11,590 matches
-
Era alb și fără vreo trăsătură în afară de partea de desubt, care era formată din guri. Creștea în țesuturile conjunctive și se deplasa devorînd suprafețele prin care circula. Se întindea prin corpuri, fără să le deranjeze la început, pentru că elimina un suc care avea efectul unui drog asupra nervilor, făcîndu-i pe bolnavi să arate mai grăsuni, rozalii, mai veseli și mai activi. Apoi începea să se hrănească intens cu creier. Victimele nu erau mai nefericite, dar mișcările le deveneau mecanice și frenetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să nu fie distrus. Va fi distrus? — Da, dar nu așa cum plănuiseră inițial. Consiliul și grupuri ale creaturii au vrut să-l utilizeze ca provizie ieftină de energie umană, dar n-or s-o facă acum, pînă nu vor suge sucurile alea bogate și minunate descoperite de prietena ta, doamna Schtzgrm. — Dar cu poluarea cum rămîne? — Cortexin se va ocupa de asta. Deocamdată, oricum. — Deci Unthankul e în siguranță. — Bineînțeles că nu. Părți din el au redevenit proprietăți valoroase, dar numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ți-ar place mai mult să mâncăm, aici, la iarbă verde, printre furnici, decât să intrăm într-un restaurant arhiplin. Mâncară în tăcere. Gosseyn observă că alimentele erau ambalate cu grijă în cutii și recipiente de voiaj, din plastic. Aveau suc concentrat de portocale, cornflakes, smântână într-un borcan separat, bușeuri calde cu rinichi, cafea cu frișcă, ambalată de asemenea separat. Cinci dolari, aprecie el. Un adevărat lux pentru un cuplu care trebuia să reziste 30 de zile cu foarte puțini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
fac decât să descriu, și așa mai departe... * Într-un pat instalat în mijlocul unui mare magazin din Avignon, tânăra Joelle Lefevre, adormită de hipnotizatorul Alain Zuili, va încerca să doarmă 129 de ore. În timpul somnului ea va fi hrănită cu suc de portocale amestecat cu diverse alte substanțe nutritive. 6. O senzație de panică surdă, ca atunci când asiști la o înmormântare, își furișa în mine ecourile echivoce. Iar printre ele glasul lui Petru, subțire, plângăreț, tremurător, suna ca un flaut trist
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
sînul unei acumulări de bogății deopotrivă materiale și culturale. Casele-muzeu din jurul parcului Monceau Cu mobilierul lor vechi, cu galeriile de portrete ale strămoșilor și alte tablouri, unele locuințe au fost transformate în muzee ca urmare a donațiilor. Ele prezintă "în suc propriu", cum spun evaluatorii, opere care alcătuiau cadrul cotidian al vieții familiilor înstărite. Două astfel de exemple ar fi muzeele Nissim de Camondo 27 și Jacquemart-André, situate în apropierea parcului Monceau. Aceste donații permit familiilor fără descendenți să asigure perenitatea
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
ți-ar place mai mult să mâncăm, aici, la iarbă verde, printre furnici, decât să intrăm într-un restaurant arhiplin. Mâncară în tăcere. Gosseyn observă că alimentele erau ambalate cu grijă în cutii și recipiente de voiaj, din plastic. Aveau suc concentrat de portocale, cornflakes, smântână într-un borcan separat, bușeuri calde cu rinichi, cafea cu frișcă, ambalată de asemenea separat. Cinci dolari, aprecie el. Un adevărat lux pentru un cuplu care trebuia să reziste 30 de zile cu foarte puțini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
apă și număra orele până la asfințit. Dar parcă fusese în altă viață. Azi, Omar - cavalerul atâtor neliniști trimise să moară în locuri străine - rămăsese în câmp, adormit, cu fața sub platoșele albite ale norilor... Dintr-odată, în vis, îi țâșni sucul roșu de ash-e anar, care îi fusese ca o supă de nuntă. — Ce știi să gătești? o întrebase cumnatu-său pe Ghazal, care nici nu ridica ochii. — Păi... dolme și koresh-fesenjan, răspunsese ea, încurcându-se. — Așadar, știi să pregătești rodii, îi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Fiecare își păzise pachetele, iar acum mâncau în hol, păstrând distanțe mari și privindu-se circumspect. Melania Lupu, la un capăt de masă, ciugulea delicat dintr-o indiană cu frișcă. La celălalt, Grigore Popa ungea unt pe pâine și bea suc de roșii. Sculptorul ținea mâncarea pe genunchi. Se descurca perfect, era evident că-i obișnuit cu mesele încropite. Isprăvi primul și făcu hârtiile ghemotoc. Respiră adânc apoi aprinse o țigară. ― Tinere! spuse Popa cu gura plină, înghiți și arătă spre
