3,258 matches
-
că „inspectase“ deja fabrica - capul tatei se lăsă în jos, chipul îi căpătă o expresie de cuțit tocit, își strânse umerii, vrând parcă să se facă mic, aproape chircindu-se - și W. simți o gâtuire ca atunci când în timpul serviciului militar străpunsese pătura de zăpadă a ghețarului Morderatsch și bucata de gheață desprinsă căzuse. Vocile din jurul lui erau un fel de pârâituri în gheață, ordinul de a-și părăsi actuala funcție de conducere a fabricii de butoaie, un perete ce amenința să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ăștia noi care o să ne dea și mai mult de furcă. Păcat că prostia nu doare, acum e prea tîrziu ca să se mai poată schimba ceva, ne-am pricopsit cu ei, și asta e, îl privește încercînd parcă să-l străpungă cu privirea. Nici cu Roja nu știu ce să mă fac, cum să-i explic că lucrurile nu mai pot fi schimbate, că ăștia de acum nu sînt altceva decît fostele slugi ale celor dinainte. Nu vă faceți sînge rău, dom’ Colonel
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se hotărî în sfîrșit să se apropie de șifonierul aflat pe peretele din fața sa, îi deschise atent una din uși și începu să caute printre umerașe. — Ia uitați-vă, le atrage atenția Părințelul, holbîndu-și ochii în direcția intrării, încercînd să străpungă cu privirea perdelele de fum care l împiedică să vadă clar. — E prea frumos ca să fie adevărat, rămîne Curistul cu gura căscată, privind și el la cele trei siluete care se apropie pășind cadențat în direcția lor, apropiindu-se din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cinci pași înainte, cinci pași înapoi apăsat de culpă, stai locului odată, îi spune Gulie, pregătită scula? se aude și vocea lui Dendé, desfă-l cît poți de tare, se repede cu furculița știrbită spre limba Curistului, o înțeapă, o străpunge dintr-o parte în alta și i-o scoate afară printre dinți răsuflînd în sfîrșit ușurat. Asta da lucrătură, Potaie, ca pînă la urmă nimeni să nu iasă prea șifonat la capătul epopeii, cum a simțit că urma să intri
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sigilarea să fie perfectă și să nu prezinte nici o încrețitură de care să profite. În cazul ăsta era nevoit să înceapă să rîcîie cu mare grijă la unul din colțuri pînă cînd lama își făcea loc puțin cîte puțin și străpungea lipitura. — Nu e nici o scofală, spuse Poștășică, despăturind colile de caiet studențesc, parcurgîndu-le pe diagonală de sus în jos, pasîndu-le rapid la celălalt capăt al mesei. — De ce nu te uiți la ele mai pe îndelete? îl întrebă Angelina surprinsă. — Le-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
seama că nu mai putea să piardă nici o clipă. Lăsă cheia în contact, motorul pornit și trase frîna de mînă înainte să-și deschidă portiera și să părăsească automobilul. Se apropie prudent de baricadă, cu pași mărunți, încercînd să o străpungă cu privirea. Cînd ajunse la un pas de caroseria IMS-ului se convinse în sfîrșit că totul era părăsit și că putea să cerceteze locul de aproape de la un capăt la celălalt, pe toată lățimea șoselei. Spera să găsească cel
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
privirea i s-a oprit asupra unui punct anume... Sub horbota de fum, abia de se ghiceau casele și ulițele satului. În cele din urmă, a reușit să se orienteze. „Iată stejarul din fundul grădinii și cumpăna de la fântână, ce străpunge pânza de fum de parcă-i un răzlog învechit uitat în zare.” În jocul de umbre nedeslușite, Costăchel răscolea priveliștea cu privirea înfrigurată. Când și-a descoperit casa, inima i-a tresărit cu zvâcnet nebun și o lacrimă - lacrima pe care
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
purta privirea de pe chipul împietrit al lui Costăchel la jurnalul din mâinile lui, care tremurau de încordare. Când a terminat de citit, mușchii obrazului lui Costăchel se profilau ca nodurile unei frânghii, iar ochii ca două văpăi păreau gata să străpungă peretele din față, la care privea... Moș Dumitru rămăsese într-o așteptare mută. Atitudinea și ochii lui arătau că poartă o întrebare: „Ce i, Costăchele, tată? Ce scrie acolo de ai rămas așa, fără să spui nimicuța? Grăiește, băiete! Îi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
