4,031 matches
-
subtilitățile. Deci faptul că mă înfrînge a doua oară mă lasă indiferent. Ambiția mea n-a vizat niciodată aspectele competiționale. Hai să-i arătăm lui cutare că sânt mai deștept decât el! Nu, nu, departe de asta. Azimioară își ridică sprâncenele. " Atunci?" Maiorul surâse chinuit vrând să atenueze cuvintele care ar fi putut părea umflate. ― Se pune problema condiției profesionale. Nu mai am încredere, n-o să mai am niciodată încredere în posibilitățile mele. Ceea ce voi face de aici încolo va fi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ață spre vestibul. * Motanul urmărea piesa la televizor. Întoarsă cu spatele, Melania Lupu întindea a treia oară aceeași pasiență. ― E ceva interesant, Mirciulică? Dacă apare actorul acela blond, cu un aer prostuț, care ne place nouă, să mă chemi. Încruntă sprâncenele țuguindu-și nemulțumită buzele. ― Ce să-ți spun, draga mea, nu mai înțeleg nimic. Ce sânt șeptarii ăștia la rînd? Lacrimi și necaz... Dar ce caută decanii de tobă? Și uite aici, valetul de cupă... Orice-ai spune, domnul maior
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
obosită. Două riduri adânci, săpate în jurul gurii proeminente, buzele subțiri îi dădeau un aer agresiv, în bizar contrast cu blândețea ochilor. Purta un palton elegant. Gulerul și căciulița de biber prinseseră în gerul de afară o strălucire metalică. Ridică surprins sprîncenele: ― Sînteți matinali astăzi... Valerica Scurtu arătă dezastrul de pe zid. ― Inundație! Nici nu vă imaginați ce balamuc a fost. Firește, a trebuit să închidem apa caldă. ― Da... neplăcut. Vâlcu îi privi circumspect și părăsi holul. "Ce-i cu ei?" Își consultă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
alta. Intră la el în odaie pipăindu-și poalele hainei de casă. Valerica Scurtu rămase un timp pe gânduri, apoi se ridică greu. Lăsă ușa camerei larg deschisă. Începu să se pudreze grăbită, supraveghind holul. Pe arcadele pleșuve desenă două sprâncene inegale, învioră cu un roșu de cărămidă buzele zgrunțuroase și obrajii surpați. Își strânse lațele într-o panglică neagră apoi schimbă capotul. Reveni prima în hol. Melania Lupu se interesă din pragul bucătăriei: ― Gata, copii? Panaitescu se trezi speriat. Le
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dacă ne împroașcă cu noroi, e deștept, spuse înfundat Grigore Popa. Cretin! Sculptorul își miji ochii: ― Trece-mă pe listă! Se ridică amenințător: Unul din voi l-a ucis pe Panaitescu. ― Tu! Tu! reuși să exclame Valerica Scurtu. Bătrânul ridică sprîncenele: ― Chiar! De ce n-ai fi dumneata criminalul? ― Fiindcă eu știu că nu eu l-am ucis. Unul din voi trei a făcut-o. ― Hm! ricană disprețuitor Grigore Popa. Halal logică! ― Pentru mine e destul de bună. ― Domnule Matei! Melania Lupu făcu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
domnule Matei. Oricui i-ar fi putut trece prin minte, cu condiția să se gândească în liniște. Dumneavoastră erați prea afectat... Își trecu vioaie mâna prin păr: Acum trebuie să ne grăbim. Grigore Popa își înghesui zâmbetul. Privirea ascunsă sub sprâncenele groase îi strălucea. ― Să ne grăbim. Avem, bănuiesc, de jucat o mică comedioară. ― Întâi, propuse Melania Lupu, trebuie să-l transportăm pe domnul Panaitescu în camera dumnealui. ― Las' că stă destul de bine și aici, opină sculptorul, căruia îi repugna gândul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
