3,995 matches
-
că nu-ți dai seama ce-mi ceri. ― E așa de grav? Nu-mi închipuiam! Dumnezeule, ce-i de făcut? Va trebui să fie arestat? ― Da. Și îl așteaptă nu mai puțin de cinci ani de pușcărie. ― Nu, strigă ea, speriată, scapă-l! Ou orice preț! Ești puternic și bun! Făgăduiește-mi! Fă-o pentru mine... pentru tot ce a fost între noi. Tăceam. Mă uitam laoom la făptura ei și tăeeam. Îmi trebuia un răstimp de frământare și de nehotărâre
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
voi scuti de constatări dezagreabile. Am bovarizat destul pe tema "argonauților" plecați în căutarea "lînii de aur" și ar fi penibil să descopăr că, pe un vapor modern, nu pe o biată corabie cu pânză zdrențuită de vânt, eu stau speriat. Dar ce-a fost asta? Am căzut, parcă, într-un gol. Nu mai văd nimic afară, din pricina întunericului, dar, cu siguranță, e vreme rea. Zgomotul valurilor devine din ce în ce mai amenințător și, uneori, simt cum mi se contractă stomacul. Mircea Ciobanu e
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
centimetri și în ea se văd nenumărate monede aruncate de turiști. Ne îndreptăm spre "palatul sultanilor". Când pătrund în prima dintre cele trei curți, îmi năvălesc în minte frânturi din ce am citit prin cronici despre boieri ambițioși sau domnitori speriați care au bătut drumul "Stambulului" pentru a se înclina în fața "măritului sultan", ca să cumpere tronul ori ca să-și salveze capul. Cât aur va fi venit ca "haraci" din Principate? Câte uneltiri se vor fi țesut în umbra acestor platani? Câte
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în salonul de pe puntea "Venus". La recepție îl văd pe Theo. A întins pe masă un vraf de hârtii. S-a hotărât să distribuie, fotocopiată, coperta operei capitale pe care o pregătește. Mă întreabă dacă o am. "Nu" zic, oarecum speriat. La prânz mi-a propus să merg la el în cabină, să semnez sub fotografia mea din catalogul participanților la croazieră. Am intrat în panică. Să fiu singur cu un anarhist și, poate, homosexual pe deasupra, într-o cabină? I-am
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
par acum mai puțin fabuloase. Le-am văzut, altădată, cotropite de bălării, de gâze și de flori care le dădeau ceva de mister greu, putred. Șopârlele dormeau atunci la soare pe sânii de piatră ai unor zeițe decapitate și fugeau, speriate, auzind pași. Fluturi mari, enormi, colorați mirific și putrezi parcă, și ei, sau bolnavi de tainele locului zburau peste ierburi. Păsări țâșneau din iarbă, multe, ca pe vremea când se hrăneau cu resturile de la ofrandele depuse în sanctuare. Acum, totul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
coborât din camion, a observat că nojițele de la o opincă i s-au dezlegat. S-a aplecat să și le lege, șoferul a dat puțin mașina înapoi, a lovit-o la cap, și ea a căzut moartă pe loc. Șoferul speriat a urcat-o în camion și însoțit de două femei, a dus-o la Spitalul din orașul apropiat. Aici medicii au constatat decesul și i-au spus să o ducă acasă. Închipuiți-vă, dragii mei, durerea și disperarea copiilor ei
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
parcă pentru a mă întreba: „Îți place ori ba?” „Îmi place, frumoaselor. Îmi place cum nici nu vă închipuiți voi” - gândeam eu în timp ce un foșnet neașteptat s-a auzit pe cărarea pe care tocmai venisem. Mi-am întors capul, ușor speriat...În marginea poienii - cu ochii ei aprinși - ședea bătrâna țigancă...Văzând că privesc spre ea, a făcut o plecăciune și s-a apropiat cu pași mărunți. Sărut mâna, conașule. Nu te-am văzut de câtăva vreme. Tocmai mă întrebam ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
care-1 bea din ceas în ceas, gălbenușurile pe care le înghițea lacom, pătîndu-și 184 185 cămașa fiindcă mâna îi tremura. Ceea ce-i plăcea mult era nădușeala. Ascundea momentul transpirației înadins ca să rămână în izul ei; numai când începea tremurul cerea speriat să fie premenit, dar nu lăsa să-i ia cămașa de tot. O mai ținea pe pat așa udă, probabil aberații ale febricitații, deoarece și gargara, limonada le ținea în gură mult, ceea ce-i umfla obrajii și-1 făcea hidos
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cumva vocea sângelui. O luase copilărește într-un moment de necaz și o păstrase așa cum știuse el, pentru că lucrul se arătase a nu fi prea greu și pentru că era băiat bun și nepăsător. De câte ori nu plecase și altă dată, lăsînd-o speriată și ursuză. Drumul lui însă atunci se întorcea mereu pe același circuit. Acum apucase înainte pe un câmp de alergare cu obstacole, cu șanțuri, cu garduri duble, cu handicap și potou de sosire. Poate că hainele domnului Paul îi travestise