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ziua aceea mă aștepta să mă împartă în două ființe, una care eram și una care vroiam să par. Și, Doamne, cât soare există la începutul acestei rupturi! Dacă lumina are miros, atunci după-amiaza aceea mirosea toată a lumină, a suc de lumină; lumină care se scurgea blândă, cucernică și mieroasă pe brazii tineri din gardul dărăpănat, pe pietrele funerare, pe florile și ierburile grase ce acopereau mormintele. Cerul era limpede ca un pahar bine spălat, iar soarele cobora încet dincolo de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cer altceva; așteptam totul, ca o recompensă, de la imaginație și de la vise. Acolo era domeniul meu, imperiul meu, acolo puteam fi monarh absolut, pontifex maximus, Michelangelo, orice. Nu mă stânjenea nimeni, nu mă contrazicea nimeni. Eram admirat, adulat, uns cu suc de mirt, mă bucuram de toate onorurile posibile. Asta mă ajuta să suport o existență ticăloasă, meschină, cioplind cruci pentru alții ca, apoi, închizînd ochii sau noaptea în somn, să mă duc într-o altă lume, unde nu-mi lipsea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ferindu-ne de mărăcini. În jurul nostru, ierburile înalte, în parte verzi, înspicate, în parte uscate de căldură, foșneau tainic și îmbietor. Am găsit o adâncitură și acolo Laura și-a dezbrăcat halatul. Apoi, tăvăliți între mirosurile grele, de bălării cu sucuri amare și iuți, am uitat de toate în beția plăcerii. Mai lunecam încă în această beție când am auzit un zgomot în spate. Am sărit ca ars în picioare. Apăruseră din bălării ― sau se uitau de mai multă vreme la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și să-și reîncarce bateriile. Dar Guttman se hotărî să-și facă un cadou rar. Se va duce în cu totul altă parte. O vizită scurtă nu-l va întârzia prea mult. Trecând prin poarta Jaffa, ignorând copiii care furau suc la cutie și cărți poștale din Orașul Vechi și le duceau pe piața arabă, își dădu seama că asta era cea mai mare slăbiciune a lui. Alți oameni puteau fi abătuți de la datorie de băutură sau femei, dar Shimon Guttman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
său birou era un alt carton prins în pioneze pe care scria SR. GONZALEZ, decorat și acesta cu panașul Regelui Alfonso. O cruce formată din multe secțiuni era bătută în cuie pe un pilon din birou. Secțiunile pe care scria SUC DE ROȘII LIBBY și JELEU KRAFT așteptau să fie acoperite, așa cum spusese domnul Reilly, cu vopsea maro și câteva dungi albe, ca să sugereze lemnul. Deasupra dulapurilor cu registre, în câteva pahare de carton în care fusese înghețată, încolțiseră deja lujere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să mănânci crenvurști la ora asta? E abia începutul după-amiezei. Conștiința nu-mi îngăduie să-ți vând nici unul. Ia privește ce ten groaznic ai! Ești un băiat în creștere, al cărui organism are nevoie de o supraalimentație cu legume și suc de portocale, pâine integrală, spanac și astfel de lucruri. Eu unul nu vreau să contribui la degradarea unui minor. — Ce trăncănești acolo? Vinde-mi un cârnat d-ăla! Mi-i foame. N-am mâncat la prânz. — Ba nu, strigă Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-și nasul. — Bot să-ncerc. Boate-ți aduc be cineva. — Nu te mai apleca spre mine, țipă sergentul. Nu vreau să-mi dai și mie răceala! Ridică-te! Cară-te de-aici! Du-te și ia niște tablete ș-un suc de portocale. Mare-i grădina Ta, Doamne! Tre’ s-arestez be cineva, spuse din nou agentul Mancuso, cu și mai puțină convingere ca prima dată. Plecă apoi în noul său costum, ultima glumă pe care i-o făcuse sergentul. Purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de carne deosebit de savuroasă dintr-o măcelărie. Totuși nimeni nu m-a strigat ademenitor de după ferestrele oblonite. Seducători subtili, ale căror minți șirete palpitau în apartamentele întunecate. Mi s-a părut că aud totuși ceva. O cutie în care fusese suc înghețat de portocale zbură printr-una dintre ferestre și era cât pe ce să mă lovească. M-am oprit și am ridicat-o ca să cercetez dacă micul cilindru gol nu conținea vreo comunicare. Dar nu se vedea decât un rest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
