11,293 matches
-
de duzină, își pierde demnitatea. Oamenii folosesc adjectivul frumos pentru o rochie, pentru un câine, pentru o predică; iar când ajung să privească în față Frumusețea adevărată, nu mai sunt în stare s-o recunoască. Pompa exagerată cu care se străduiesc să-și împodobească gândurile fără valoare le tocește capacitatea de percepție. Ca și șarlatanul care simulează o forță spirituală - simțită uneori cu adevărat - ei își pierd puterea de care au abuzat. Dar Stroeve, bufonul fără pereche, avea o dragoste și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
supărat. — Dar e oare posibil ca unui om să nu-i pese absolut deloc de ceilalți? am zis mai degrabă pentru mine însumi decât pentru el. Depinzi de alții întru totul în existența ta. E o încercare absurdă să te străduiești să trăiești doar pentru tine și prin tine. Mai curând sau mai târziu ai să ajungi bolnav, și obosit, și bătrân și atunci ai să te târăști în patru labe înapoi în turmă. N-o să-ți fie rușine atunci când vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
N-au făcut decât să-mi sporească uimirea pe care mi-o stârnea el. Eram și mai nedumerit decât înainte. Singurul lucru care mi se părea clar, și poate că și aceasta era doar o închipuire, a fost că se străduia cu pasiune să se elibereze de o putere care-l ținea prizonier. Dar care anume era această putere și ce drum avea să urmeze eliberarea lui rămâneau întrebări fără răspuns. Fiecare dintre noi este singur pe lume, e închis într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dnei Langtry și ale lui Mary Anderson. Citea revistele Punch și Sporting Times. Se ducea la petreceri dansante în cartierul Hampstead. Nu contează prea mult că de atâta vreme l-am pierdut din vedere. Anii în cursul cărora s-a străduit să ajungă la măiestrie într-o artă dificilă au fost monotoni și nu știu dacă a existat ceva semnificativ în expedientele către care a fost împins pentru a câștiga destui bani ca să se întrețină. Povestirea lor ar fi relatarea unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
probabil că se simțea cuprinsă de spaimă și presupun că până și în acele momente își dădea seama că pentru Strickland ea nu e un individ, ci doar o unealtă a plăcerii. Acesta era încă un străin, iar ea se străduia să-l lege cu ajutorul unor artificii patetice, se străduia să-l prindă în capcana confortului și nu-și dădea seama că pentru el confortul nu însemna nimic. Se dădea peste cap să-i gătească lucrurile care-i plăceau și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
că până și în acele momente își dădea seama că pentru Strickland ea nu e un individ, ci doar o unealtă a plăcerii. Acesta era încă un străin, iar ea se străduia să-l lege cu ajutorul unor artificii patetice, se străduia să-l prindă în capcana confortului și nu-și dădea seama că pentru el confortul nu însemna nimic. Se dădea peste cap să-i gătească lucrurile care-i plăceau și nu vedea că lui îi e indiferent ce mănâncă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
grotescă asupra semenilor lui și era supărat pe ei pentru că sunt grotești. Viața sa era o încâlceală de întâmplări ridicole și sordide, subiecte mai degrabă de râs, iar râsul îl întrista. Brueghel mi-a făcut impresia unui om care se străduiește să exprime printr-o anumită artă sentimente care s-ar fi pretat la exprimare prin alta și poate că, tocmai conștiința vagă a acestui fapt stârnea compătimirea binevoitoare a lui Strickland. Poate că amândoi se străduiau să exprime prin culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
unui om care se străduiește să exprime printr-o anumită artă sentimente care s-ar fi pretat la exprimare prin alta și poate că, tocmai conștiința vagă a acestui fapt stârnea compătimirea binevoitoare a lui Strickland. Poate că amândoi se străduiau să exprime prin culoare idei care erau mai potrivite pentru literatură. Pe vremea aceea Strickland trebuie să fi avut aproape patruzeci și șapte de ani. XLV Am spus deja că dacă n-aș fi avut norocul unei călătorii în Tahiti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cocos - n-ai mâncat niciodată salata mea de cocos, nu?, trebuie neapărat să-ți fac una până nu pleci -, și pe urmă le-am făcut și o înghețată. Am băut după pofta inimii șampanie și pe urmă lichioruri. Doamne, mă străduisem să fac lucrurile cât mai bine. Iar după aceea am dansat cu