înțeleg nimic. Maiorul îl privi atent. ― Vă referiți la ceva anume? ― Nu... Vorbesc în general. ― Apropo de soții Panaitescu. Raportat la modul lor de existență, sinuciderea, actul în sine mi se pare nefiresc. Mai corect spus, inexplicabil. Grigore Popa ridică sprâncenele groase descoperindu-și ochii vârâți în fundul capului. Avea pleoape cafenii. ― De ce? ― Oamenii aceștia iubeau viața. Într-o manieră cam excentrică, de acord, dar o iubeau intens, o înghițeau prin toți porii. Nu-i ușor să ieși în fiecare seară, mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lung la sculptor încercînd să-i descifreze ochii luminoși, cu scăpărări de râs. Acesta își aprinse o țigară și aruncă neglijent chibritul. ― Puteți să-i dați drumul. Apropo de Panaitescu, nevastă-sa și etc. ― Ce-i cu nevastă-sa? ridică sprâncenele Cristescu. ― În chestii din astea te gândești totdeauna la o femeie. Acum însă nu-i cazul. Individa e ștearsă, genul care după 25 de ani încetează să prezinte interes. ― Ca să vezi! Mi-a fost descrisă cu totul altfel. O femeie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
iar tata și-a luat lumea în cap. Bietul de el, doar când trecea pe lângă o casă de economii, i se tăiau picioarele..." ― Melania Lupu mi-a cerut "aprobarea" să ia înapoi trupul lui Panaitescu. Evident, după autopsie. Azimioară ridică sprîncenele: ― De ce? ― Nevastă-sa e în străinătate. Vor să se ocupe ei de înmormîntare, parastas etc. ― Frumos din partea lor. Cristescu îi întinse mâna. ― Să trimiți scrisoarea lui Panaitescu la expertiză. Azimioară își miji ochii mici. ― E ceva în neregulă? Maiorul rîse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ce?! se sperie Valerica Scurtu. Vin iar? Era vânătă de frig. Peste capot pusese un palton vechi. Lațele rare se confundau cu gulerul de blană gălbuie. Matei îi aruncă o privire întîmplătoare. "Dumnezeule! E hidoasă. Parcă ar fi un păianjen." Sprâncenele desenate inegal dispăruseră, lăsând un chip pleșuv cu fardul scorojit, ca o a doua pieliță, de var. Melania Lupu ieși din bucătărie mestecând. ― Firește că vor veni. Popa o privi iute: ― De ce? Formalitățile s-au terminat, pe Panaitescu ― ideea dumitale
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
reușit să scape de la slujbă. Oricum, mai are timp să sosească. Privea atât de fix grupul, încît simți gemi care-i înțepa ochii. ― Ție nu ți se pare curioasă chestia asta? ― În ce sens? se interesă Azimioară. Maiorul își arcui sprâncenele. ― Am mai văzut eu vecini cumsecade, dar indivizii ăștia sânt de-a dreptul formidabili. Pur și simplu mă depășesc. Locotenentul își aranjă fularul. Din cauza frigului, se umezise în dreptul gurii. Nu răspunse. Avea impresia că, pe undeva, Cristescu exagerează cu suspiciunile
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a lucruri vechi. Luă de pe birou o bilă de cristal și începu s-o învîrtă în palmă. ― Ei, ați găsit-o pe nefericita aia? ― Tocmai veneam să vă cer o mână de ajutor, spuse zâmbind maiorul. Bătrânul îl privi pe sub sprâncenele groase. ― Înseamnă că n-ați făcut nici o brânză. Părea dezamăgit. ― Adevărat, recunoscu maiorul. Se uită în lungul pereților. Mă întreb unde poate fi ascuns un cadavru. ― La mine în odaie? ― La dumneavoastră, în altă parte... Bătrânul izbucni pițigăiat. ― Ce-s
