2,983 matches
-
de palpitant. Fiica mea e dispărută, probabil ucisă, iar acum trebuie să-mi fac griji că bărbatul ăla oribil ar putea să treacă pe la mine într-o seară pentru o mică discuție despre ea. Era atât de furioasă încât aproape supse tutunul din învelișul de hîrtie al țigării. Dar chiar și așa, de data asta, când am ajuns la apartamentul ei de pe Lepsius Strasse, mă invită înăuntru. M-am așezat pe sofa și am ascultat sunetul care venea din baie în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
aceea respira greu, poate plângea. Stătea ghemuită pe jos, strângându-și genunchii cu brațele. Eu eram mult dincolo de mine, retras în cealaltă parte a camerei. De sub divan apărea botul câinelui orb, cu urechile pleoștite și ochii albi. Pe perete maimuța sugea nemișcată din biberon. Ochelarii mei se aflau pe jos, lângă ușă, cu o lentilă spartă. Am făcut câțiva pași și m-am aplecat să-i ridic. Am apucat marginea udă a cămășii, am vârât-o în pantaloni și am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Elsa și-a tras îndărăt capul cu o mișcare bruscă. — Ești gol! Râdea în timp ce mergea prin apă privindu-mi șoldurile goale, prea largi pentru un bărbat. Îi mai plăceam oare? Cu siguranță mă prefera îmbrăcat, protejat de cârpe. Nu-mi sugeam burta și nu aveam brațe musculoase. Vroiam să mă privească fără nici o îngăduință, să observe imperfecțiunile bărbatului cu care urma să-și petreacă tot restul vieții. M-am azvârlit în apă și am înotat cu capul dedesubt până mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
La mijlocul coridorului, puțin înainte de Radiologie. Lângă una din uși doi polițiști, brațe gri în uniformă, pistoale în tocuri de piele. Îl ascultă pe un al treilea, în civil, care vorbește în șoaptă, mișcându-și imperceptibil buzele negre ca și cum ar fi supt lemn-dulce. Își întoarce ochii spre mine, aproape ca și cum m-ar țintui, două sfere de materie vitroasă care sar pe mine în pustiul văratic al spitalului. Omul mă privește, iar unul din polițiști se întoarce acum și el spre mine. Liftul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
un profesionist ireproșabil, pe care nu-l mai admir. Mă privesc așa cum un entomolog privește o insectă. Da, acum eu sunt insecta, și nu ea, ea este doar o sărmană femeie târâtă de întâmplare, pe care am violat-o, am supt-o, am tras-o în țeapă. Dedesubt, mâini de gumă, nu ale mele, și totuși atât de ale mele, candide cârlige în lumea în care mă afișez ca un binefăcător. Bisturiul electric. Cauterizarea vaselor. Sunt încă afară, mă așteaptă. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
apropia, luminile tremurând, îmi ieșeau în întâmpinare ca un parc de distracții rămas deschis numai pentru mine. Era prima oară că mă duceam la ea noaptea. Și îmi plăcea să recunosc lucrurile, să le pipăi pe întuneric, ca un hoț. Sugeam din nou aroma nesănătoasă a acelor locuri ca pe un balsam, împreună cu partea aceea din mine de care mă temeam și pe care o chemam în întuneric. Treptele nesigure, murdăria de pe jos, umbrele lungi ale etajelor, totul tăcea, în afara inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Pare liniștită. S-a așezat lângă mine și nu ne-am sărutat. În centru nu riscăm. E o pasageră prudentă, o ființă în trecere, în afara țarcului ei. În dimineața asta este mai severă, țeapănă ca balonul cu care-i îmbrăcată. Suge crucea de argint și simt că ceva îi lipsește, ceva uitat în micuța ei vizuină. Este rezervată și asta mă face să mă simt puțin singur. Poate ar fi fost mai ușor să stea lângă mine, plângăcioasă și melancolică, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
îngenuncheat, care se desprinde de pământ și se roagă. Și Italia era credincioasă. Ținea în dormitor un crucifix, care atârna pe perete printre boabele unui rozariu mare de lemn, și purta la gât o cruciuliță de argint pe care o sugea când era tristă. Poate acum și ea intra într-o biserică să ceară iertare unei statui. Cine știe cum petrecuse Crăciunul. Am văzut un cozonac tăiat în două, pe mușama printre fărâmituri, mâna ei tăind o bucată și îmbucătura care mergea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu tine. Mă privește cu niște ochi pe care apa pare să-i fi ruginit, mâna ei îmi mângâie buzele, îmi strecoară un deget între dinți. — Mă mai iubești? spune. — Mai mult, Buruiană, mult mai mult. Îi ling