4,310 matches
-
a ajuns gîndirea în procesul cunoașterii, prin reflectarea și interpretarea stărilor de fapt oferite de realitate. Maniera de alcătuire a discursului deductiv nu urmează o schemă unică nici măcar în cazul stilului științific, cel mai apropiat din punctul de vedere al structurării de rigorile logicii. O situație specială este reprezentată în acest caz de derivarea unor ipoteze pornind de la o teorie, ipoteze care, atunci cînd nu-și dovedesc valabilitatea, sugerează o restrîngere a domeniului de aplicare al teoriei. În unele tipuri de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
interlocutorul este participant la dezbatere, se realizează figurile de comunicare. Pentru a n a l i z a d i s c u r s u l u i, dialogic sau monologic, deliberarea este în primul rînd un mod de structurare, formală și de conținut, și, în al doilea rînd, un mod de comunicare, cu perspectiva unor reacții față de cele susținute. V. comunicare, gen retoric, polifonie, retorică. ARISTOTEL R.; DUCROT - SCHAEFFER 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN DEMONSTRAȚIE. Prezentă în mod explicit
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Actul desemnării unui referent se realizează și prin definiția ostensivă, care presupune o trimitere la realitatea propriu-zisă, printr-o regăsire între planul nominal și cel real al cunoașterii (acesta este un x). Ca atare, în ansamblul discursului, procedeele denominative realizează structurări specifice, atribuindu-i caracter didactic și uzînd, în multe cazuri, de funcția metalingvistică a limbii. V. nume, definiție. NIDA 1975; LYONS 1977; ESCANDELL VIDAL 2004. IO DENOTAȚIE. Cuvîntul denotație a apărut prima dată în terminologia logică întrebuințată de J. S.
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
concepe în afara reperelor oferite de studiul diacronic, compararea, clasificarea și aprecierea constituenților discursivi fiind determinate deseori de raportarea la asemenea repere. Cu toate acestea, diacronia nu poate deveni un scop în sine în cazul analizei discursului, deoarece acesta este o structurare de conținuturi și de forme lingvistice, iar nu o desfășurare de etape ale acestor conținuturi și forme. V. dialectică, discurs, gramaticalizare, limbă, sincronie, variație, vorbire. SAUSSURE 1916; DUBOIS 1973, GREIMAS - COURTES 1993; COSERIU 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau politic, printr-un discurs lung și continuu. Pornind de la definiția generală a dialecticii ca practică a dialogului rațional și ca artă de a argumenta (prin întrebări și răspunsuri), se poate constata că aceasta este în fond un principiu de structurare și de coerență al discursului dialogic, mai ales sub aspectul conținutului și că dialectica se manifestă implicit, cu diferite grade de relevanță, în toate aceste tipuri de discurs. Atunci cînd dialectica nu este urmată (intuitiv) ca mijloc de coerență, discursul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dialogul este simulacrul unui discurs raportat pe două sau mai multe voci, devenind, în cazul unor texte literare, precum cele dramatice, însuși modul lor de realizare ca reprezentînd un gen distinct (genul dramatic). În interiorul discursului narativ, dialogul presupune particularități de structurare ce asigură corespondența de conținut dintre mai multe niveluri ale actelor lingvistice, prin antrenarea unor mijloace specifice de coerență. V. conversație, debreiaj, diafonie, dialogism, polifonie, unitate discursivă. D. FILOZ. 1978; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; CHARAUDEAU
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o specie de litotă. A n a l i z a d i s c u r s u l u i identifică în eufemisme, pe de o parte, echivalări ce antrenează diferite registre stilistice, iar, pe de altă parte, structurări specifice, de obicei prin expansiune, diferite de formulările directe. V. figură, litotă, politețe, trop. DUBOIS 1973; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. RN EURISTICĂ. Ca "artă a inventării", euristica a fost întemeiată de filozofi raționaliști precum B. Pascal, R.