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Mi-am uitat țigările dincolo. Se întoarse cu un pachet de Mărășești. ― Nu mă pot dezobișnui. Le fumez din liceu. În sfârșit, vă ascult, domnule maior. ― Mda... Cristescu își umezi buzele. Presupun că n-ați aflat încă... Vâlcu își încreți sprâncenele. ― S-a întîmplat ceva? ― Domnul Mihai Panaitescu a fost asasinat. ― Panaitescu?! Îl privea înspăimîntat. Nu pot să cred... Dar cine? Cine a... ― Iar domnișoara Scurtu, continuă maiorul, a dispărut. Celălalt înghiți în sec. ― Cum să dispară? Cine să-l ucidă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu contează niciodată. ― Niciodată? ― Ce vă surprinde? ― Știu eu, cel puțin în ultima parte a vieții femeile filtrează totul prin vârstă. Nu cred că doamna Melania vede altfel lucrurile. ― Vă înșelați. Nu din cauza aceasta m-a refuzat. Maiorul își ridică sprâncenele. ― Atunci? Chipul lui Van der Hoph se întunecă. ― Răspunsul ei a fost categoric: "Nu împărtășesc sentimentele dumneavoastră". Cristescu își ascunse zâmbetul. Și-o putea imagina pe Melania Lupu, sfioasă, feciorelnică și îmbujorată, coborîndu-și privirea: "Nu împărtășesc..." Probabil nu-i fusese
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
închipui că voi putea compensa lipsa de sentiment. ― Presupun că doamna Lupu a rămas la primul punct de vedere. ― Din păcate. ― O cunoașteți de mult? ― Relativ. Am întîlnit-o în 1965 la Ambasador, cu ocazia unui dejun de afaceri. Maiorul încruntă sprâncenele. ― Dejun de afaceri?! ― N-ați știut că doamna Lupu este una din puținele dumneavoastră specialiste în dialectul tembo-habe? Maiorul simți nevoia să apuce brațele fotoliului. Mărturisi: ― Un amănunt pe care-l ignoram... ― Mi-am dat seama. Doamna Melania Lupu făcea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nou. În artă, asta mi se pare esențial. Se spune mereu același lucru, deci exprimarea cel puțin să fie alta. Evident, punctul meu de vedere nu contează. Zîmbi: Dacă vreți să discutați cu el, va trebui să așteptați. Maiorul încruntă sprâncenele. ― Nu-i acasă? ― O, ba da! Bietul băiat însă e frânt. A lucrat toată noaptea, cu o râvnă frenetică. Acum doarme... Cristescu își aminti de o secvență similară. Și Valerica Scurtu dormea. Se sperie: ― Sînteți convinsă că nu a plecat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cuvine. Azimioară o privea buimac. Personajul i se părea uluitor. Maiorul trase de spătarul unui scaun și se așeză. Observă cu aceeași voce groasă: ― Ați uitat televizorul deschis. ― Vă înșelați! Nu l-am uitat. Mirciulică urmărește filmul. Cristescu își ridică sprâncenele. ― Motanul doamnei Lupu, explică Vâlcu fără nuanțe și locotenentul izbucni în râs. Bătrâna șopti cu ochii în pămînt: ― La vârsta mea, înțelegi ce înseamnă să fii singur. Maiorul o măsură din creștet până în tălpi. ― Observ că v-ați schimbat genul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Meșterul s-ar fi supărat fără îndoială dacă ar fi auzit că dădusem cu piciorul unei comenzi. Fără să bănuiască iritarea mea, sau fără să-i pese, Emilia stătea nemișcată, cu o pălărie mare de pai înfundată pe cap până la sprâncene, în rest îmbrăcată în negru, semănând cu o călugăriță obosită de mătănii și de rugăciuni. Când și-a scos pălăria, părul blond i-a strălucit în soarele dimineții reci de toamnă. Era singurul lucru expresiv la ea. Pentru nimic în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mânjit hârtia. Victorios și mulțumit, portarul a deschis ferăstruica și mi-a făcut semn, binevoitor, că acum avea în sfârșit timp pentru mine. Când i-am explicat însă ce căutam acolo, a rămas pe gânduri. M-a privit bănuitor, încruntîndu-și sprâncenele. Nu-l