3,238 matches
-
cinstit, viclean), intelectuală (subtil, inteligent) și adjectivele afective ce traduc o reacție emoțională (enervant, trist, vesel, plicticos). În limba franceză, plasarea adjectivului după substantiv tinde să atenueze încărcătura sa subiectivă, tot așa cum, dimpotrivă, situarea sa în fața substantivului îl încarcă de subiectivitate. Histrionicul personaj baudelairian Samuel Cramer "produsul contradictoriu al unui german palid și al unei chiliene brunete" îl condamnă astfel pe Walter Scott: "O, ce scriitor plictisitor! Un șoarece de bibliotecă prăfuit, care dezgroapă cronicile! Un amalgam de descrieri anoste..., un
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
forma reflexivă soi: "Quand on aime, on ne pense pas à soi"54. În întrebuințările sale specifice, poate fi interpretat ca trimițând la binomul enunțător + coenunțător, la non-persoană. Acest pronume prezintă într-adevăr particularitatea de a se referi la o subiectivitate, însă fără a ține seama de diferența dintre enunțător, coenunțător și non-persoană55, eliminând oarecum frontierele dintre pozițiile persoanei întâi, a doua și a treia. În studiul unui text literar trebuie să luăm în considerare mai ales felul în care acesta
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
prezentat mai sus, putem întrezări deja dificultățile cu care se confruntă naratorul când trebuie să localizeze ceva în text. Îi este deci dificil să-și mențină constant o poziție care ar elimina orice reperare deictică, fie că e bazată pe subiectivitatea naratorului, fie pe cea a personajelor. Acest lucru este cu atât mai dificil cu cât localizările aparent obiective și independente de actul enunțării pot conține un punct de reper subiectiv. A scrie, de exemplu, Bărbatul era în spatele copacului nu este
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
mică pe care un vechi cântec breton o compară cu o unghie roasă de înger. Însă doctorul părea prea blazat de toate aceste detalii ale drumului malaric pe care le cunoștea pe de rost80. Începutul textului implică în mod clar subiectivitatea naratorului. Ea este evidentă în fragmentul pe care l-am pus în italice: spectacolul este impus ca perceput de conștiința naratorului, și nu a personajului, care în mod intenționat nu este deloc atent la ceea ce-l înconjoară. Vom remarca referitor
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Paris, 1998, I parte. (O analiză detaliată a referinței deictice în textele literare.) KERBRAT-ORECCHIONI C., 1980 L'énonciation, de la subjectivité dans le langage, A. Colin, Paris. (Paginile 3469 analizează în detaliu funcționarea persoanelor și deicticelor temporale considerate drept înscrieri ale "subiectivității" în limbă.) MAINGUENEAU D., 1994 L'énonciation en linguistique française, Hachette, "Les Fondamentaux" Paris. (Prima parte analizează ambreiorii personali, spațiali și temporali.) RABATEL A., 1998 La construction textuelle du point de vue, Delachaux et Niestlé, Lausanne. (Lucrare care studiază relația
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
un loc al enunțării, ci doar că urma prezenței lor este suprimată din enunț: evenimentele sunt prezentate ca și cum "s-ar povesti ele însele". Totuși, chiar dacă perfectul simplu nu se utilizează la oral, chiar dacă "povestirea" șterge pe cât de mult posibil mărcile subiectivității, deci și pe cele ale intersubiectivității, narațiunea rămâne un act de comunicare: singurul lucru care se întâmplă este că autorul și receptorul său sunt locuri presupuse de instituția literară, și nu un "eu" și un "tu" imediat. "Povestirea" nu implică
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
fel unele pe altele, într-un proverb avem de-a face mai degrabă cu un autoreperaj al enunțului față de el însuși, consecință a valorii sale generice: "Mai binele e dușmanul binelui", "Boala lungă, moarte sigură" etc. 2.5. Mărci de subiectivitate și substantive de calitate Să luăm în considerare următoarele două fragmente, primul care ține de planul non-ambreiat și al doilea de planul ambreiat: Răposatul Minoret, nașul ei, îi apăru în vis și îi făcu semn să îl însoțească; ea se
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
mișca fără să facă nici un zgomot. Totuși, Ursule îi auzi foarte clar vocea, deși era slabă, și parcă repetată de un ecou îndepărtat 96. După cum este de așteptat, acest fragment de "povestire" nu conține deictice. Nu prezintă nici mărci ale subiectivității, în sens uzual: interjecții, enunțuri întrerupte, elemente apreciative etc. Situația e cu totul alta în cazul începutului din monologul lui Figaro: Femeie, femeie! Ființă slabă și amăgitoare. Orice animal pe lume e mânat de instinctul lui al tău e oare