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
filozofi raționaliști precum B. Pascal, R. Descartes, G. W. Leibniz și B. Bolzano, dar, în epoca actuală, i s-a atribuit rolul de ramură a metodologiei științei care studiază metodele și tehnicile de inovație intelectuală. Mecanismul euristic presupune o anumită structurare a expresiei atunci cînd este redat (în scris), încît discursul constitutiv este de obicei analitic și interpretativ, uzînd de mijloace lingvistice ce trimit la construcții teoretice. V. discurs, text. D. FILOZ. 1978. IO EVALUARE. Înțelesul curent al cuvîntului evaluare indică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sfera simțurilor și dincolo de prezența lui în lume. În comunicarea ficțională, acțiunea prezentată nu îmbogățește în mod direct experiența subiecților care comunică, dar le propune un experiment, iar confruntarea experimentală a cunoașterilor și a valorilor cu alte modele posibile de structurare a timpului, de relații între actanți etc. se produce prin consimțămîntul receptorului. Această autonomie secundară în raport cu realitatea permite adesea realizatorului și receptorului de ficțiune să aducă discursului aspecte pe care conștiința sau inconștientul lor nu și le asumă ca atare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a discursului, proprietăți locale structurale, conținut tipic, expresii specifice folosite. Caracteristicile definitorii pentru un gen discursiv vizează: statutul locutorilor, circumstanțele temporale și spațiale ale comunicării, suportul și modul de difuzare a mesajului, arealul tematic abordat, modul de organizare și de structurare a discursului, lungimea discursului. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i se identifică patru direcții teoretice în explicarea fenomenului generic discursiv: funcționalistă, enunțiativă, textuală și raportul dintre situația
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
justificat pretenția gramaticilor transfrastice de a fi simultan părți ale gramaticilor unor limbi și științe ale textului în general, E. Coșeriu propune o lingvistică a textului concepută în termenii sintaxei funcționale și ai lingvisicii integrale, textul fiind un nivel de structurare al unei limbi, nenecesar, dar empiric posibil și universal, constituit pe baza a patru operații: super/hiperordonarea/hipertaxa, adică posibilitatea ca unitățile inferioare să se integreze într-un nivel funcțional imediat superior, sub/hipoordonarea (hipotaxa), operație opusă hipertaxei, adică posibilitatea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limbajul poetic, Coșeriu aduce în discuție funcțiile de reprezentare și de evocare pe care le actualizează textul, în calitate de relații permanente ale semnului; se poate deduce că accentul pus pe interpretare deplasează sfera de interes a cercetărilor de la stabilirea mecanismelor de structurare, de producere a unor unități funcționale, concrete (texte), la recompunerea unor virtualități imanente ori inedite, inefabile, în esență (sensurile semantic și pragmatic ale textului). V. coerență, text. DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; COSERIU 1994; BUSSMANN 2008. RN H HERMENEUTICĂ. Prin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care o conferă cifrele, înspre analiza fenomenelor observabile (raport pertinent de mărturie), a discursurilor vizate (raport de ilustrare), a faptelor explicative (raport de interpretare), pentru a le îngloba în final într-o teorie, menită să sintetizeze explicația prin relațiile de structurare. Studiile de lexicometrie își dovedesc utilitatea la ora actuală în cadrul a n a l i z e i d i s c u r s u l u i pentru o mai bună înțelegere a raportului, pe de o parte
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
u i, problemele limbii literare comportă mai multe aspecte, între care se relevă, în primul rînd, constatarea gradului de conformitate cu norma prescrisă sau cu un ideal de corectitudine vizat de utilizatorul limbii. În organizarea discursivă, textele științifice pot realiza structurări independente atît de norma prescrisă, cît și de norma cutumiară a unei limbi, atunci cînd urmează modele cu caracter universal. Tot aici sînt deseori antrenate mijloace ce țin de paratext (citate, cuvinte străine, glose, definiții, note, tabele, scheme, formule). Pe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și atunci cînd rămîn aceleași la ambele niveluri ale limbii. Desigur, limba populară are reguli de organizare a enunțului și a discursului, acestea fiind mereu adaptate necesităților și situațiilor care apar în comunicare. Există, de aceea, o imensă varietate a structurărilor discursive, de obicei fără o particularizare din punct de vedere social sau profesional. Acest fenomen produce de multe ori dificultăți în analizarea discursului, uneori chiar începînd cu delimitarea enunțurilor componente și cu stabilirea funcțiilor și rangului lor. V. limbă literară
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
din operele antice sau moderne unde este luat în discuție, dar și atunci cînd se identifică un mod de gîndire orientat spre idei similare, logosul fiind aici, prin urmare, identificabil ca temă discursivă. El se poate manifesta însă și ca structurare discursivă, îndeosebi în comunicarea pe subiecte științifice, atunci cînd se actualizează ca efort pentru expunerea demonstrativă pe baza regulilor acțiunii, mai ales în expunerea organizată sub formă de raționament. V. disurs, etos, limbaj, logic, patos. ARISTOTEL R.; FLEW 1984. IO
