2,683 matches
-
body de dantelă și pantofi cu toc înalt, de satin, ca să îmi fac o impresie exactă când probez - apoi asistenta ei aduce rochiile, câte cinci. Încerc rochii mulate de șifon de mătase, cu spatele gol, rochii de balerină cu corsaje strâmte și mii de straturi de tul, rochii din satin duchesse și dantelă, rochii severe cu trene impresionante, rochii simple, rochii strălucitoare... — Când ai s-o vezi pe cea care îți e destinată, ai să știi, îmi spune întruna Cynthia, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Știi ce cred, că ar fi mai ușor s-o scoți dacă încerci să ți-o scoți pe cap. — OK, zice Amy Forrester la capătul răbdărilor. Cum crezi tu. Mai desfac fermoarul încă puțin, după care îi trag rochia extrem de strâmtă peste șolduri și în sus, spre cap. Ha! Am prins-o! Materialul roșu rigid îi acoperă complet fața, în timp ce restul trupului e doar în lenjerie intimă și pantofi cu toc cui. Acum e ceva între păpușă Barbie și cadou cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
El făcea apel la un set de argumente consecutive din sfera „psihologiei colective” : „Lipsit de instincte și obiceiuri Înrădăcinate care constituie datinile - scrie Ralea În articolul «Israel În România» -, evreul e mai ales raționalist. Și raționalist În sensul strict și strâmt al cuvântului Înseamnă utilitarist. Biblia și Talmudul indică această trăsătură de psihologie colectivă. El nu se lasă târât de preferințe oarbe, de uri ori de sentimente violente. Judecă și cântărește, e sobru, reținut, circumspect. Pasiunile nu-l mână. Aptitudini excelente
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
după tipul Ahasveros, personagiu legendar care a preocupat pe Eminescu ca pe toți romanticii”. Ar fi vorba de rabinul Levy Canaan, un bătrân pletos, Înalt și slab, „cu barba sură și lungă”, care locuiește „Într-o căsuță mică” de pe „ulițele strâmte ale mahalalei jidovilor” din Suceava și care ucide pentru bani, ca să plece „la Ierușalaim” <endnote id="(685, pp. 238-241)"/>. Dar, mai mult decât un personaj legendar, Ahasverus este pentru Eminescu o metaforă filozofică pentru definirea mișcării veșnice a materiei/ființei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
43 „Viața nouă” (magh.) vremea aceea săptămânalul „Dolgozo no” În care un șmecheraș Încercase să strecoare o bombiță sperând că cenzorul de serviciu, cel mai sigur românaș de-al nostru, era prin vreo pivniță, la o palincă și nicidecum În strâmtul său birou de conțopist al partidului. Iată două texte aruncate la MARELE KOSH: „Într-o anchetă privind popularitatea cinematografului În comuna Tileagd, jud. Bihor, se afirma că aici, <<...unde 40% din locuitori sînt maghiari, multă lume nu frecventează cinematograful deoarece
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de astfel de dispozitive, folosite la exerciții? Cine le-a utilizat? M. M.: Trebuie întrebat mai sus! S. B.: S-au folosit simulatoarele acelea care ne-au înnebunit. Țin minte că am intrat cu tot armamentul după planșetă, în locul acela strâmt, între perete și planșete. M. M.: Păi, a propos de artilerie și de artileriști, n-au tras rachetiștii de la Craiova și nici ei nu știu după cine? Cu rachete, KUB sau ce aveau? S. B.: La noi nu s-a
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Mă smulgi de lângă el printr-un marafet uzat ; îmi oprești brutal o mișcare pornită ; mă plimbi pe la ecuator, pornind artificial o altă mișcare, de un ritm disparat, și, pe când eu port grije de soarta lui Paul, înghesuit într-un colț strâmt, d-ta cauți a mă face să plâng soarta unui corăbier pierdut în pustiul talazurilor.” În opinia Simonei Vasilache din Cinstite obraze, moftangii și domni, romantismul românesc își conține parodia, la Eminescu cel puțin , însă afirmația se poate verifica în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ceasurile patru după-amiază. Nu face nimica ! mărirea și importanța sta- telor nu se judecă după extensiunea și durata lor, ci după rolul mai mult sau mai puțin strălucit pe care l-au jucat în complexul universal. Cadrul meu e prea strâmt ca să pot închide într-însul istoria generală a veselei republice podgorene. Voiesc numai să contribuiesc și eu la consemnarea materialului necesar unui viitor istoric ; și sunt autorizat a o face - am fost cetățean al acelei republice. Am asistat la mărirea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
