3,177 matches
-
ceva de discutat cu toți trei, continuă Harry, privindu-i ciudat, pe rând. Dar și asta poate aștepta până mâine. A doua zi de dimineață, după ce micul dejun a fost strâns, dnul James Îi convoacă pe cei trei slujitori În sufragerie și Îi poftește să ia loc la masa mare și lustruită, Împreună cu el. Presupun că v-ați gândit Într-o oarecare măsură la ce urmează să faceți de-acum Încolo, Începe el. Vreau să știți că noi - adică mama, sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai departe se aflau două blindate pregătite de tragere în lupta pentru cucerirea poștei poloneze din partea veche a orașului Danzig; la scurt timp s-a anunțat la aparatul nostru de radio popular, care își avea locul său pe bufetul din sufragerie; astfel, într-o locuință de la parter dintr-o casă cu trei etaje, cu apartamente de închiriat, situată pe Langfuhrer Labesweg a fost declarat, în cuvinte dure, sfârșitul copilăriei mele. Până și ora exactă a ținut să rămână de neuitat. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Lübeck, care ține un anticariat pe Königstraße, e sigur că ediția apărută în ‘38 a albumului dedicat Renașterii a fost tipărită până la cel de-al patru sute cincizeci de miilea exemplar. În timp ce întorc pagină după pagină, mă văd la masa din sufragerie lipind pozele într-un album. De data aceasta, e vorba de goticul târziu, printre ele și Ispitirea Sfântului Anton de Hieronymus Bosch: el, printre fiare umanizate. Este aproape un ritual festiv, din momentul în care lipiciul începe să țâșnească din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ruine, urme ale orașului Danzig de odinioară și după ce, în spatele fațadelor în ruină și de-a lungul plajei Brösen, apoi la o masă de lectură din biblioteca orășenească, precum și în împrejurimile școlii Pestalozzi rămase în picioare, iar, la urmă, în sufrageriile a doi angajați ai poștei care supraviețuiseră - găsisem și auzisem suficient material epic, mi-am continuat călătoria la țară, la rudele care mai trăiau. Acolo, în ușa unei căsuțe țărănești, am fost întâmpinat de mama poștașului împușcat, stră-mătușa mea Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
astea mă atrăgeau să ies din atmosfera stătută, mic-burgheză a constrângerilor familiale, departe de tata, de sporovăiala clienților în fața tejghelei prăvăliei, de strâmtoarea locuinței de două camere, în care îmi revenea doar nișa deloc adâncă de sub pervazul ferestrei din dreapta de la sufragerie, care trebuia să-mi ajungă. Pe etajerele ei se adunau în teancuri cărțile și albumele în care lipeam pozele din cutiile de țigări. Acolo își aveau locul bulgărele de plastilină pentru primele figurine, blocul de desen Pelikan, trusa de pictură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la distanță. Pentru el cărțile au fost întotdeauna scândura lipsă din gard, găurile prin care se strecura în alte lumi. Totuși, îl văd și strâmbându-se, atunci când nu face nimic și doar stă și el pe-acolo printre mobilele din sufragerie și pare să fie atât de absent, încât mama trebuie să-l strige: „Acum unde mai ești? Pe unde mai umbli cu gândul?“. Dar unde mă aflam atunci când doar simulam prezența? În ce ținuturi îndepărtate se instala băiatul căruia îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
încât mama trebuie să-l strige: „Acum unde mai ești? Pe unde mai umbli cu gândul?“. Dar unde mă aflam atunci când doar simulam prezența? În ce ținuturi îndepărtate se instala băiatul căruia îi plăcea să se strâmbe, fără să părăsească sufrageria ori sala de clasă? În ce direcție își desfășura el firul? De regulă, o luam pe firul timpului în jos, mânat de o foame insațiabilă de măruntaiele înecate în sânge ale istoriei și înnebunit după bezna totală a Evului Mediu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
podul casei cu chirie, în care lumina îmi venea printr-una dintre lucarne. Iar în înghesuiala din locuința de două camere mă regăsesc în fața dulăpiorului cu cărți mamei mele; îl văd înaintea ochilor, mai limpede decât tot restul mobilierului din sufragerie. Un dulăpior care-mi ajungea doar până la frunte. Transperante albastre protejau cotoarele cărților de prea multă lumină. Incrustații ovale ornau stinghiile de lemn. În întregime din lemn de nuc, se spunea că ar fi fost lucrarea de absolvire a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ucenic din atelierul de tâmplărie al bunicului meu patern, care-și încheiase ucenicia cu puțin înainte de căsătoria părinților mei cu o piesă de mobilier ce