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ceremoniei, chiar în clipa în care îmi dădea cuvântul... Și el rîdea citind, fățarnicul... Iar eu, ca un prost...Nu, domnule conte, degeaba, n-o vei avea...n-o vei avea97! Acest fragment este centrat pe momentul enunțării și pe subiectivitatea locutorului. Întâlnim astfel fenomene dialogice (vocative, interogații, "nu", "n-o vei avea"...), enunțuri neterminate etc. Dintre aceste ele-mente subiective, putem evidenția două grupuri nominale cu statut remarcabil: "un prost", "fățarnicul". Este vorba despre substantive de calitate 98. Din punct de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
să fie justificată printr-o legătură semantică între acest individ și predicatul care îi este atribuit: în monologul lui Figaro, Contele nu este perfid decât asociat unui enunț în care "râdea citind". Astfel, substantivul de calitate este strâns legat de subiectivitatea enunțiativă și de actele de enunțare individuale. Este de ajuns să apară acest tip de substantive pentru a se impune restituirea respectivei subiectivități, ca sursă de apreciere. Este cazul următoarei fraze din Zola: După părerea soților Boche, dimpotrivă, spălătoreasa se
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
perfid decât asociat unui enunț în care "râdea citind". Astfel, substantivul de calitate este strâns legat de subiectivitatea enunțiativă și de actele de enunțare individuale. Este de ajuns să apară acest tip de substantive pentru a se impune restituirea respectivei subiectivități, ca sursă de apreciere. Este cazul următoarei fraze din Zola: După părerea soților Boche, dimpotrivă, spălătoreasa se dusese din prima noapte să se culce cu fostul ei bărbat, de îndată ce gogomanul de Coupeau se pusese pe sforăit 99. Prezența substantivului de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
gogomanul în această frază aparent "neutră" indică cititorului faptul că evenimentul este povestit din perspectiva familiei Boche, printr-un fenomen de "contaminare lexicală". Ar fi eronat să se identifice pur și simplu "povestirea" cu textul din care lipsesc mărci ale subiectivității. Chiar și în textele narative la perfectul simplu și la non-persoană se întâmplă adesea ca naratorul să-și manifeste subiectivitatea, fără a introduce reperaje deictice. Într-adevăr, naratorul poate să fie și el sursa evaluărilor: Când văzu că frumoasa lui
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de "contaminare lexicală". Ar fi eronat să se identifice pur și simplu "povestirea" cu textul din care lipsesc mărci ale subiectivității. Chiar și în textele narative la perfectul simplu și la non-persoană se întâmplă adesea ca naratorul să-și manifeste subiectivitatea, fără a introduce reperaje deictice. Într-adevăr, naratorul poate să fie și el sursa evaluărilor: Când văzu că frumoasa lui rufărie s-a ferfenițit, își cumpără o pânză ieftină de paisprezece bani cotul, ca s-o înlocuiască. Diamantele, tabachera de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pernicios al puterilor poeziei. Lecturi recomandate AUTHIER REVUZ J., 1995 Ces mots qui ne vont pas de soi. Boucles réflexives et non-coïncidences du dire, Larousse Paris, (2 volume) (Lucrare care explorează numeroasele forme de modalizare autonimică, punând accentul pe complexitatea subiectivității enunțiative) BERRENDONNER A., 1981 Éléments de pragmatique linguistique, Minuit Paris. (Cap. al V-lea, în cadrul unei teorii a fenomenelor de "mențiune", subliniază caracterul paradoxal al ironiei.) DUCROT O., 1984 Le Dire et le Dit, Minuit Paris. (Capitolul al VIII-lea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
problema raportării unui enunț, ci a unei enunțări, care implică o situație de enunțare proprie, distinctă de cea a unui discurs care citează. Cum s-ar putea integra un act de enunțare, discursul citat, care dispune de mărci proprii de subiectivitate, de deictice, într-un alt discurs, discursul care citează? Cele trei procedee tradiționale descrise de către gramaticieni (discurs direct, indirect, indirect liber) se disting tocmai prin răspunsurile divergente pe care le aduc la această chestiune. Însă lucrările recente despre acest subiect
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
În discursul direct, citatul presupune ca raportorul să disocieze cele două situații de enunțare, cea din care citează și cea citată. Citatul face să coexiste două domenii enunțiative autonome: fiecare își păstrează EUL, TU-ul, reperele deictice, propriile mărci de subiectivitate. În scris, ghilimelele sau liniuța de unire delimitează două domenii enunțiative. Cu toate acestea, deicticele nu sunt neapărat distincte de la un domeniu la altul, însă poate fi vorba de o coincidență între referenți. Astfel, în: "Eu plec", i-am strigat
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
modalitate și se confundă cu discursul care citează. Este cea mai vizibilă consecință a traducerii unui act de enunțare în conținut. "Vii?" devine, de exemplu: "L-a întrebat dacă vine", ceea ce este o aserțiune. Mai mult decât atât, toate nivelurile subiectivității enunțiative sunt afectate de această pierdere de autonomie. Deicticele personale și spațio-temporale sunt plasate sub dependența discursului care citează. Ceea ce pune problema integrării unei situații de enunțare în alta. Cât privește persoanele, există reguli de traducere pentru formele discursului citat