băut am băut. Acum doar un somn bun ne trebuie... Ai dreptate, Costache. Acușica-i miezul nopții și ne-a mai ieși un strigoi în cale. Au ieșit. Mergeau repede, cu atenția încordată... Era liniște. Doar câte un câine somnoros străpungea noaptea înaltă de mai cu hămăit răgușit... Petrache își terminase socotelile, numărase banii încasați, îi pusese în casa de bani și, potrivindu-și pălăria pe cap, era gata să iasă pe ușă. În seara aceea nu trebuia să-l aștepte
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
se întorcea de la Petrache. Se pregăteau să meargă cu uratul... „Ce faci, Măriucă? Unde te duci pe frigul ista?” „Măă... Merg la mătușa Zănovia, sora mamei. Șădi peste gârlă”... În timp ce plutea în lumina inefabilă a amintirii, o lumină reală a străpuns - ca un pumnal - jocul delicat al fulgilor... „Ce-i asta? De unde vine fulgerul ista?” - s-a întrebat Costăchel, trezit din visare... În fața porții duduia o mașină, din care au coborât câțiva indivizi care s-au răspândit ca potârnichile... „Iaca se
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fie mai ușor să cauți la biroul paznicului farului pe cineva care a dispărut În orașul ăsta blestemat decât să-l cauți la poliție sau la morgă. — Da, dar ăsta avea un tac de biliard Înfipt În nas. I-a străpuns creierul, zic ei. Am pus jos furculița și cuțitul: — Te superi dacă amâni detaliile astea sângeroase până termin de mâncat? — Scuză-mă, spuse Stock. Păi, cam asta e tot, de fapt. Dar În mod normal Gestapoul nu face astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
arborată conștient ca o mască” vuia o personalitate de extremă inteligență și cultură, dar și de fervoare politică misionară. „Pe buze Îi flutura un permanent zâmbet umil, de timid cronic, uitat acolo pentru uzul nepoftiților. Numai rareori se isca brusc, străpungând sticla groasă a ochelarilor, o privire-pumnal. La străfulgerarea ei, se revela adevăratul Paul Georgescu. Lamă de Toledo.” Nu mai știu dacă i-am trimis cartea, dar când ne-am cunoscut peste mulți ani, o știa, știa și ce am publicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
înțelege prin ce a trecut proletariatul în timpul vechii orânduiri, strigă ea la un miting. Înseamnă a înțelege necesitatea comunismului! E convinsă că durerea pe care a suferit-o îi dă dreptul să conducă națiunea. E genul de durere care te străpunge în inimă, îi spune actriței care joacă rolul principal în opera ei. Nu poți păși pe degete, dar nici nu poți zbura. Ești în cursă, înlănțuită. Există un ferăstrău invizibil. Nu mai ai degetele la picioare. Rămâi fără suflare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
importante. Mâinile lui pe sub cămașa mea, în timp ce soldații se lansau în atac pentru a-i cinsti numele. O voce care o imită pe cea a unei ghicitoare de noroc, îmi zice: Doamnă, ai în gură un cârlig de aur. * Trenul străpunge ninsoarea deasă. Frumusețea copacilor de gheață din nord și albul total o mișcă în mod straniu. E în drum spre un doctor. Un doctor rus. Și-a făcut un control pentru durerea crescândă. I s-a descoperit un chist pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de lămâie, măsuța pe rotile de lângă pat. Mai făcu o încercare. —Markie, sunt Karin. O să te faci bine. Faptul că spusese lucrul ăsta îl transforma într-un fel de adevăr. Un geamăt îi scăpă din gura închisă strâns. Mâna lui, străpunsă de o perfuzie, se întinse și o apucă de încheietură. Atacul o paraliză. Strânsoarea era slabă, dar mortală, trăgând-o în jos spre rețeaua de fire. Degetele lui o pipăiau frenetic, ca și cum, în acea fracțiune de secundă, ea ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
revenită la greutatea nimicitoare a vieții, murind din cauza gravitației. Nimic suficient de mare să-l care până aici sau să-l ridice și să-l ducă în altă parte. Burtă turtită întinsă pe toată lungimea drumului. Calcani înfipți în garduri, străpunși de vârfuri ascuțite de copaci. Zăcând alături de cutii albe de lemn cu acoperișuri țuguiate, cu fum încolăcindu-se din coșuri desenate cu creionul - casa mâzgălită a unui copil. Balena asta e durere și frig pârjolitor. Rafale de informații vin din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Prostii; bineînțeles că sufereau. Cum de nu și-a dat seama? La un moment dat, o luase și pe Jess - o distracție nostalgică, pescuit la mare în Long Island - când era încă mică. Expediția se încheiase catastrofal când cârligul ei străpunsese ochiul unui biban. O avea și acum în minte, alergând de colo-colo pe plajă, urlând. Aceea fusese ultima oară. —Ești sigur că e legal? îl întrebă pe Mark. Mark se mulțumi să râdă. — Dacă ne leagă, iau eu vina asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