anunțase nimeni că vin. ― Stai aici, zise, și a intrat în clădire, de unde, după o vreme, s-a întors și mai încurcat. N-am găsit-o pe Moașa, nu pot să-ți dau drumul. ― Moașa? m-am mirat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Atunci îl așteptam să-și revină. Ca să nu ațipesc și eu, mă ciupeam. Din greșeală, la un moment dat, m-am ciupit prea tare și am scos un strigăt de durere. ― Ce s-a întîmplat? întrebă Bătrânul, tresărind și încruntînd sprâncenele. ― Nimic, am răspuns încurcat. O măsea care mă supără din când în când. ― A, înțeleg, mormăi el. Și eu am suferit de măsele. Avea o plăcere aproape copilăroasă să trișeze și să câștige. Cum făceam o gafă, care încheia practic
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mult, nu crezi, domnule Daniel? Ei bine, nu, mi-am zis, înverșunîndu-mă la gândul că femeia din fața mea vroia să mă coboare ca să mă iubească. "Dar aviatorii tăi?" am întrebat-o. "Ce-i cu ei?" s-a mirat Laura, încruntîndu-și sprâncenele. "Ei nu sânt tot minciună?" A rămas pe gânduri. "Poate că ai dreptate, murmură într-un târziu. Hai să mergem." Și am pornit, tăcuți, spre ieșire. La capătul coridorului l-am zărit pe Mopsul. Încerca să dispară ca să nu-l
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
găsesc în acest moment în oraș. \ A! exclamă Rambert, asta mă interesează. LA ORELE ȘAPTESPREZECE, PE CÂND IEȘEA PENTRU NOI VIZITE, DOCTORUL SE ÎNCRUCIȘEAZĂ PE SCARĂ CU UN OM ÎNCĂ TÂNĂR, CU STATURA GREOAIE, CU CHIPUL MASIV ȘI BRĂZDAT, TĂIAT DE SPRÂNCENE GROASE. ÎI MAI ÎNTÂLNISE DE CÂTEVA ORI LA DANSATORII SPANIOLI CARE LOCUIAU LA ULTIMUL ETAJ AL IMOBILULUI. JEAN TARROU FUMA CU POFTĂ O ȚIGARĂ, CONTEMPLÂND ULTIMELE CONVULSII ALE UNUI ȘOBOLAN CARE MUREA PE O TREAPTĂ LA PICIOARELE SALE. EL RIDICĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nimeni nu voia să vorbească primul. Amir Tal, consilierul special al premierului și cel mai tânăr bărbat din încăpere, decise să spargă tăcerea: — Bineînțeles că asta are consecințe politice imediate. În primul rând vom fi atacați... Prim-ministrul ridică din sprânceană. — Îmi cer iertare. Vom fi criticați pentru comiterea unei greșeli grave, uciderea unui om nevinovat. Astfel de acuze la adresa noastră vor apărea în scurt timp. Iar în al doilea rând, fiindcă suntem pe punctul de a semna acordul de pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
șefului: treci la subiect, nu avem timp de pierdut. Doar câteva ciudățenii. În primul rând, mortul avea aproape șaptezeci de ani. Depășește vârsta obișnuită pentru astfel de cazuri, care tinde să coincidă cu cea a militanților. Miller ridică disprețuitor din sprâncene. Militanți. —Sau mai degrabă a teroriștilor. În al doilea rând, am avut astăzi o discuție cu omologii noștri israelieni și ne-au informat că bărbatul acela era exact ceea ce părea să fie, un arheolog în vârstă. Nu știu să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu colegii lui? Poate e cineva cu care a lucrat. —Bineînțeles. Dar nici secretara lui nu recunoaște numele. Și ea s-a ocupat de toate lucrurile astea pentru el. Poate își înșela soția. —E numele unui bărbat. Maggie ridică din sprâncene, dar se gândi mai bine. Și fiul crede că persoana aceasta are legătură cu moartea tatălui său? Al-Shafi confirmă. Că e posibil să fie chiar omul din spatele crimei? Aprobă cu o mișcare aproape imperceptibilă a capului. —Despre ce fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]