portocale zbură printr-una dintre ferestre și era cât pe ce să mă lovească. M-am oprit și am ridicat-o ca să cercetez dacă micul cilindru gol nu conținea vreo comunicare. Dar nu se vedea decât un rest cleios de suc care mi s-a scurs pe mână. Să fi fost acesta un mesaj obscen? Pe când chibzuiam la această posibilitate, uitându-mă în sus spre fereastra de la care fusese aruncată cutia, un bătrân vagabond s-a apropiat de cărucior și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
biletul era scornirea ruptă de realitate a unei minți bolnave. Ar fi putut să-l arate și conducerii. Soluția era, la urma urmei, una materială. Să-l prezinte pe domnul Reilly în carne și oase. Doctorul Talc sorbi vodca cu suc de roșii pe care o bea întotdeauna după o reuniune în care se consumase mult alcool și își privi ziarul. Cel puțin scandalagiii din Cartier se distrau vârtos. Sorbi din băutură și își aduse aminte cum aruncase odată domnul Reilly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în alta. Brad își îndepărtă privirea. — Deci, acum ești la colegiu? — Nu. Mi-am luat un an liber, zise ea și îi zâmbi. Nu aveam note prea bune. M-am distrat prea mult. Scoase o sticlă mică de plastic, cu suc de portocale. Ai niște votcă? — N-am la mine, spuse el, surprins. — Gin? — Ăă, nu ... Dar ai putea face rost, nu? zise ea și îi zâmbi din nou. — Cred că da, spuse el. — Îți promit că mă voi revanșa, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Ridică din umeri și plecă. — Mulțumesc, spuse Dave, înclinându-și capul, pentru ca ea să își poată trece degetele prin blana de pe gât. Mulțumesc, mamă. Capitolul 70 Alex își duse fiul la un drive-in In-N-Out, și comandară burgeri, cartofi prăjiți și sucuri de căpșuni. Afară era deja întuneric. Se gândi să o sune din nou pe Lynn, dar aceasta păruse distrusă. Hotărî să nu o facă. Plăti burgerii cu numerar. Apoi merseră la o băcănie Walston, unul din acele magazine lungi, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ce se putea întâmpla. Se întoarse spre pachetul pe care-l adusese acasă de la laborator. Pe el scria TrackTech Industries, Chiba City, Japonia. Înăuntru erau niște tuburi argintii lucioase de 13 centimetri lungime, puțin mai subțiri decât niște paie de suc. Le scoase afară și se uită la ele. Acele minuni ale miniaturizării aveau încastrate în ele tehnologie GPS, precum și senzori pentru temperatură, puls, respirație și tensiune arterială. Erau activate de un magnet pe care îl atingeai, la unul din capete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
lor era un bărbat musculos, Între patruzeci și cincizeci de ani, cu o mustață subțire. În vitrina din fața lui se aflau zeci de borcane imense cu murături de toate mărimile pe care el, cu ajutorul unui storcător automat le transforma În suc proaspăt de murături. Observându-le pe cele două tinere care se uitau la el, bărbatul a zâmbit. Armanoush a Întors de Îndată capul, iar Asya s-a Încruntat la el. — Vrei să spui că mama ta nu ți-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
compatrioții și compatrioatele sale devenea penibil de evidentă În cazul unor Întâlniri obișnuite ca aceasta. A privit În jur, de parcă ar fi căutat o ieșire, și nereușind să găsească nici una În apropiere, a răspuns În cele din urmă În turcă: — Suc de roșii, vă rog. — Nu avem suc de roșii. Stewardesa i-a aruncat un zâmbet vesel, de parcă asta i s-ar fi părut teribil de amuzant. Era una din acele angajate devotate, care nu-și pierdeau niciodată Încrederea În instituțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
evidentă În cazul unor Întâlniri obișnuite ca aceasta. A privit În jur, de parcă ar fi căutat o ieșire, și nereușind să găsească nici una În apropiere, a răspuns În cele din urmă În turcă: — Suc de roșii, vă rog. — Nu avem suc de roșii. Stewardesa i-a aruncat un zâmbet vesel, de parcă asta i s-ar fi părut teribil de amuzant. Era una din acele angajate devotate, care nu-și pierdeau niciodată Încrederea În instituțiile pentru care lucrau, capabile să spună nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
spre a putea continua s-o invit pe Jennifer la restaurantele deschise pînă seara tîrziu, unde Îi plăcea să ne Întîlnim. Plecam să așteptăm răsăritul soarelui În niște localuri de noapte unde ea nu dansa ci doar bea șampanie cu suc de portocale, aplecîndu-se În răstimpuri spre mine ca să mă sărute pe gît. Ne despărțeam În zori și fiecare se Întorcea la el acasă. CÎnd voi scrie Povești de alcov, aventura noastră Îmi va inspira un capitol care riscă să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]