4,124 matches
-
întreb. - Anafora lor, ei au despărțit frate de frate! Din via tatei n-am băut vin niciodată. Must, da. Îmi amintesc. La adusul strugurilor pe bătătură, tata ne îndemna pe noi copiii, să-nvârtim de-un lemn-pârghie de jur împrejurul teascului ca să strivim boabele până le nimiceam. Să rezulte must cât mai mult. Apoi, după ce se termina mustul din fiert, tata îl punea în poloboace. De-atunci, de când mustul se prefăcea în vin, pentru noi, copiii, nu mai exista același rai. Frica de
Basarabia, ținut al mirării by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/15327_a_16652]
-
turnuri de fum se scurg prin spații înguste în sofismul geometriei și eu îmi încep rondul de noapte prin oasele străvezii ale miriapodului peste fragmente de corp și armură ramuri de existență stricată prin vitralii ofilite prin tuburi de orgă strivite de mană apa se evaporă din pocalele sfinte în echilibru pe marginea ferestrei de la etajul 101 aud tânguiala celor sfâșiați cu o sută de gloanțe recviemul topit lagăre aeriene și șarje de oțel lichid în curțile interioare plutoane de execuție
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
rană De după amiază grea ce trece. Și-ți voi fi, și-n iad și-n rai, blînd oaspăt Ce nici o dorință nu-ți înfrînă, Lăudîndu-ți vecinic trupul proaspăt Și-adormit, în norii calzi, pe-o rînă. Căci te-aș cam strivi, trist, într-o doară: Omiduță-omidă-omijoară ...
Sonet Laic by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10155_a_11480]
-
Dovadă acest simplu, rece-senzual, poem de dragoste: "îi mîngîia mîinile coapsele / de se mirau degetele / îmbobocite cînd aerul muțea / și sorbea doar pie-lea ei / foș-ni-toa-re // îi sorbea ochii de nu-l încăpeau / toate abisurile lumii și ale / ne-lumii / îi strivea măceșele bu-zelor" etc. Și ceilalți trei (Iulian Fruntașu, Maria Șleahtițchi, Adrian Ciubotaru) dispun de o anumită dexteritate în mînuirea cuvîntului, pot găsi uneori și niște expresii mai într-ales pentru a-și spune păsul, primul din ei avînd și o
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
subvenționat... Izbutise la început numai prin înfățișarea lui jalnică, de om nemâncat, cu lacrimi în glas și cu ochi extatici, plini de năzuinți nobile pentru prosperitatea neamului. Să-i facem loc și lui Apostol" - spuneau toți, crezându-l nemâncat, insectă strivită între paginile unei cărți. Numai târziu s-a băgat de seamă că, deși nimic nu părea să se prindă de dânsul, omul nemâncat mânca nesățios. Nu se știa ce face cu banii; viții nu i se cunoșteau; copii nu avea
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
așteptam nici o scrisoare. Am vrut să arunc mucul afară dar, la pândă, Ilarie a scos din sertar o scrumeiră și a împins-o pe masă cu bobârnace rapide; era felul său de a da de înțeles că gestul costă. Am strivit mucul și am abandonat pachetul de țigări între degetele lui febrile. - Noi doi, domn’ Caraiman, a spus el plimbând leneș sub nări o țigară și adulmecând-o zgomotos, noi doi, fără supărare, suntem încă adevărați fumători! Ultimii poate din această
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
o izbitură, pe care numai fructele o cunosc, necopt, zilnic de o sută de ori tu căzând din pomul împreună createi mișcări (cel care, mai iute ca apa, trece prin primăvară, vară și toamnă în puține minute) - cazi și te strivești de mormânt: și uneori, într'o semi-pauză, vrea să ți se ofere un chip iubit dincolo, spre mama ta aceea rareori tandră; și totuși se pierde în corpul tău, uzat până la platitudine, cu teamă, chipul abia căutat... Și din nou
Elegii Duineze by Nicolae Breban () [Corola-journal/Imaginative/10648_a_11973]
-
fost! - privirea mi se rotește oarbă pe zidurile în dărîmare o copilă cu cîrlionți de aur și cunună de mireasă coboară Scara Fingerling plutind își împrăștie rochiile peste pietre și joacă șotron mîna mi se inelează-n preajma ei brusc o strivesc sub pleoape și piere într-un rîs zglobiu ca și cum ar ploua cu monezi de aur deasupra acoperișurilor Butoiul de aur Într-un zid din Pasajul Scărilor intrai ca în peșteră un bec împrăștia lumină palidă pe lungile mese întinse consumatorilor
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
singur, influențează-mă, Îngere, oricît de puțin!" Dar el n-a mai zis, de departe, decît "Vai de tine, nenorocitule, Vai de capul și de sîngele tău"... Ce-o să facă Îngerul Ce-o să facă Îngerul cînd va fi nevoie să strivească atîția viermei dintr-o dată, ca să mă elibereze? Îi va fi, desigur, scîrbă puțin, apoi va apăsa cu cele șapte sute șaptezeci și șapte de călcîie ale sale, toate de oțel și nemuritoare. Și va spune apoi: acum ești gata, așteaptă numai