toții în salon. Pe atunci nu eram atât de grasă și întotdeauna m-am dat în vânt după dans. Salonul de la Hôtel de la Fleur era o încăpere nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se Îndreptaseră către albia râului, care curgea la vreo două leghe, nevăzut printre stufărișuri și printre hățișurile de baltă. Scurta coloană se târa de mai bine de două ceasuri pe terenul Îmbibat cu apă, Împiedicându-se În armurile grele și străduindu-se să Înainteze printre băltoace. Dante Alighieri, purtând Însemnele prioratului, mergea Înaintea grupului, la vreo douăzeci de pași. - Priorule, așteaptă, mergi mai Încet. De ce atâta grabă? horcăi bargello, șeful poliției, un bărbat bondoc, acoperit de o armură care Îl făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un al doilea corp, care o vreme adăpostise o comunitate restrânsă de călugări benedictini. Un alt zid orb, pe stânga, Împiedica vederea spre claustru, strâns Între biserică și clădirile Învecinate. - Spune-mi, messer Duccio, Își apostrofă Dante Însoțitorul În timp ce se străduia să Își croiască drum prin mulțimea care se Îmbulzea În fața portalului, Încercând să intre, credeam că abația era părăsită. - Așa e. Comunitatea care locuia aici aproape că s-a stins. Ultimul abate a murit În urmă cu vreo zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
aflu ceva de la dumneata, adăugă el, ridicând-l pe omul care i se târâse la picioare, Încercând să i le sărute. Clătinându-se, Fabio izbutise să se ridice. Dante scoase din traistă o foaie Împăturită și un cărbune de scris. - Străduiește-te, dacă Îți mai poți folosi mâna dreaptă. Vreau să reproduci planul acelui lucru pe care Îl construiau Rigo și Brunetto. Matematicianul Își aținti asupra hârtiei ochii tumefiați. Cu un efort vădit, reuși să focalizeze imaginea, iar apoi, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
la o oarecare distanță de ochi. - Cu timpul, pupilele mele și-au pierdut capacitatea de a vedea de aproape, messer Durante. Ca și când moartea ar vrea să fie sigură că mă va lua prin surprindere când va suna ceasul, zise el, străduindu-se să focalizeze zgârieturile de pe ceară, după care amuți dintr-o dată. Unde ai văzut aceste semne? Întrebă, după o lungă tăcere. - Pe trupul unui om mort. M-am gândit că descifrarea Înțelesului lor m-ar fi putut ajuta să Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care bătrânul pusese să se construiască un pod japonez văruit grosolan. Oamenii îi spun Caltaboșul, deoarece culoarea lui amintește de cea a sângelui fiert. Pe malul celălalt, se văd ferestrele mari ale unei clădiri înalte, laboratorul Uzinei, unde inginerii se străduiesc să descopere cum să aducă mai mulți bani patronului lor. În dreapta parcului lenevește un râu îngust și sinuos, Guerlante, al cărui nume spune multe despre cursul său încetinit, cu vârtejuri și flori de nufăr. Apa inundă totul. Parcul Castelului e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
albastru, înfățișa o femeie tânără, în ținută de bal, cu fruntea împodobită de o diademă de perle, cu tenul totuși palid sub vopselele decolorate de trecerea vremii, cu buzele de un roz subliniat vag, ochii înspăimântător de melancolici, care se străduia să zâmbească, înveșmântată elegant, dar în această eleganță se simțea totuși un emoționant abandon, cu o mână ocupată să deschidă un evantai de sidef și dantelă, în vreme ce mâna cealaltă se odihnea pe capul unui leu de piatră. Am rămas multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
-ți spun despre mine, bărbatul știe că are o voce frumoasă, caldă, spaima femeilor, că vigoarea și energia lui sunt atât de pregnante, încât ai impresia că ies prin ochii albaștri, că sare din piele, își știe energia și se străduiește, tocmai de aia, să vorbească încet, controlat, în timpul ăsta, îi pipăie fața tinerei, cu atenție și drag, bretonul și pletele, are o senzualitate iradiantă, îți transpiră palmele când ești lângă el, ușurințe apollinice îl fac să mintă ușor, numai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Înveșmântat din cap până-n picioare În solemnele odăjdii purpurii, semăna cu un amurg pictat de Turner și stârnea atât atenția, cât și admirația. Scrisese două romane: unul Înainte de convertire, violent anticatolic, iar după cinci ani Încă unul, În care se străduia să transforme inteligentele sale zeflemele la adresa papistașilor În