sine): E nebun. Măcar să fie bun de lucru. Asistenta: Cum se simt pacienții? Bolanavul X: Bine. Asistenta: Mă bucur. (Se apropie de Florian.) Trebuie să schimbăm
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
face apariția.) Florian: Florile mele sunt naive. Bolnavul X: Ai ajuns prietene? Florian: Am întârziat. Niște paraziți au urmărit o floare prin parc. Cunosc eu ce e mintea lor, numai spurcăciuni. Am prins floarea de mână, cu toate că ea s-a speriat inițial de mine, pe urmă mi-a înțeles jocul. Paraziții s-au depărtat. Au înțeles că floarea nu e singură. Soția Bolnavului X: Ce floare? Florian: O fată. Bolnavul X: Ți-o prezint pe soția mea. (Florian a luat mâna
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
stoluri de pescăruși și albatroși. Într-o zi, când am aruncat volta, s-a întâmplat să cadă deasupra unui pescăruș ce își spăla penele nepăsător, pe luciul apei. Acesta nu s-a ferit și nailonul a căzut peste aripile sale. Speriat s-a zbătut și s-a încurcat și mai tare. L-am tras cu grijă și cu greutate în barcă, deoarece se zbătea și țipa, de am alertat toată marea. Nu doream să-l rănesc, sau să-mi rupă nailonul
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
răsti la ei: - Ce vi s-a întâmplat, nătărăilor? Nici ei nu-și dădeau seama ce se întâmplase, ridicându-se cu mare greutate din grămada în care au fost aruncați. După ce se ridicară, auziră sub ei gemetele jalnicului general. Se speriară rău de tot și se îngroziră la gândul ce va urma. Împăratul rămase stupefiat. Nu se poate! Cel mai viteaz, cel mai fioros războinic, care băgase spaima în toți dușmanii lui? Redus la o movilă de carne sângerândă și plină
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]