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cerc intern, când feciorul, lăsând brusc jos o tavă, avusese numai timpul să se repeadă spre stăpână pe care o văzuse pălind și o susținuse până la canapea, unde Elena avusese o scurtă sincopă. Revenindu-si surâsese lui Drăgănescu 261 care, speriat, îi ținea mina și întinsese mina liberă lui Marcian, foarte alarmat, sub aparențe calme: - M-am prostit de tot, declarase Elena. Nu vroise însă să consulte un doctor. Drăgănescu, din inițiativă proprie, cercetase un ilustru practician. - Cauzele! Fără cauze și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sfioasă impresionată de moda nouă a acelei tăceri. - Da! binevoi Lică, mereu prețios la cuvinte, din cauza învrăjbirii ce avea. Eczema de care vorbea Ada era o bubuliță ce apăruse deasupra buzei, tocmai după vizita făcută la spital Siei, moartă. Lică, speriat, întrebase un farmacist, ce-1 sfătuise, pentru a se putea trata mai bine, să-și radă mustața. Coaforul conformase și pieptănătura. De aici noul aspect fizic al lui Lică; combinat cu cel moral, cu acea vrajbă ce-i ținea loc
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
frățior ca tine, da? Toamna și iarna au fost mai frumoase ca niciodată! Luna martie sosi cu alai de ghiocei și viorele. Într-una din zile, mama Angelicăi plecă grabită cu o mașină albă cu cruce roșie. Angelica părea puțin speriată. Tatăl a liniștit-o, spunându-i că se duce să aducă pe lume copilașul. După câteva ore, Angelica află cu bucurie că se născuse Flavius, frățiorul ei, care semăna așa de bine cu ea. Când mama a revenit în familie
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
plânge. Așa l-a găsit tatăl lui, când soarele nu mai era și mantia albastră a serii își întindea faldurile peste dealurile și văile din apropierea satului. - Costeluș, ce s-a întâmplat? Ai adormit aici? Ai visat urât? îl întrebă tatăl speriat. - Nu, tăticule! M-am întristat, dar nu, nu vreau să te întristez și pe tine, spuse băiatul. - Dragul meu copilaș, orice tătic e mai puternic decât copiii lui. Inima lui poate duce multe poveri și multe tristeți. În inima lui
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
ghemotocul ce începuse să tremure. O atinse ușor pe umăr, apoi apăsă mâna mai tare, încercând să îi cuprindă umărul mititel în căușul palmei. Gestul acesta oprise brusc tremuratul și fetița ridică fața roșie de plâns. Ochii priveau un pic speriați, buzele tremurau ușor. Învățătoarea o prinse de mână și încercă să o scoată din ascunzătoare. Fetița nu s-a opus. A simțit că nu i se va întâmpla nimic rău. Ajunsă în mijlocul holului, învățătoarea se aplecă pe vine, devenind de
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
prea știa ce să creadă, așa că, până să se gândească la câte și mai câte lucruri, o rugă să îi arate unde este clasa ei. În câteva momente, se afla în celălalt capăt al holului de unde venea o altă învățătoare, speriată că eleva ei întârziase la oră. Din două cuvinte, învățătoarea de serviciu a înțeles că fetița ce se numea Lavinia, suferea de autism. Nu voia să vorbească nimănui, nu putea, cu excepția anumitor persoane. Înainte de a se despărți, Lavinia i-a
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
pentru numai două amărâte de milioane, să omori, un ditamai ghiuj? Și-l trântește, cât de tare poate, cu capul de betonul peretelui. Capul geamănului devine o puternică cișmea arteziană, de sânge. Se rostogolește, se zbate, puțin, după care, sucombă. Speriat, se precipită, criminalul, dulcele prim;îl buzunărește, rapid. Nu găsește nimic. Iese, pe scări. Afară căzuse un ger cumplit. Umiditatea de pe trepte se transformase într-un polei nemilos. Dulcele alunecă. Și se rostogolește, și se tot rostogolește, cu viteză de la
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
încăperi ale căror uși sunt încuiate. Și interesant e că scenariul se repetă. Într-o primă fază, trec prin spaima că sunt prizonier. Mă învîrt prin încăpere, încercînd să-mi stăpânesc panica. Dacă nu reușesc, mă trezesc buimăcit de emoție, speriat, gata să strig. Dacă reușesc, invariabil, se petrece același lucru. La un moment dat, ușa pe care m-am străduit în zadar s-o forțez se clatină din balamale, ca bătută de vânt, sau încetează să mai opună rezistență. Nu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
