5,679 matches
-
Bineînțeles că ei sunt!“ Apoi, însă, contrazicându-se, adăugase: „Toți sunt la fel! Toți sunt niște demoni!“ Cuprinsă de agitație, izbise cu furie catârul cu picioarele, ceea ce-l făcu de-a dreptul să se enerveze, astfel că animalul, scuturându-și spinarea și izbindu-se de cavalerii aflați în marș, o azvârlise până la urmă pe jos. Privind-o pe când se ridica, furioasă, de pe drumul prăfuit, Balamber nu putu să se abțină să râdă. Se dusese lângă ea scuturând din cap, și, apucând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îi spuse că, de data aceasta, tinerii aceia nu mai puteau să reziste, că în curând aveau să dea bir cu fugiții. Milone avea și el aceeași impresie. Venind, lângă el observă: — După mine, ăștia își iau imediat picioarele la spinare. Asta ar fi urmat, cu siguranță. Și pe urmă, gândi Metronius, admițând chiar că ar fi putut să-și încoloneze oamenii și să-i ducă în linie, nu era vreme să-și pună de acord schimbările de aliniament cu comandanții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
al doilea tată, ci chiar - iar asta îl îngrijora cel mai tare - simțea crescând în sufletul său un tot mai mare atașament față de ea. în timpul marșurilor, nu-l irita deloc când se auzea chemat deodată dintr-un car ori de pe spinarea unui catâr de vocea aceea ce copil, iar dacă i se întâmpla să o vadă în dificultate în vadul unui torent sau pe vreo cărare greu de străbătut, trimitea pe cineva să o ajute; după apusul soarelui, se îngrijora dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o mică înghesuială. Balamber își îndemna oamenii nerăbdător, dar operațiunea lua mult. La un moment dat, un catâr, același care zece zile mai înainte o azvârlise jos pe Go-Bindan, deveni nervos și începu să dea din picioare, speriind calul pe spinarea căruia, ținută strâns de un tânăr războinic, se găsea fata. Azvârliți din spinare de animal, ajunseră amândoi în apă. Băiatul se agăță imediat de trestii și fu pe loc cules de tovarășii săi, dar, în confuzia ce se crease, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un moment dat, un catâr, același care zece zile mai înainte o azvârlise jos pe Go-Bindan, deveni nervos și începu să dea din picioare, speriind calul pe spinarea căruia, ținută strâns de un tânăr războinic, se găsea fata. Azvârliți din spinare de animal, ajunseră amândoi în apă. Băiatul se agăță imediat de trestii și fu pe loc cules de tovarășii săi, dar, în confuzia ce se crease, nimeni nu se mai gândi la Go-Bindan. Văzând-o cu degetele întinse ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prin întunericul lăptos al nopții, sfâșiat din timp în timp de țipetele unor pescăruși invizibili. Fantomatice felinare cu gaz le ieșeau în cale, ca niște geamanduri luminoase, conducându-i prin măruntaiele incerte și înșelătoare ale nopții. Filip continua să urmărească spinarea vișinie a rusului, legănându-se pe capra trăsurii. Avusese acest prilej de multe ori și acum un scenariu de mult uitat se repeta aproape identic. Lucraseră mult timp împreună, angajați de armatorul grec Dimitrios, care sosea o dată pe lună în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
închiși de scânduri bătute în cuie. Părea să fi fost trainică și frumoasă într-o vreme, dar paragina unei neîngrijiri îndelungate o făcea să arate ca o epavă cu catargul frânt și cu lemnăria găunoșită de cuiburi de pești cu spinarea lucioasă. De pe acoperiș, o firmă îmbia drumeții LA VANGHELE MAKEDONUL IAURGERIE, scrisă cu litere de-o șchioapă cu vopsele decolorate de arșiță, ploaie și vânt. Când se apropie mai mult putu citi un anunț, scris cu litere mai mici: "De
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
străjuită de un pâlc de mesteceni argintii ce fremătau în soare. Privi văile până în adâncuri. Pe versantul unui deal din față suia un bărbat pe lângă un car cu boi. Pe versantul opus, ieșind din pădure, urca o bătrână cărând în spinare o legătură de vreascuri. Nu aveau habar unul de celălalt, cu toate că erau foarte aproape. Bătrânul se juca, aproximând timpul și locul unde cei doi urma să se întâlnească. Vru să strige ca un profet, să anunțe evenimentul cu o clipă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
câini sunt folosiți la vânarea bourilor sălbatici. Aleargă pe lângă ei, le sar în cârcă, se prind puternic cu picioarele și ghearele de greabăn, înfigându-le colții ascuțiți în carotidă. Bourul mai aleargă în agonie câțiva kilometri cu buldogul înțepenit pe spinare, ca-ntr-o pașnică relație simbiotică, după care se prăvălește mort, fără să aibă habar cine și în ce fel l-a răpus. Ruprecht avea aceeași privire neîncrezătoare și același chip bont ca ale grafului. Oare această asemănare dintre stăpân