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și, ca atare, fiecare limbă își construiește logosfera pornind de la experiențele practice care fundamentează principiile categorizărilor. Aceste experiențe, pe de o parte, țin de condiția general umană, dar, pe de altă parte, diferă în funcție de condițiile naturale, de soluțiile tehnice, de structurările sociale sau de explicațiile mitologice realizate de civilizații. Din acest motiv, chiar ceea ce ține de om în general, care ar presupune categorii similare, nu realizează identități în modul de a vedea același obiect, căci sensul depinde de unghiul de vedere
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
traduce, uneori chiar în cazuri aparent foarte simple. Situația este explicabilă prin faptul că fiecare sens este tributar relațiilor cu alți componenți ai logosferei, fiindcă o limbă nu este o nomenclatură, ci o taxinomie, iar aceasta organizează elementele lumii prin structurări de sens specifice. Se constituie astfel o grilă prin care se oferă o viziune asupra lucrurilor și care induce anumite comportamente, corespunzătoare efectului perlocutor al discursului. Astfel, logosfera reprezintă unul dintre lianții importanți în cristalizarea ideologiilor, deși, în cazul discursului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
modalizare în termenii a n a l i z e i d i s c u r s u l u i nu poate fi limitată numai la relevarea mărcilor lingvistice, ci acestea trebuie puse în relație cu procesele de structurare integrală a discursului: tipuri de discurs, scena enunțării, interdiscurs etc. Cu alte cuvinte, studiul mărcilor lingvistice ale modalizării trebuie pus în relație cu factorii extralingvistici care modelează situația de comunicare specifică a discursului în atenție. V. modalitate, modalizator. DUCROT - SCHAEFFER
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
reflectă ca atare realitatea limbii, oricît de rafinate ar fi varietățile lui, dar conține repere de raportare ale acestei realități sub aspectul organizării sau funcționării ei. Există desigur mai multe tipuri de modele lingvistice în funcție de perspectiva în care sînt privite structurările limbii, precum și diferite clasificări ale acestor tipuri. Discursul conversațional a fost evaluat din perspectiva regulilor de succesiune a actelor de vorbire, realizîndu-se un model în care se evidențiază constrîngerile exercitate de un act în curs asupra celui care urmează, încît
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prezinte ca un exponent al vorbirii obișnuite. Din perspectiva a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, oralitatea poate prezenta mai multe dimensiuni ce țin de fonetică, morfologie, lexic, structurare discursivă, punctuație etc. Aceasta presupune că metoda de analiză trebuie adaptată situațiilor concrete, iar mijloacele identificabile permit în mică măsură concluzii general valabile. V. conversație, discurs. CONSTANTINESCU-DOBRIDOR 1998; DSL 2001. RN ORIENTARE ARGUMENTATIVĂ. Teoria despre "orientarea argumentativă" a fost inițiată
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fi evidențiate două tipuri de planuri: planuri convenționale sau fixe (care pot fi păstrate ca atare sau supuse modificării, ca în cazul rețetei culinare, editorialului, sonetului) și planuri ocazionale sau accidentale (inventate în momentul producerii). Dacă în cazul planurilor convenționale structurarea sensului este preexistentă și explicită, aceasta se remarcă în mod evident în planurile ocazionale. Avînd în vedere relațiile dintre text și discurs, așa cum sînt ele înțelese în lingvistica textuală și în analiza discursului, textele sînt combinații de tipuri de discurs
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
aceea, prozodia a devenit multifuncțională, avînd funcții lingvistice, pragmatice și interacționale care sînt studiate de mai multe discipline. În lingvistică, prozodia se remarcă în cadrul sistemului formal al limbii, astfel încît fonosintaxa a fost de mult timp studiată prin implicarea în structurarea morfosintactică a limbii, caracterizată prin dominantele tipice ale intonației. În unele lucrări au fost studiate funcțiile semantice ale prozodiei în structurarea ierarhică a discursului, astfel că diferiți parametri prozodici (variația înălțimii diferitelor segmente, centrul intonației, înălțări și coborîri melodice, recurențe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se remarcă în cadrul sistemului formal al limbii, astfel încît fonosintaxa a fost de mult timp studiată prin implicarea în structurarea morfosintactică a limbii, caracterizată prin dominantele tipice ale intonației. În unele lucrări au fost studiate funcțiile semantice ale prozodiei în structurarea ierarhică a discursului, astfel că diferiți parametri prozodici (variația înălțimii diferitelor segmente, centrul intonației, înălțări și coborîri melodice, recurențe melodice, debit, pauze, alungiri) intră în această zonă de interes. În psiholingvistică, la frontiera dintre lingvistică și psihologie, o literatură bogată
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limbile naturale. Ulterior, Ferdinand de Saussure a reluat problema cînd a discutat despre valoarea lingvistică și a stabilit că limbile își construiesc unitățile decupînd dintr-o masă amorfă de idei confuze și permițînd astfel apariția gîndirii. Deoarece el concepe această structurare ca fiind internă prin sistem, constatarea variabilității decupării realului după limbi apare ca o consecință logică și ca o confirmare a analizei structurale. De aici, F. de Saussure a ajuns la principiul arbitrarului semnului care domină lingvistica limbii. V. logosferă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]