seară o sută de mătănii, iar dacă tata, care citea în pat, ridica ochelarii de pe nas, pe la a cincizecea mătanie, zicîndu-i ironic (deși era epitrop la biserica ortodoxă), "Lasă-l, tu, că s-o fi culcat și el", îl certa, speriată că o asemenea blasfemie putea atrage vreo nenorocire asupra casei noastre. După ce-și termina mătăniile, adormea mai împăcată, căci orice îndoială reprezenta pentru ea, probabil, un păcat. Iarna, își instala războiul de țesut în casă și pregătea pânză de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
un spectacol cosmic, în egală măsură grandios și înfricoșător. Norii erau de un vânăt dur, ce bătea spre negru. Canonada fulgerelor și trăsnetelor făcea aerul să vibreze, dîndu-i o tensiune misterioasă în care se amestecau panica și evlavia. Păsările coborau, speriate, și se ascundeau. Până și nucii, de obicei calmi, nobili, păreau intimidați. Ascultam, fascinat, sunetele clopotelor care, când se tânguiau, când aruncau spre cer o rugăminte patetică. Uneori, norii se risipeau ori se descărcau într-o ploaie violentă, dar fără
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
soarelui, oamenii trebuiau să se culce devreme ― praful de pe ulițe scânteia stins, misterios. Ferestrele mici, carbonizate de întuneric, păreau intimidate de fiorul cosmic ce copleșea nu numai satul, ci și munții. Uneori, câte un câine, trezit din somn, lătra. Apoi, speriat, parcă, de zgomotul pe care-l făcuse, se culca din nou. Într-o asemenea noapte, îngerii puteau îndrăzni și ei să umble pe pământ. Acum, n-ar mai îndrăzni. Înainte de al doilea război mondial, care i-a obligat pe țărani
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de iad de-afară, după care continuă cu o voce neobișnuit de tristă. ― Singurătatea, află de la mine, n-o poate umple lumea, ci o singură ființă. Una care te poate ridica sau nimici. Deodată, obrazul roșu al bătrânului deveni palid. Speriat, Julius l-a întrebat dacă nu vroia să se întindă pe canapeaua din bibliotecă. Doctorul a scuturat din cap. ― Scuză-mă, am avut o ușoară amețeală. E din pricina căldurii. Si a mai cerut un pahar de apă ca să înghită un
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
când ne-am repezit în stradă și, exact în fața mea, a căzut de pe clădirea liceului, aflată vizavi, o statuie de bronz; mitralierele clănțănind, în împrejurimi, în zilele rebeliunii legionare, în vreme ce noi, înghesuiți în sufragerie și neștiind ce se întîmpla, ascultam speriați; și duminica în care un pedagog cu cizme roșii și obrazul bubos a făcut o coloană cu elevii trecuți de cincisprezece ani și, încă, "neinițiați". Îi ducea, "cu cântec înainte, marș", la bordelul din "Crucea de piatră", cum i-ar
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
o urmăresc, n-o voi mai vedea niciodată. Într-o seară, n-am ieșit s-o întîmpin. Am auzit-o din șopron, întrebînd cu o voce sugrumată: "Luca, ești aici? Am tăcut în continuare, iar ea a zis și mai speriată: "Lasă glumele". După aceea a izbucnit într-un plâns nervos și mi-a trebuit foarte mult s-o calmez. Era o ființă cu un echilibru extrem de șubred. I se deslușea pe față fie o cumințenie tristă, de copil, fie ceva
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
prin birouri spațioase, dar nu erau nicăieri, nici aici, pe scara de serviciu, unde pe Victor Îl bătu gîndul unei șotii, totuși nu era momentul potrivit; și el Își dădu seama la timp, pentru că Vilma avea lacrimi În ochi, era speriată, cu mintea undeva departe, deși acum părea mai puțin dezorientată, ca și cum toată această parte a casei i-ar fi fost familiară, aceste plăci de faianță reci din odăile care dădeau spre curtea interioară, erau În pavilionul rezervat servitorilor și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
domnișoara Julia, dar ea nu-l pedepsea niciodată bătîndu-l la palmă. Se petrecea ceva neobișnuit, fiindcă el, cum era foarte distrat, se aștepta tot timpul să fie bătut la palmă și totuși domnișoara Julia nu-l pedepsea; dimpotrivă, părea puțin speriată și Îl privea ca și cum i-ar fi fost frică de el. Apoi a Început să-i vorbească În șoaptă, abia auzit. Într-o zi, de cum a venit i-a spus În șoaptă: „Roagă-te băiețaș, roagă-te“ și Julius a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]