aluzii Încă și mai inteligente, Îndreptate Împotriva episcopalienilor. Era un om complet dominat de ritualuri, surprinzător de teatral, care-l iubea suficient de mult pe Dumnezeu pentru a fi rămas celibatar, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a continuat plimbarea, cu mâinile În buzunare, pe strada Nassau. Treptat, a Învățat să-i deosebească pe studenții din anii superiori de cei abia Înmatriculați, deși bobocii n-aveau să-și poarte chipiele decât de lunea viitoare. Cei care se străduiau, bătător la ochi și nervoși, să pară În largul lor erau, evident, boboci, fiindcă fiecare nou contingent adus de trenuri era absorbit imediat de mulțimea cu capul gol, Îmbrăcată și Încălțată În alb, cu legături de cărți la subsuoară, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În felul acesta a descoperit Amory Portretul lui Dorian Gray, Mistica, sumbra Dolores și Belle Dame sans Merci. Timp de o lună, nu l-a interesat nimic altceva. Lumea a devenit mai estompată, dar și mai interesantă iar el se străduia să se uite la Princeton prin ochii lui Oscar Wilde și ai lui Swinburne - sau ai lui „Fingal O’Flahertie“ și „Algernon Charles“, cum Îi plăcea să-i numească, cu prețiozitate nelipsită de umor. Citea enorm În fiecare noapte: Shaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
târziu?, a șoptit ea. El a asigurat-o că da, dând din cap. — O să sărim peste niște dansuri. Și Isabelle a dat din cap. — Ți s-a spus vreodată că ai ochi pătrunzători? l-a Întrebat ea. Amory s-a străduit să-i facă și mai pătrunzători. Avea impresia, fără să bage mâna În foc, că piciorul ei Îl atinsese pe al său sub masă. Poate că nu fusese decât piciorul mesei. Greu de spus. În orice caz, l-a străbătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
la plajă... Dintr-un salt, Amory a fost afară din pat, Împrăștiind pe jos toate lucrurile de pe Învelitoarea de birou. Plaja! N-o mai văzuse de ani de zile, de când fusese În pelerinaj cu mama. Cine mai merge? a Întrebat, străduindu-se să intre În izmenele B.V.D. — O, Dick Humbird și Kerry Holiday și Jesse Ferrenby și... ei, sîntem vreo cinci-șase. Dă-i zor, băiete! După numai zece minute, Amory devora fulgi de porumb la Renwick’s, iar la nouă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cunoștea nici jumătate din colegii de an, nu era snob. Prietenii Îi provoneau din toate straturile sociale, dar era imposibil să-i „cultivi“ prietenia. Servitorii Îl adorau și-l tratau ca pe un zeu. Părea modelul perfect pe care se străduiește să-l atingă clasa dominantă. — E ca În fotografiile alea din Illustrated London News, cu ofițerii britanici uciși, Îi spusese Amory lui Alec. — Păi, răspunsese Alec, dacă vrei să știi adevărul care ne zbârlește părul, taică-su a fost vânzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
epistola precedentă te preveneam că lipsa de bani necesari pentru a face ceea ce dorești te face foarte prozaic și domestic, dar că noi mai avem suficienți bani pentru toate dacă ne ferim de extravaganțe. Ai grijă de tine, dragule, și străduiește-te să-mi scrii cel puțin o dată pe săptămână, pentru că, dacă nu primesc nimic de la tine, Îmi imaginez tot felul de lucruri oribile. Cu afecțiune, Mama PRIMA APARIȚIE A TERMENULUI „PERSONAJ“ Monsignor Darcy l-a invitat pe Amory să petreacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de față, idealizarea unui semen ca Leonardo da Vinci ar putea constitui pentru tine un far călăuzitor mult mai valoros. Negreșit, valurile vieții te vor ridica și te vor coborî, cum mi s-a Întâmplat și mie În tinerețe, dar străduiește-te să-ți păstrezi mintea limpede, iar dacă proștii sau Înțelepții Îndrăznesc să te critice, nu te sinchisi prea mult de ei. Spui că numai convenția socială te ține Încremenit În această „situație feminină“, dar, Amory, e vorba de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
deșteptat la unsprezece. Sloane sforăia strașnic, iar hainele Îi erau aruncate grămadă lângă pat. S-au Îmbrăcat și și-au luat micul dejun În tăcere, pe urmă au ieșit să ia o gură de aer. Creierul lui Amory lucra Încet, străduindu-se să asimileze ceea ce se Întâmplase și să separe urzeala adevărului de imaginile haotice ce-i Încărcau memoria. Dacă dimineața ar fi fost rece și cenușie, ar fi reușit să apuce numaidecât frâiele trecutului, dar era o zi de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]