bătrân încât ai sentimentul că nimic din lumea asta nu este mai puternic decât el. Chiar și piramidele pe care le văzusem - într-una am intrat mai pe brânci, mai cocoșați, mai urcând mai coborând, mai transpirând prin culoarele înguste, strâmte și incredibile - deci, chiar și piramidele-și găseau locul în sufletul meu, până atunci opac. Sfinxul m-a ajutat să mă transport definitiv în lumea căutată așteptată și fascinantă a Egiptului. În sfârșit. Am plâns, am plâns și din acel
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cu ei ca un tată, dându-le câteva sfaturi de bun simț și anticipând avalanșa de necazuri ce avea să urmeze. Cunoșteam câte ceva din viața de scriitor, grea, plină de privațiuni, de ciocniri cu "ceilalți neînțelegători" trăind în cercul vostru strâmt!, cu programul "scrii când ai inspirație sau chef!" Cunoșteam foarte bine și viața din ambasade, cu șefi uneori limitați, cu disciplină practic militară, cu program fix, cu reguli privind contactele cu străinii... Și "plecat-au zece din MAE" și peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nu ia acutele și se mișcă prea mult, ca să compenseze că nu poate să cânte. Dar eu Îl iau pe A chiar și În somn!“. Și scoate un urlet de verificare ce ne trezește admirația, dar (aflându-ne În spațiul strâmt al studioului) ne și pune În pericol urechile. „Ați auzit ce pot, ei bine, până la premieră eu n-am să cânt mai mult. Credeam că la Covent Garden e operă, nu circ. Ori vă schimbați concepția, ori la revedere!“ Franco
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
emoția mea, la dragostea mea muritoare, pentru a mă debarasa de ceea ce este muritor În ea, ajutându-mă astfel să lupt Împotriva degradării totale, a ridicolului, a groazei de a fi manifestat o infinitate de sentimente și de gânduri, În cadrul strâmt al unei existențe finite. Întrucât, În metafizica mea, sunt un non-unionist Înrăit și nu mă atrag excursiile organizate prin paradisuri antropomorfe, mă las În voia propriilor stratageme, deloc neglijabile, când mă gândesc la ce e mai bun În viață; ca
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
moldovan au turc. Vorbesc toți odată, cu aprindere, cu patimă, retrăind bătălia: Priceput-ai cum i-o amăgit? se prăpădește de râs Duma Vlaicului. I-o momit și i-o tras pe șfară cătinel-cătinel, unde-o pohtit Măria sa, la loc strâmt și cu mocirlă. Ce i-o fătat mintea "Năzdrăvanului"! zice logofătul Tăutu căzut în admirație. O pitit în mlaștină, în smârcurile Racovățului, dincolo de pod, o pitit sumedenie de buciumași și trâmbițași... Și, când or prins să buciume și darabanele să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fac fetele de vârsta lor, fără să-mi acorde vreo atenție, tolerându-mă cu nepăsare, acolo, în bucătărie, și pe mine. Care mă înfruptam cu nerușinare, pe tăcute și pe furiș, din acea coapsă de fată nubilă pe care fusta strâmtă, de culoare - precis - maro și poziția ghemuită în care stătea, pe un modest scăunel, o făcea atât de ispititoare. Din colega lui Jeni n-a mai rămas, cu timpul, decât coapsa ei. O zeiță fără nume și chip care, ascunsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de lemne (unde sunt tăietorii de lemne de altădată?). În pivniță se cobora pe o scară de lemn, după ce ridicai un capac, tot de lemn (apucându-l de mâner, de la nivelul podelei). Intrarea în pivniță se afla în cel mai strâmt spațiu al locuinței, de sub scara ce ducea la domnișoarele Manițiu, situat între baie și antreiașul întunecos ce lega bucătăria cu două din camerele apartamentului (în a treia se putea pătrunde prin ambele). Se găsise totuși exact atât loc cât să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
se dezvețe de un exercițiu care îi intrase în sânge și pe care - după cum a explicat ea însăși observându-mi surprinderea -, ca să-și mențină „forma” fizică, îl executa cu tenacitate de câte ori avea prilejul, alergând mai mult pe loc în spațiul strâmt al celulei. Printre cunoștințele apropiate ale părinților mei, ambii basarabeni, mai exista o persoană cu neclintite convingeri legionare, domnul doctor M. Pe când locuiam pe Florilor fusese medicul nostru de circă, apoi, după ce ne-am mutat „la bloc” a devenit, ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
doar exemple care pot ilustra sensuri inițiatice, citate din interes științific și nicidecum estetic (de pildă din câțiva poeți persani, în studiul Alegorie și limbaj secret). Oricum, fără limite nu se poate. Totul e, fie ele mai largi, ori mai strâmte, ce faci înlăuntrul lor. Ca înțelegere și informație, sfera lui Eliade era incomparabil mai cuprinzătoare, iar ca putere de interpretare mergea mult mai profund. La Ralea cultura nu însemna studiu, ci „lecturi” (cum ̀ mi reproșa Noica mie), adică voluptate