merita să fie oferită ca dar de nuntă. De atunci, dulăpiorul stătea în dreapta ferestrei de la sufragerie, chiar lângă nișa care-mi aparținea. Sub glaful ferestrei din stânga de la sufragerie, care asigura lumina laterală pentru pian și portativul deschis, își aveau sălașul albumul de poezii, păpușile și animalele de mângâiat ale surorii mele, care nici nu se strâmba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ucenicia cu puțin înainte de căsătoria părinților mei cu o piesă de mobilier ce merita să fie oferită ca dar de nuntă. De atunci, dulăpiorul stătea în dreapta ferestrei de la sufragerie, chiar lângă nișa care-mi aparținea. Sub glaful ferestrei din stânga de la sufragerie, care asigura lumina laterală pentru pian și portativul deschis, își aveau sălașul albumul de poezii, păpușile și animalele de mângâiat ale surorii mele, care nici nu se strâmba, nici nu citea, dar care, veselă din fire, era preferata tatei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
paragrafului respectiv din Codul Penal - avort ilegal. E de presupus că mama nu a însoțit-o pe brava studentă la chimie, în calitate de cititoare, pe drumul ei plin de suferințe, căci, atunci când fiul ei de paisprezece ani ședea la masa din sufragerie și nu se lăsa abătut prin nimic de la nefericirea și ulterioara fericire maternă a tinerei femei, ea m-a lăsat, fără să se supere, să fiu „dus departe“. De-a lungul timpului am mai citit câteva cărți de Vicki Baum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
săptămână. Nici măcar mâna mamei nu putea să alunge, prin mângâieri, nevoile fiului. Chiar dacă nimeni nu se mai aștepta să se vâre în patul din camera de dormit a părinților, în care pe deasupra mai dormea și sora, el rămânea totuși - în sufragerie, acolo unde îl aștepta, pregătită pentru noapte, canapeaua - martor al unei vieți conjugale ce se consuma cu regularitate de sâmbăta până duminica. Auzeam sau mi se părea că aud, chiar dacă doar atenuate, zgomote pe care le aveam în ureche încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
exista nici un jurnal săptămânal în care să nu fi fost filmată întoarcerea cu bine acasă a navelor. Și, deoarece cel aflat în permisie și care, după ce fusese la film, mai zăcea încă multă vreme fără să adoarmă pe canapeaua din sufragerie, reușea fără efort să se transpună într-una din navele de 750 de tone, puteam să mă văd ca mus făcând de cart pe o mare furioasă: în haine din pânză cerată, biciuit de spuma valurilor, cu binoclul îndreptat spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
săptămână, disputa cu tata se menținea, pe durata permisiei mele, în limite rezonabile: e de presupus că îmi plăcea de mine pentru că-mi permiteam să ignor persoana lui, din simplul motiv că exista, că stătea sau ședea printre mobilele din sufragerie în costum cu cravată și papuci de pâslă, pentru că el, cu veșnicul lighean de ceramică în dreptul veșnicului șorț de bucătărie, frământa neabătut coca pentru cozonaci, pentru că el era acela care rupea cu grijă ziare vechi transformându-le în hârtie igienică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
prea convingător cu anecdote și povești saturate de atmosferă, vor să mă distragă de la ceea ce se vrea uitat, dar se pune, cu toate astea, de-a curmezișul. După aceea trebuie să-mi extrag, din nișa de deasupra pupitrului înalt din sufragerie, chihlimbarul cel mai transparent ca să aflu cât de puțin fusese afectată credința mea în Führer, în ciuda unor fisurări verificabile ale fațadei, în ciuda vorbelor, din ce în ce mai multe, rostite în șoaptă și a frontului care se retrăgea pretutindeni, acum și în Franța. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un mod familiar, mă strângea și mai tare, cu toate că între pereții ei tapetați era mult mai puțin zgomot, era aproape insuportabil de liniște: lipsea sora mea, râsul ei, vârtejul pe care îl declanșau în jurul mesei săriturile ei între ușa de la sufragerie și cea de la dormitor. Nici o fetiță care să vrea să se joace, întotdeauna doar să se joace, nu mai era aici ca să-mi închidă cartea. Numai păpușile și animalele ei de pluș rămăseseră sub glaful ferestrei din stânga. Din dispoziția conducerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