stânjenită. Se ridică în capul oaselor, arătând spre perechea din apropiere - două păsări mari și agitate, mergând cu aripile întinse, trăncănind. Una dintre ele șuieră o melodie, patru note de surpriză spontană. Cealaltă preia tema și o îngână. Sunetul îl străpunge - creația pălăvrăgind pentru sine, lăsându-l pe dinafară. Vorbire adevărată, pe care doar un cocor o poate decodifica. Ar putea fi detectivi sau oameni de știință. Viața e incomunicabilă, chiar și pentru viață. Se uită la femeie, la fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din cauza ei. —Tu ești îngerul meu păzitor? Tu ai scris biletul? — Nu, îi spune ea. Nu eu. Stă iar în fața lui, în amintire, la doar câteva ceasuri după acea primă oară, acolo, pe șoseaua pustie. E încă întreg, conștient încă. Străpuns de tuburi, dar încă nu comatos. Asta se va întâmpla mai târziu, odată cu excitotoxinele. Șocul acestei vizite va declanșa asta. Acum, când ea stă lângă patul lui de la traumatologie, o recunoaște. O privește, îngrozit. S-a întors, coloana aceea albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fosfor de la chibrituri În primul zid pe care-l Întâlnești. Se aude o bubuitură groaznică. Și o babă care strigă: derbedeilor! La Paris un domn pe nume Eugen Ionescu termină piesa Rinocerii, iar minerii elvețieni și italieni se pregătesc să străpungă muntele Mont Blanc. Aceste două evenimente importante sunt probabil secrete de vreme ce habar nu ai de ele. În schimb, În cinstea evenimentului de la 24 ianuarie au apărut pe piață țigările Unirea. Ai o obsesie. Te tot gândești tu că ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pustiurile unde probabil s-a efectuat o nouă experiență nucleară. Care a ridicat În văzduhuri praful acela galben, rozaliu fin ca mătasea. Degeaba bat unii câmpii despre vulcanul Kracatoa și alți vulcani. Îți Închipui sosirea anului 2000. E ca și cum ai străpunge o emisferă subțire ca un balon de săpun. Dincolo de emisferă este anul 2000. Trecutul rămâne undeva În urmă, cu orașele lui luminate, cu toată istoria. Dincolo, În față, nu sunt decât stele, Întuneric și locuri metalice unde știi că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
care are un nou bărbat dispus să o ducă la Chessington World of Adventures, în weekend. În douăzeci și cinci de minute, Lisa s-a transformat în RoboRedactor. Ai avea nevoie de crampoane și un piolet ca să escaladezi fața ei și să străpungi suprafața tare ca piatra. Nu cred că Ed ar duce-o într-un parc de distracții, acesta fiind în prezent singurul meu criteriu pentru evaluarea succesului unui regim de înfrumusețare. În mod remarcabil, Lisa arăta strălucitor în hainele mele, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
sala bibliotecii, zidită încă la porunca împăratului Iustinian, împreună cu câțiva greci care cu glas scăzut vorbeau despre politică, cum la fel făcuseră tot drumul, și deodată amuțirea însoțitorilor lui l-a făcut să-și concentreze privirile. Sala cu pereții albi străpunși de ferestre înguste prin care pătrundea doar lumina, soarele rămânând să dogorească afară, era decorată cu icoane zugrăvite pe lemn. Cât de mult ar fi vrut să facă și el la fel ca însoțitorii lui, să se închine pios bătând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spițer în lumea asta crudă-i amorul. De n-aș iubi cum iubesc, dreptatea mi s-ar părea un fleac. Doar el îmi dă putete, și astfel întărit pot să-l ucid pe unchiul ce tatăl mi-a ucis (ÎI străpunge cu spada.) REGINA: Iubite fiu! Ia seama! PRINȚUL: Doamnă, gura! Îmi aleargă prin vine elixirul fermecat al dragostei. Acum, o alta-mi stă în inimă și te alungă, mamă! Acum văd cine-ai fost și cum mi-ai trădat regescul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ei? Ce credeți? Nu l-ar înjunghia mai bine? Așa, de la bărbat la bărbat, lupta e fără patimă... TOREADORUL: Mde, deocamdată n-am văzut o femeie să ucidă cu spada un taur. EMMA: Vezi acum! (Se-ntoarce brusc și-l străpunge pe Charles, care a rămas în fotoliu; spada trece prin el și iese prin spate, fixîndu-l de spătar, Charles rămîne atîrnat cu capul la piept) TOREADORUL: Ce-ai făcut! L-ai omorît! Madre Dios! EMMA: Vezi cum vorbești. Spada e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]