3,231 matches
-
D-zeu cu binecuvântarea Î.P.S. D.D. Nectarie Arhiepiscop și Mitropolit al Bucovinei cu cheltuiala și străduința creștinilor din ... și a preotului bisericii Mirăuților, Teodor Coclici, anul D-lui 1928, ziua sf. m. m. Gheorghe” Seara, a avut loc în sufrageria mitropolitului, un ceai colegial, iar a doua zi dimineață s-a oficiat un parastas în biserica seminarială, pentru pomenirea membrilor decedați ai societății, toate manifestările terminându-se cu un concert de muzică religioasă. Cetățean activ și energic, mereu pus pe
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
de loc de dezbatere, iarăși este altceva decât Facebook. Pentru că Facebook NU e un loc în care oamenii se strâng ca să dezbată ceva, sau, în orice caz, nu acesta este scopul său prim. Gândiți-vă, în schimb, la atmosfera din sufragerie sau din living-room. Sau la cea din camera comună de la căminul studențesc ori dintr-un apartament împărțit de mai mulți locatari, ori dintr-o cabană închiriată peste weekend de un grup de prieteni. Este tot un spațiu comun, dar la
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
mai sunt) acele persoane, măcar din când în când. La urma urmei, ce altceva era experiența mea din sala de curs high-tech din California, în care toată lumea privea la ecran, decât o reconstrucție, la un anumit nivel, a atmosferei din sufrageria în care întreaga familie privește un film la televizor? Televiziunea, printre ale cărei funcții cercetătorii au identificat-o pe aceea de liant social, pentru că dă o preocupare comună indivizilor din sfere sociale diferite, promovează, în fapt, izolarea de orice se
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
litere vopsite pe o firmă mare de lemn: Balnița (spital). Văzând-o, am avut sentimentul unei prohibiții. Mama luase inițiativa, intră în camerele din față orientându-se firesc, ca singura care-i cunoscuse bine topografia: Aici a fost dormitorul, colo sufrageria, dincolo salonul... Dacă în față locuia doctorul ucrainean, celelalte camere, mai lungi, erau ticsite de paturile albe ale bolnavilor. Afară mama se uita la ce-a rămas din acareturi. Într-un colț un cireș mare și mult ramificat ne indica
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
loc la fel de adânc și întunecat ca fundul mării. Făcând un efort eroic, împins de o senzație de panică acută, Sampath își adună toată puterea. Într-o demonstrație crucială de voință, la care nu asistase însă nimeni, se ridică, alergă în sufragerie și țâșni pe ușa care ducea la acoperiș. Însă și la etaj era la fel de cald. Luna era palidă și semăna cu mucegaiul, ca o pată lipsită de viață în noapte. Nici unul dintre becurile de pe stradă nu funcționa și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să scoată borcanul cu murături de la mama sa pentru a da un pic de savoare mesei sale. Se simțea mai mizerabil ca oricând. Mai mizerabil ca oricând și mai abandonat, stând acolo de unul singur la masa cea mare din sufragerie. Un bec neacoperit se bălăngănea la capătul unui fir deasupra lui și arunca o lumină slabă peste masă, în timp ce restul camerei se topea în întunericul din jur. Ferestrele erau întunecate, ca niște găuri negre de-a stânga și de-a dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Pinky în mijlocul necazului cu maimuțele, la soarta lui... În sus și-n jos. Și de fiecare dată cînd se oprea să asculte, cu o ureche indignată lipită de ușă, auzea murmurele negocierilor pentru căsătorie care se înălțau pe scări din sufrageria de dedesubt. Timpul era pe sfârșite. Recurseseră la cea mai veche șmecherie din câte existau. Strecură în secret un bilet urgent pentru Pinky lăptarului cel credincios, care i-l înmână când se întoarse acasă cu același autobuz cu care mersese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
I.C. Brătianuă, într-o clădire naționalizată, cu o curte interioară (fusese acolo cândva un fel de restaurant de vară, în aer liber, cu un castan zdravăn în mijlocă. Aveam aproape întreaga aripă dreaptă la dispoziția noastră: o cameră folosită ca sufragerie, despărțită, printr-un perete de sticlă cu flori pictate pe ea, de altă cameră, destul de mare, înspre stradă, ce era folosită ca dormitor... Dar înainte de a intra în sufragerie se afla un hol larg, mare și el, de unde plecau spre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