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
acum, când încercase să dea în vileag metodele la care recurgea pentru a-și umfla și mai mult buzunarele, căzuse în propria-i capcană. Fiindcă se observa că ea refuză un dialog, Furgoteiu îi ridică bărbia, gata să i-o strivească în podul palmei lui butucănoase. - De fapt, ce vrei de la mine? nu-și mai putu stăpâni nervii. - Să mă eliberezi! răspunse sec Gilda. Avea tăria femeii neînfrânte. Inflexibile. Și cu alte prilejuri avusese comportamente asemănătoare. își aminti de disputa din
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
aceste rînduri-gînduri, scrisori americane Într-o Scrisoare a Păcii Universale. Nimeni nu are dreptul să ne închidă cutia poștală a simțirii și rațiunii În numele sinuciderii colective. Planetă Terra - pe loc, repaus! 4. Visul zburător în Stele al petrolului se sfîrșește strivit de șenile de tancuri, Ucis de rachete teleghidate și sateliți ai morții. Pînă unde poate merge Cetatea Războiului împotriva Cetății Păcii?! Înarmați pînă-n dinți, morții vii - ducînd cu ei, viața și moartea - deopotrivă în țeava puștii. Văd oceane de soldați
Scrisori americane by Alexandru-Cristian Miloș () [Corola-journal/Imaginative/14036_a_15361]
-
Tatiana Radulescu dor de bacovia dor de bacovia dor fabulos mă deșir în cuvinte urmă în translucid vocalelor ce vor trece diurn în morminte jale acoperă totul - blândul zăbranic inspiră lacrimi strivite în suflet - carne în sine martiră vine o zi spre iertare plante de toamnă-mpletesc dulceață cu rouă amară pe buze ce încă iubesc vine spre noi letargia pleoape vă coasă vis spornic pentru noi în colindu-i Mesia detuna-va
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
eu, cu lumina mea, sporesc a lumii taină - / și întocmai cum cu razele ei albe luna / nu micșorează, ci tremurătoare / mărește și mai tare taina nopții, / așa îmbogățesc și eu întunecata zare / cu largi fiori de sfînt mister" (Eu nu strivesc corola de minuni a lumii). Pentru Ion Barbu se poate face un lesne apel la comentariul lui N. Manolescu asupra "increatului" din Oul dogmatic. "E una din puținele încercări, după Eminescu, de a exprima inexistența, locul fără "hotar" unde vremea
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
pieptul cu dungi Iar sărutul tău are un gust de linii, ciudat, Paralele și decît noi mult mai lungi. Oraș Sîntem atît de mulți, atît de-nghesuiți. Respirăm doar aer la mîna a doua. De umbre grele, de beton, sîntem striviți. Scuipată de plămîni bolnavi pare și roua. E o aglomerație ca-n cimitir, Doar că sîntem îngropați în picioare Și putrezirea noastră miroase a mir, A benzină, a deodorante, a sudoare. Miasma din lumina de neon Se lasă în mine
Un nou poet: Constantin Crețan by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12135_a_13460]
-
seninătate veselă, sub privirea crudă și voluptuoasă a publicului. Atunci cînd e acționat declicul sastiselii, poezia proletară a cinismului și stupidității explodează în puseuri de sociopatie individuală. Este momentul de glorie al sub-umanității, în care oamenii se bucură că sînt striviți de sistem, iar neîmplinirile personale se dilată vesel la dimensiunea dezastrului național: barbaria forței e ridicată la rang de normalitate socială, îndreptățită "moral", motivată ideologic și protejată legal. Pe aceste coordonate, scena trenului din Disciplina, zglobie și sadică, rămîne una
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
tare mulțumit; fusesem mai șmecher decît toți ăștia! Cîțiva oameni îmi băteau cu pumnul în ușă. - Ocupat, am zbierat. Mama și copilul. M-am trîntit pe banchetă, cu picioarele în sus, și rîdeam cu o poftă grozavă. În curînd apăru strivită de geam și Jeni. Am crăpat ușa să-i dau drumul, dar în urma ei mai năvăliră doi tractoriști." (p. 35) Episodul poate fi considerat un decupaj-etalon al realității socialiste. Grotescul aglomerației mijloacelor de transport în comun (întotdeauna neîncăpătoare și decalate
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
Miruna Vlada Și pe țărm cuvintele pe care nu mi le spui mă strivesc sunt un scafandru ce își târăște mereu în spinare înecul în adâncul mării ca și pe țărm mereu acolo apăsându-mi umerii cuvintele pe care nu mi le spui Pe marginea somnului, eu Tu adormi mereu primul. Tu ești cel