până peste cap de succesul peste care trecuseră atâția ani vorbea oricum doar cu aversiune despre celebrul roman care eclipsase orice altă carte pe care a mai scris-o după aceea. Și pe urmă ordinul de încorporare pe masa din sufragerie, speriindu-i pe tata și pe mama. Oare ea s-a așezat pe dată la pian și a zdrăngănit ceva din Grădina de trandafiri? Oare abia după aceea s-a lăsat cu lacrimi? Nu, filmul se cere dat înapoi: cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu produce vreun citat, rostit în șoaptă sau bâiguit, doar ordinul de încorporare foșnește în buzunarul de la piept al jachetei mele prea strâmte. Mama refuzase să-l conducă la gară pe fiu. Mai mică decât mine, m-a îmbrățișat în sufragerie, parcă se dizolvase între masă și pendulă: „Numai să mi te-ntorci sănătos acasă...“ Când Harry Liebenau și-a luat rămas-bun de la verișoara sa, Tulla Pokriefke, ea purta, ca ajutor de vatman, o șepcuță simpatică: „Ai grijă să nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ani mai mică. Deoarece, împotriva oricărei rațiuni, eu îi vedeam în continuare acasă - mama, ca și când nici nu s-ar fi urnit din loc, în spatele tejghelei prăvăliei, tata frământând aluatul pentru cozonaci în bucătărie, sora cu codițele ei jucându-se în sufragerie -, nu eram în stare sau nu voiam să-mi închipui familia într-un loc străin: alungați cu forța, fără adăpost, fără mobilele familiare și fără tablourile înrămate de pe pereți, departe de soba de teracotă, care încălzea în același timp sufrageria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sufragerie -, nu eram în stare sau nu voiam să-mi închipui familia într-un loc străin: alungați cu forța, fără adăpost, fără mobilele familiare și fără tablourile înrămate de pe pereți, departe de soba de teracotă, care încălzea în același timp sufrageria și dormitorul. Oare radioul stătea tot pe bufet, și cine ce post asculta? Ce se alesese de biblioteca cu geamuri a mamei, care fusese de fapt a mea? Cine răsfoia acum albumele de artă pline de reproducerile din cutiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
schimb de replici parțial în germana literară, parțial în germana elvețiană, când un băiețel, să tot fi avut vreo trei ani, fiul surorii clarvăzătoarei mele prietene amatoare de cinema, cu o tobă pentru copii atârnată de gât, a intrat în sufrageria plină de fum și a început să bată în ea cu niște bețe de lemn. Bătea de două ori cu dreapta, o dată cu stânga. Făcând abstracție de adunarea de adulți, a traversat încăperea, a dat ocol de mai multe ori grupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să păstrez și să folosesc mobilele, până le vând. Chiar acum dorm Într-un chiup de lut apocrif din vremea dinastiei Sung, pentru că muntele de crivaturi nupțiale m-a alungat din dormitor, iar un tron pliant Îmi interzice accesul În sufragerie. Am avut Îndrăzneala să mă raliez onorabilului cerc din strada Deán Funes, căci Madame Hsin mă instiga pe ocolite să nu-mi plec urechea la legitimele imprecații ale celorlalți și să trec neîntârziat pragul de sub puerta cancel. Această indulgență de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a celei mai nemituibile dintre dălțile noastre: Antarctide A. Garay. Toate acestea retroaduc În memoria atât de Înclinată spre amnezie unele amintiri relevante legate de acel pejerrey cu cartofi, udat cu vinișor de Rin, pe care l-am degustat anti sufrageriile lui Loomis, cam prin 1929. Cei mai vigilenți din gașca generațională din vremea aceea - vorbesc din punct de vedere literar - Își dăduseră Întâlnire În acea noapte pe strada Parera, la chemarea agapei și a muzelor. Toastul final, făcut cu Champagne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și simplu n-a vrut să-mi mărturisească, cum scriseseră el și Borges „la patru mâini“ (unul, Borges - tema și celălalt, Bioy - variațiunile, acompaniamentul) o serie de narațiuni memorabile, aproape intraductibile. Dar mi se pare că-i văd aievea, În sufrageria din Pujato, culți și spirituali, veseli și fără griji, În Argentina Încă nemaculată de Perón, pe Bioy splendid ca jucătorii de tenis și pe Borges subtil ca zeii, chinuind fără milă Remingtonul. Beau ciocolată după ciocolată, poate chiar din cănuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tocmai nu era În fonduri, să-l Însoțească o săptămână la moșia Pardo și să scrie acolo Împreună broșurica. Bioy Își amintește: „Ne aflam la moșie (n.n.: a lui Bioy), era cât se poate de frig și nu puteam ieși; sufrageria era singura Încăpere cu șemineu și, În iarna aceea geroasă, pe când redactarea broșurii progresa, noi beam cantități infinite de cacao foarte tare și fără lapte. Eu făceam multe lucruri din rațiuni literare și cred că repetatele căni cu cacao făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]