aproape întreaga aripă dreaptă la dispoziția noastră: o cameră folosită ca sufragerie, despărțită, printr-un perete de sticlă cu flori pictate pe ea, de altă cameră, destul de mare, înspre stradă, ce era folosită ca dormitor... Dar înainte de a intra în sufragerie se afla un hol larg, mare și el, de unde plecau spre curte niște scări interioare, blocate acum: urcam pe scările exterioare dinspre curtea pietruită. Din hol intram în bucătărie, iar de acolo în altă cameră, ținută goală un timp... Fostul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
el, de unde plecau spre curte niște scări interioare, blocate acum: urcam pe scările exterioare dinspre curtea pietruită. Din hol intram în bucătărie, iar de acolo în altă cameră, ținută goală un timp... Fostul proprietar, Moscovici, locuia perete în perete cu sufrageria și dormitorul nostru. Fiul lor nu era altul decât Valentin Silvestru, criticul de artă teatrală, un nume pe vremea aceea, publicându-și cronicile în „Gazeta literară“... apoi în „România literară“... Closetul era la capătul etajului, separat, trebuia să străbați întreg
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
putusem, dar niciodată nu avea să fie atât de solidă pe cât mi-o doream. Valul de aer răcoros mă lovi la fel de tare cum mă lovise cel de căldură când ieșisem de la doctorul Gabor. Instalasem un aparat de aer condiționat în sufragerie și altul în dormitorul nostru. Am tras ușa după mine, am deschis gura, dar mi-am adus aminte de vocea mea și am închis-o la loc. Apoi, pentru că nu am putut rezista, am spus încet: Am venit acasă! Acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
iluzie. Singurul adăpost în care am încredere e cel pe care l-am construit cu mâinile mele în spatele dulapului cu lenjerie atunci când ne-am mutat în casă. „Acasă“ este totuși o structură sau un cuvânt de altă natură. Am traversat sufrageria. Țarcul din mijloc ocupa destul de mult loc, dar mai era suficient spațiu în jurul lui. Camera era mai mare decât celelalte asemenea ei din cartierele învecinate, Pineview sau Devon. Asta a fost ideea mea. Găselnița mea, cum o numește încă Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
soția mea este evreică. Copacii și terenul de golf atrag cumpărătorii, dar priveliștea pe care o prefer eu este cea a caselor vecinilor sau, mai bine zis, în casele lor. Nimeni nu trage jaluzelele sau perdelele în bucătăriile sau în sufrageriile din Indian Hills. La etaj, intimitatea este permisă, dar jos se cere expunere completă. Soția mea spune că nu se simte în largul ei când se uită pe fereastră și vede un vecin într-o bucătărie identică tăind ceapă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
februarie 1944 „Între timp, peste fericirea mea s-a lăsat o umbră. De mult bănuiam eu că și lui Margot Peter i se pare un băiat foarte drăguț.“ Jurnalul Annei Frank, 20 martie 1944 5tc "5" S usannah stătea în sufragerie când am ajuns acasă în seara aceea venind de la întâlnirea cu doctorul Gabor. Nu eram surprins să o văd acolo. Soția mea și sora ei se vizitează mereu. —Madeleine e sus cu fetele, îmi zise. Eu încerc să-mi omor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
nu un imigrant care tocmai a coborât de pe un vapor. — Vrei să știi la ce m-am gândit când te-am văzut prima dată? avea să mă întrebe ea mai târziu, când stăteam înlănțuiți pe canapeaua de brocart auriu din sufrageria părinților ei. Eram așa de siguri că avem un viitor împreună încât începeam să ne construim un trecut. —La ce? am întrebat cu respirația tăiată din cauza trădătorului enervant din pantaloni. —Că ești diferit. Nu i-am spus că nu voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
un acoperiș neterminat, deschis spre un cer metalic, singuri în intimitatea celor doi pereți din patru, chiar și ea și-a îndreptat privirea dinspre după-amiaza înnorată spre un viitor mai luminos. Canapeaua vine aici, a spus, mișcându-se prin viitoarea sufragerie. Și două scaune aici, unul pentru tine și unul pentru mine. S-a oprit. Nu e loc pentru o noptieră. Îți trebuie o noptieră cu o lampă bună ca să îți citești ziarul de seară. Și cărțile. Ca și sora ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Ca și sora ei, după ea, nu putea să treacă peste faptul că nu citisem doar Dickens și Thackeray, ci și Goethe și Schiller, în original, cum zicea ea. — Îmi pare rău să îți spun, Peter, dar trebuie să faci sufrageria mai mare. Nu i-am spus că acea cameră în construcție era la fel de mare ca și celelalte din locuințe similare făcând parte din proiecte comparabile. Era prea mică pentru Susannah, ar fi trebuit să fie mai mare. Deodată am știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