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nu numai că aparteurile mele or s-o ia razna năvalnic (nu sunt sigur, dar s-ar putea să recurg și la vreo două note de subsol), dar chiar intenționez ca, din când în când, să-i sar cititorului în spinare ori de câte ori o să descopăr ceva adiacent cursului obișnuit al narațiunii, care o să mi se pară însă captivant sau interesant și demn de a-i fi pus sub ochi. Viteza, Dumnezeu să-mi apere pielea mea de american, n-are nici o însemnătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fusese hărăzită celorlalți din familie. Ceea ce, declar cu emfază, nu înseamnă că umorul nu se număra printre alimentele din dieta lui, dar în general primea sau își lua porția cea mai mică. Glumele obișnuite ale familiei cădeau, aproape invariabil, în spinarea lui, dacă tata nu era prezent în acea clipă și de obicei le primea cu voie bună. Ca să ilustrez ce vreau să spun în legătură cu umorul lui, când îi citeam cu glas tare o nouă povestire de-a mea, avea obiceiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
curte. Însăși casa În care locuise atâția ani devenise pentru ea un simplu pămătuf cu care Încerca să curețe mulțimea de pânze de păianjen ce apăruseră În grajd. Ograda o lua drept un snop de fân și o puse În spinare plecând cu ea la cimitir. „Hei, babulea, o strigase Mașa din urmă, ce faci? Vrei să ne iei și ultima bucățică de pământ?“ Iar babulea Îi răspunse: „Voi aici aveți pământ destul, În cer Însă abia dacă dai de niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se luminase de ziuă. Aerul limpede și răcoros al dimineții pătrundea prin ușa grajdului, aducând de afară miros de baltă și mohor proaspăt cosit. Minusculele fracuri ale rândunelelor coborau din cuibul de sub grindă, se lăsau În jos, gata-gata să atingă spinarea osoasă a Evlampiei, treceau prin furcile caudine ale celor două coarne ce se pregăteau mereu să Împungă aerul, făceau o volută prin fața ușii date-n lături și se pierdeau pentru o clipă din vedere, zbenguindu-se deasupra curții pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sure, năpădite de promoroacă. În zorii zilei, cioroii, mari, grași, cu penele strălucitoare, năpădeau curțile oamenilor, umblând nestingheriți printre orătănii: intrau În cotețe și În grajduri, curățind de bălegar copitele cailor, ale vacilor; fâlfâind ușor din aripi se lăsau pe spinările vitelor, coborând apoi În iesle și În troace, fără să se sfiască de râturile amenințătoare ale porcilor și de boturile taurilor, din care țâșneau jeturi de abur Înroșit. Ieșind pe ușa grajdurilor, se Îndreptau spre cuștile câinilor, care În loc să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
strălucitoare și pinteni de alamă ce zdrăngăneau la fiecare mișcare a sa. Pantofii contrastau cu pantalonii negri, călcați la dungă, și cu ciorapii de mătase roșii, pe care se vedea Încrustată o diademă reprezentând un vultur cu ghearele Înfipte În spinarea unui miel. „La ce i-o fi trebuit să poarte pinteni, nu-mi dau seama, gândi Mașa, nu l-am văzut să fi venit călare pe ceva...“ - Da, poate e nevoie și de-un țap... Ce-o apucase oare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de ieșire, În eventualitatea unui scandal ce va lua proporții catastrofale! Iar Gică picior de lemn, nu scotea o vorbă. Privirea lui, În care se putea observa - ură și deznădejde - te făcea să simți, picături de sudoare rece pe șira spinării...!! Cei doi gansteri - invidioși - priveau duios la amicul lor, cu ură la Doctor, așteptând semnalul convențional În care Doctorul se va putea numi „Norocos”, numai dacă va reuși să scape În viață...!! Fără a scoate un cuvînt, Gică picior de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
imensă crescătorie de pește crap...!” În momentul când Tony Pavone auzi cuvântul „Pește”, se cutremură de groază. Amintirea suferințelor, a „Dansului Morții”, În care timp de douăzeci și patru de ore aproape părăsise această lume, Îi produse o sudoare rece pe șira spinării, și o vizibilă paloare a feții. Se strădui totuși să fie atent. Anteprenorul interveni. „Aici, În această parte a lacului au fost proectate spre a fi montate șase barăci metalice de mare capacitate. În acest scop, am venit la acest
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