Poezii by Miruna Vlada () [Corola-journal/Imaginative/4729_a_6054]
-
picioare afară din ring. Cel ce se hrănește cu pauze. Eu rămân aici cu frigul, cu totul. Frigul e făcut din ghemotoace mari de păr ud, înghețat. Frigul e apropierea. Prin somn mă privești ca pe un zid colorat. Te strivești în vis de un zid colorat. Frumusețea mea te închide în cutia ei de conserve. Nu e numai privirea mea aici. Sunt privirile tuturor femeilor care nu te-au privit. Sunt gesturile tale de renunțare. Și gesturile mele cu ochii
Poezii by Miruna Vlada () [Corola-journal/Imaginative/4729_a_6054]
-
șarpe atârnând pe-o ferăstruică rotundă, făcând parcă mătănii în asfințit și mă găsisem eu, trăitorul în lume ascuns, să-i sorb mișelește ultimul sclipăt din ochi... Muzica sferelor Sviatoslav cântă, la trei noaptea, pe "R.R.C." din Bach și Chopin strivind între clape o beznă sângerie, intens melodioasă; doar că greierii depresivi nu mai cântă la un pas rătăcit sub ferestre: vor fi - ascultând dânșii muzica sferelor? Poate... Rușinea lichefiatî Marș afară din viață-mi strig scrijelind pe cuvinte ardoarea de-
Poezie by Alexandru SFÂRLEA () [Corola-journal/Imaginative/8171_a_9496]
-
firii umane - Ombra în termeni jungieni - sălășluiesc alături de elevații spirituale într-o operă ca Don Giovanni de pildă. S-ar putea spune că Mozart a trăit și a creat conștient de iminența implacabilei judecăți divine care, departe de a-l strivi, l-a ajutat să se depășească mereu pe sine. Doamnă Maria-Luiza Cristescu, îmi spuneați la începutul întâlnirii noastre că "muzica lui Mozart e ca viața" și că el "nu respectă un anumit cod de reguli sau de principii, așa cum face
Dialog inedit cu Maria-Luiza Cristescu: Arca lui Noe by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Imaginative/14976_a_16301]
-
citatele stele nu-i mai pot ajuta pe patinoare îngerii gheței fac salturi în gol ei vând hieroglife la un preț de nimic cetatea nu vă mai poate primi strigă cineva la capătul ceții nu vă încape iată casele sunt strivite sub frig până la măduvă drumuri se sting peste mare flutură steaguri de avarie Sinele și marea Ce spun pescărușii ce veste aduc zborul lor e un geamăt al beznei dincolo de mare alte porunci se aud alte mișcări sufletești într-o
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/11625_a_12950]
-
vioara / Pe Terra umblu, un cartier enorm, / sub braț cu poezii fără cadastru / și manuscrise-atârn în crengi de pom." Ce frumos. Nu știu dacă singurătatea se poate deprinde, sau dacă poți învăța vreodată să mori, iubind lumea atunci când ea te strivește, oricum, mie mi se pare spectaculos acest Poet care, atunci când "se ridică de la masa de scris, dă cu capul de Dumnezeu." Am citit majoritatea poemelor cu acel ritm interior pe care mi l-au împrumutat ele, un ritm de "calm
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
care o expune-n vitrină ca pe un obiect rar, ziua de mâine. Acasă sunt șosetele cârpite ale ultimului bărbat care și-a tocit încălțările umblând să mă denunțe. Pielea moale și albă regina morții, regina nopții neînflorită încă o strivesc în palmă și vreau să plec cusută și tăiată, tăiată și cusută ... sunt o sală de operații. Acasă bagi cheile în ușă și ele încep să urle cu sentimentul locuirii. Cel care intră mă locuiește și nu întreabă.
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
Emil Brumaru Fire-ai tu dusă prin rouă Cu coapsele amîndouă Si cu sînii și cu gura Da-ți-ar îngerii de-a dura Sufletul și trupul mare Pîn' la margini de izvoare Sî strivești ierbile-nalte Zînele-mprejur să-ți salte De pietre să te lovești În pîrțile muierești Fragede și de mătase C-au făcut trebi rușinoase Si mai fire-ai dată-n raze Subțiri de după amiaze Ca-ntr-un scrînciob printre ramuri Fie-ți
Ce ți-e și cu crinii îștia by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9962_a_11287]
-
a degetului transparent" semnalizînd intens, fosforescent (cînd deschideam), cu raze în snop, divergente, de-un verde de te da de-o parte, te curenta, te zgîlțîia ca electrica pipăită la gaura fasungului" așa" din curiozitate" te lipea de pereți, te strivea de mobilele din holul devenit deodată periculos de tandru, de difuz, lichefiind cuierul , oglinda, contorul, taburetul, crema de ghete" creind apoi o forță contrarie, extrem de puternică, de alipire disperată, de confundare a unui trup cu celălalt, într-o îmbrățișare dureros
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]