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
care ești fidel mai mult în fața orizontului cosmic decât în fața celui familiar, trivial. Pianista mi-a explicat cauza handicapului ei, a eșecului din ultimul timp, când se pare că a cântat prea repede într-un concert: corpul său e prea strâmt, e prea subțire, ca un sparanghel etc. Organele nu au spațiu să respire bine. Apoi, e vorba de misterul coloanei vertebrale, care dirijează corpul dându-i energia care-i trebuie. Toate astea după ultimele cercetări moderne. Dar eu nu cred
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
necesitatea, dar neîngrădită de nimic rațional, tiranic, dictatorial. În privința criteriului adevărului: ce poate fi mai adevărat decât ce vine din râul subteran al subconștientului? Nu, nu trebuie să existe legi care să condiționeze arta, ea simțindu-se rău în cadrele strâmte ale societății, plăcându-se cu predilecție pretutindeni, în toate dimensiunile în care natura însăși își desfășoară magnificul ei șuvoi de creații dintre cele mai fascinante posibil. Aprilie M-am gândit din nou la întrebările lui Socrate, puse ca niște condiții
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să-mi dau drumul pe cea mai riscabilă pistă a aventurii. Am visat că eram cu un bărbat necunoscut, povestindu-i despre moartea lui René. Eram în pielea goală și arătam bine; cu trupul meu de înotătoare: umeri largi, coapse strâmte, siluetă apreciată de moda gay, exact ca pe vasele egiptene. Așa cum m-a descris Maria Banuș într-un medalion, în R.L., vorbind de Cleopatra și mai ales de Nefertiti, așa cum îi părusem când am fost la ea acasă cu René
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
camere cu lucrurile strict necesare aduse de la oraș: o canapea, un fotoliu pat, o masă și un șifonier într-o cameră, iar în cealaltă aveam un pat adus de la primărie, o masă încărcată de cărți și două scaune. Bucătăria era strâmtă, rece și umedă. Locuința era rece, urâtă, sărăcăcioasă și neprimitoare. Am ieșit afară să-i dau de mâncare lui Miki, câinele lup, și la cele câteva animale pe care le adunasem pe lângă casă: un purcel, trei curcani și zece găini
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de acalmie, în popasurile prin porturi sau cât timp aveau buzunarele pline. O privire de ansamblu asupra existenței la bordul unui vas de pirați nu ar constata mari diferențe față de un vas militar sau civil, cu adaosul unui spațiu mai strâmt de supraviețuire, dacă luăm sloop-ul, goeleta sau brigantina drept corabieetalon. Votate democratic sau impuse de experiență și abilități, rangurile erau respectate și între pirați, căci și între ei găsim comandant, secund, șef de echipaj, tunar, tâmplar, bucătar sau mus. În funcție de
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
De regulă, abordajul era evitat cu strategii Interiorul unui galion comercial, din aceeași categorie ca May Flower, corabia pelerinilor englezi care au pornit spre America, în 1620 ; se vede, sub covertă (prima punte, la mijloc, de sus în jos), spațiul strâmt, dedicat echipajului, disproporționat față de cel din castelul-dunetă, în spate, compartimentat mai lejer, pentru ofițeri ; dedesubt, pe linia chilei, e ultima încăpere, magazia uriașă cu marfă și balast din pietriș. la bile legate cu lanț, bare scurte sau pachete de alice
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
de monopoluri etatiste sunt lucruri la care oamenii au visat dintotdeauna. Pe acestea le-a presupus, în mare parte, existența sub semnul flamurilor ilegale, la catarg, cu prețul unei vieți scurte și violente, cu rare momente de fericire, în spațiul strâmt de la bordul vreunei goelete, pe nisipul fin al vreunei plaje izolate sau în vreo tavernă mizeră din port. Dacă nu au sfârșit de glonț, de sabie, de tun, de boală sau înecați, marinarii ilegali ai secolelor al XVII-lea-al
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Poiana Mărului are, chiar în fața caselor, apa cu unde verzi care se mărunțesc pe prund, cu păstrăvi și cu boișteni. În partea dimpotrivă se înalță munții împăduriți. Pe după case se ridică alți munți cu păduri de brad. Valea Suhăi e strâmtă, mai strâmtă decât valea Bistriței unde s-a întâmplat povestea cu caprele Irinucăi. Sortite a fi la fel de luminoase, amintirile lui Nicolae Labiș erau populate de întâmplările fabuloase ale muntelui: toamna ciobanii coborau în horă și se repezeau la femei, o
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]