injectați privi cu teamă platoșa de ghiață, Încremenind. Uriașa carapace dansa ondulatoriu, trosnind infernal!! Puțin mai lateral un pește crap de dimensiuni uriașe birui Învelișul masiv de ghiață al lacului, se avântă În aer cu masive iceberguri ce alunecau pe spinarea lui solzoasă, făcând un zgomot infernal...! Tony Pavone avea să facă constatarea prezumtivă, de fapt uriașul cu pupilele puternic dilatate la el privea amenințător. Dar, curios, lui nu-i era teamă privindu-l cu interes. Își amintea perfect, ochii aceia
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
formată...!! Cu o viteză amețitoare ce-i provoca o stare de leșin, spintecă apa Învolburată Într’o coborâre continuă, fără sfârșit!! Atunci Însă, când nu mai Întrezărea nici o altă alternativă de-a scăpa din fioroasa prăbușire, se pomeni cocoțat În spinarea unei reptile care-i zâmbea complice...! De frica morții se agăță cu disperare de unul din brațele giganticei viețuitoare făcând corp comun, salvându-se! După câteva secunde reptila Îl privi semnificativ, apoi cu o viteză uluitoare descrise un arc de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de acțiune...!! În fața acestei supreme tragedii, nervii lui Tony Pavone cedară, ridicând mâinile către Înaltul Cerului, Încercând să strige dar nu reuși să scoată decât unele sunete răgușite. Se cutremură de groază transpirând În timp ce o sudoare rece Îi brăzda șira spinării: frigul era tot mai pătrunzător, Înțelegând de fapt, Gică Popescu fusese acela care Îi salvase de la o moarte atât de stupidă...!!! Reuși să articuleze: „Prietene, domnule Gică Popescu, cer scuze,te-am ponegrit pe nedrept, ai avut o inspirație dicolo
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
economic dezastru...! Pentru a salva totuși aparența, Dictatorul Încearcă să redreseze situația jefuind fără milă populația!! Sărmana noastră patrie, În decursul zbuciumatei sale istorii a suportat multe năvăliri barbare, domnii turce și fanariote ce puneau tribut greu de suportat pe spinarea bieților băștinași Însă, mai rămânea destul pentru a duce o viață decentă. Pe cîtă vreme În prezent...!” Comentariile fură Întrerupte de o laterală ușă ce se deschise făcând ușor zgomot iar un individ cu voce de bariton rosti.. „Tovarășul Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
indiferența În care căzuse În momentul când fuse cu brutalitate Înpins În interiorul unei Încăperi În timp ce Liberii furioși și șifonați destul de bine prin zăpadă, Încercau să facă ordine la intrarea În cameră aplicând la Întâmplare câte un baston de cauciuc pe spinarea cu-i se nimerea, drept răzbunare...! Se auzi masivele zăvoare Închizându-se cu zgomot, urmat de o liniște oarecum stranie. Deodată, se auzi o voce venită parcă de pe altă Galaxie, poruncind. „Să n’a aud o vorbă...! Se aude? Încercați
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-mi speranțe: șansele de-a trăi sânt În proporție de unul la suta de bolnavi. Ce ați vrut să spuneți...?” „Din spirit umanitar medicina, noi doctorii folosim știința noastră pentru a salva viața ori a o prelungi. Uneori dacă măduva spinării care generează globulele albe e Înlocuită, poate sista procesul de exterminare al globulelor roșii, cu condiția ca cel ce o donează, să nu mai aibă nevoie Întrucât Îl așteaptâ Dumnezeu În Cer. Această operație la noi În țară Încă nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rapid către cele șapte-opt trepte de beton ce se terminau la o mică platformă de relaxare, continuând În profunzime făcând un unghi de nouăzeci de grade. În momentul când ajunse la platforma intermediară, se pomeni cu un individ cocoțat În spinarea lui, În timp ce alții Îi puseră piedică, doborându-l...!! Simțind mâinile hoților Încercând să-l buzunărească, Tony Pavone se făcu covrig și cu ultim disperat efort de voință, se rostogoli cu asediatorii izbindu-se de grilajul de oțel ce marca linia
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dezastru. Pierderea a tot ceea ce era prețios pentru ea. Credință, a spus Helena încă râzând. Cui îi pasă de ea ? Fața e încă acolo. Cu obrajii mai supți. Ochii sunt ca pietrele. Alice a simțit un fior rece pe șira spinării. S-a gândit la bunica ei. Către sfârșit, fața lui Norma Meyer părea să se dezintegreze, să se absoarbă. Toată fața, cu excepția ochilor. Vestea sinuciderii ei a fost anunțată în toate ziarele. Nu era deci normal ca îngerul păzitor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]