picioare. Până atunci nu îmi mai auzise niciodată vocea adevărată. De îndată ce am ajuns acasă în acea seară, chiar înainte de a urca la etaj ca să îi dau lui Madeleine vestea că mi-am recăpătat vocea, m-am dus la rafturile din sufragerie. Mi-a luat ceva timp ca să găsesc cartea. M-am tot uitat, cu capul într-o parte, citind cotoarele cărților, oprindu-mă la rafturile de jos, întinzându-mi gâtul ca să le văd pe cele de sus. Faulkner, Fitzgerald, Forster, Frank
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
chiar și pentru Madeleine. — Ce s-a întâmplat? mă tot întreba Madeleine. —Habar n-am, îi răspundeam. Poate e ceva ce a zis doctorul Gabor, sugeră ea la cină. Poate, am fost eu de acord. Când m-am dus în sufragerie după cină, cartea era tot pe ultimul raft, unde o pusesem. Nu puteam să nu mă uit la ea în timp ce mă învârteam prin cameră. O simțeam pândind în spatele meu în timp ce ne uitam la televizor. Auzeam murmurul ei slab. Spune-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
lucru, își puse mâinile în jurul gâtului meu și îmi sărută creștetul capului. Nu îi păsa de prăjitorul de pâine, ci era veselă pentru că îmi revenise vocea. Episodul o speriase mai mult decât lăsase să se vadă. Stăteam pe canapeaua din sufragerie în după-amiaza în care ea a plecat la cumpărături, cu un ochi în ziar și cu celălalt la fiicele mele. Abigail îmi pregătea o prăjitură imaginară într-un cuptor mic și roz pe care i-l cumpărase de ziua ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
să o scot din casă. M-am furișat înapoi la mașină, cu umerii aduși în față și capul lăsat în jos. Când plecam din parcare, un tren tocmai intra în gară. Am privit în altă parte. Când am intrat în sufragerie, douăzeci de minute mai târziu, privirea mea s-a îndreptat imediat spre raftul de sus. Spațiul abia perceptibil dintre cărți era acum o gaură căscată. Creștea pe măsură ce noaptea înainta. Simțeam golul ca pe o foame fizică despre care credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
se teamă, vecinii deveneau suspicioși sau banii cu care cumpărau tăcerea unora se terminau, așa găseam și eu mereu locuri noi unde să îmi ascund povara. Am luat-o din torpedou și am pus-o la loc pe raftul din sufragerie care era prea înalt pentru toți ceilalți, cu excepția mea. Am ascuns-o în spatele mesei mele de lucru din subsol. Am închis-o în seiful din spatele dulapului cu rufărie. Seiful nu era foarte mare și de-abia mai era loc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de înțelepciune și de judecată dreaptă. Mereu am crezut că nepoata mea avea ceva sadic, dar poate eram doar un tată prea protector. Ăsta era termenul pe care îl folosea Madeleine. Puneam ultima rolă de tapet cu păsărele în mica sufragerie victoriană. Era o treabă migăloasă, mai ales pentru niște mâini așa de mari ca ale mele, și stăteam aplecat, concentrat asupra muncii pe care o aveam de făcut. Cele două fetițe erau așezate pe o latură a mesei de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
spre dulapul cu băutură. În seara asta, totuși, aveam ce sărbători. Aveam un fiu, un fiu necircumcis care nu va fi niciodată confundat cu un evreu, nu conta ce zicea Madeleine. Luasem decizia corectă. M-am dus la bufetul din sufragerie, am luat sticla de Chivas Regal pe care o aduce mereu socrul când vine în vizită, deși nici el nu e un băutor mai mare decât mine, și mi-am umplut pe jumătate un pahar. Când m-am întors în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cât timp era plecată. Foamea mea devenise mai moderată, dar reputația ei se păstrase. Instrucțiunile erau lipite cu bandă adezivă pe diversele oale și farfurii ca să îmi spună cum să le încălzesc. Am urmat indicațiile, apoi m-am întors în sufragerie și mi-am umplut iar paharul în timp ce așteptam să se încălzească cina. Când mâncarea a fost gata, am pus-o într-o farfurie și am așezat-o pe un colț al mesei din bucătărie. Foarte rar luam cina singur la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]