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în exemplul precedent prezența unei incidente ("spunea el"), mai degrabă asociată discursului direct. De fapt, discursul indirect liber are multe aspecte, oscilând între două extremități care sunt, pe de o parte, discursul dominat de narator și lipsit de mărci ale subiectivității locutorului citat și, pe de altă parte, un discurs apropiat de discursul direct, în care vocea personajului îl domină clar pe narator. Acest contrast este perceptibil în cele două citate, în care discursul indirect liber este marcat în italice: (a
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
răzbune?"), ar fi de ajuns să adăugăm un verb introductiv de expresie pentru a trece în discursul indirect. Ceea ce este total exclus în (a). 5.8. Funcțiile discursului indirect liber După cum s-a putut vedea, discursul indirect liber permite integrarea subiectivității din limbajul personajului în cuvintele citate de-a lungul narațiunii. Unele opere fac din dispozitivul lor stilistic o adevărată urzeală pe care o pun în slujba propriei estetici. Fapt dovedit în Gervaise și Doamna Bovary. În această operă a lui
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
însele ar fi fost judecate: nu din călătoria asta: lipsise el; afacerile de Stat îl rețineau într-o provincie al cărui nume ea îl uitase 216. În această serie de completive din discursul indirect, cititorul percepe (mai ales prin ritm) subiectivitatea locutorului citat, Psyché. De altfel, discursul raportat se desfășoară în maniera discursului indirect liber ("Ele ar fi fost... numele"), fără să se rupă de discursul indirect. De fapt, discursul indirect este intermediar între discursul indirect obișnuit și discursul indirect liber
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
distruge iluzia de a fi închis într-o conștiință. Procedeul folosit de N. Sarraute rezultă dintr-un compromis menit să cumuleze avantajele discursului indirect liber cu cele ale monologului interior. La fel cum discursul indirect liber asociază eficacitatea narativă și subiectivitatea vorbită, la fel am putea vorbi despre un "monolog indirect liber" la N. Sarraute, care asociază pătrunderea în conștiință (monolog interior) cu recurgerea la o instanță narativă exterioară (discurs indirect liber). Lecturi recomandate AUTHIER-REVUZ J., 1992-1993 " Répères dans le champ
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
importantă, în orice caz e mai importantă decât cărțile.230 Capitolul 6 CLASIFICARE ȘI NON-CLASIFICARE Analiza stilistică acordă un interes deosebit categoriei adjectivale 231. Mai întâi pentru că un mare număr de adjective, prin semnificația lor, constituie un loc în care subiectivitatea este marcată în mod privilegiat. Apoi pentru că, în limba franceză, plasarea unui adjectiv în fața sau în urma unui substantiv oferă posibilitatea de a obține efecte de sens interesante care alimentează, de altfel, de mult timp gândirea stilisticienilor. Studiind cele două fenomene
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o informație care clasifică substantivul, ci formulează o apreciere "în detrimentul" lui, prezentându-l ca pe o victimă a procesului. La fel ca substantivele de calitate, ele au un comportament aparte față de discursul raportat: în discursul indirect, ele depind obligatoriu de subiectivitatea raportorului. Astfel, în: Paul mi-a spus că bietul Jules s-a întors, evaluarea pe care o implică bietul nu poate, fără o distanțare explicită, să nu fie asumată de raportor (cu toate că Paul ar putea să o împărtășească). Cât privește
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
care o produce cel de-al doilea vers: naratorul îi indică cititorului că vorbește tot despre același iepure. Folosirea lui "acesta", chiar și într-o digresiune, privilegiul celui care spune povestea, întărește înțelegerea cu cititorul. În afara strânsei sale legături cu subiectivitatea enunțiativă, determinantul demonstrativ, spre deosebire de anafora realizată cu articol hotărât, introduce o discontinuitate: ea poate indica faptul că enunțătorul izolează, desprinde o temă. Ca în exemplul următor: Am un păr des, mătăsos, dureros, o masă arămie care-mi ajunge până la talie
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
țigări 277. Folosirea unui "demonstrativ de deschidere" pare anormală, de vreme ce nu există nici un antecedent și, mai mult, nici un mijloc de identificare a calului cu pricina. Cititorul este obligat să găsească un centru deictic (=instanța căreia să îi atribuie mărci de subiectivitate într-un text cu non-persoană), chiar dacă nu dispune de nici o informație pentru a face acest lucru. O asemenea folosire a demonstrativului conduce la crearea unei empatii a cititorului față de centrul deictic, empatie mult mai puternică decât cea cu un simplu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]