degetul. Îl sug ca un nou-născut. Sug timpul pe care l-am petrecut departe unul de celălalt. Suntem iarăși noi, mai bătrâni cu vara care a trecut, înghesuiți sub o poartă cu apa care curge de pe terase, în parfumul grădinii ude din spatele nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu niște ochi pe care apa pare să-i fi ruginit, mâna ei îmi mângâie buzele, îmi strecoară un deget între dinți. — Mă mai iubești? spune. — Mai mult, Buruiană, mult mai mult. Îi ling degetul. Îl sug ca un nou-născut. Sug timpul pe care l-am petrecut departe unul de celălalt. Suntem iarăși noi, mai bătrâni cu vara care a trecut, înghesuiți sub o poartă cu apa care curge de pe terase, în parfumul grădinii ude din spatele nostru, noi cu trupurile călduțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ei. O luam pe Nora de braț și o duceam la barul clinicii. Tu fuseși pusă la sân. Mă aplecam asupra Elsei și o ajutam să te așeze corect. Păreai mult mai expertă decât noi, știai deja totul. Prindeai sfârcul, sugeai, apoi adormeai. Rămâneam să te privesc așezat pe scaunul de lângă pat. Chiar din primele ore am simțit că adevărata legătura era între voi două. Seara mă găsește buimăcit, obosit. Am mutat scaunul lângă fereastră. Bruma nu a dispărut cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
imobilă pe fundul de sticlă verde. Am vărsat puțină apă pe batistă și i-am șters buzele crăpate de uscăciune. Deschise gura ca un pui însetat. — Mai... Am udat din nou batista, i-am așezat-o între buze și a supt. Totul s-a întâmplat în câteva minute, brusc a ridicat capul și l-a lăsat pe spate. Am auzit o voce care nu părea a ei. — Cum să fac? Și părea că-i vorbește neantului sau poate unei ei înseși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
spun ce înseamnă miros de nou-născut într-o casă, e ceva bun care se lipește de pereți, care se lipește înăuntru. Mă apropiam de leagănul ei și rămâneam acolo, lângă căpșorul acela transpirat. Se trezea și râdea imediat și își sugea un picioruș. Mă privea fix cu privirea adâncă a nou-născuților. Mă privea ca tine. Era ca o sobă, era o binefacere. Era nouă și flecară, era un dar. Era viața. Iar eu nu aveam curajul s-o strâng în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
simți dacă aș fi soldat rus în Crimeea. Apoi mă gândesc cum ar fi să fiu Crimeea însăși, în astfel de circumstanțe istorice. — Nu-mi faci o cafea ? — N-am timp. Va trebui să-i dau lu’ ăsta micu’ să sugă, că uite : s-a trezit. Tu l-ai trezit. — Mi-o fac singur... Un sfert de oră mai târziu apare în dormitor, cu ceașca de cafea aburindu-i între palme. Are mâinile mari și unghiile murdare. Se așază pe pat
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
mea, jumătate din viața mea, înainte de toate astea. Ca și cum m-aș privi de la 17 ani în viitor și m-aș vedea cum stau aici pe marginea patului, cu un copil de 100 de zile în brațe, care nu vrea să sugă, într-o țară străină. — Și cum faci dacă nu numeri ? mă întreabă Toma. S-a așezat cu uniforma lui murdară de soldat pe patul meu. Pe patul meu alb și curat unde dorm cu copilul și nu visez. Și asta
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
despre mama. Mi-o datora, după ce mă făcuse să-mi trăiesc întreaga copilărie și adolescență fără să știu cum arată și nici ce nume purta femeia care mă născuse, nici de ce mă smulsese de la sânul ei, pe când încă îi mai sugeam laptele, ca să mă târască după el, în viața lui de vagabond și fugar. Cine e mama mea? Spune-mi numele ei! - Despre mama îmi istorisise multe povești, pe vremea când eu încă nu obosisem cerându-i-le, dar erau povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a-i spune surorii ei vestea cea mare. Emmy se cuibări și ea lângă Izzie și închise ochii, însă mintea îi zumzăia de gânduri. Da, firește că se bucura că Izzie va avea un copil. Micuța Isabelle care și-a supt degetul până la vârsta de unsprezece ani, care murea de frica păianjenilor și care era incredibil, îngrozitor de afonă, încât întreaga familie o implora să nu cînte în baie, avea să devină mama cuiva. Fetița care întotdeauna o imitase pe Emmy și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
te duci la paranghelie cu cocoana. Gicu privește către cer implorând mila divină, apoi scoate o hârtie de cincizeci de mii, cheamă florăreasa și preia firul de trandafir. Nici nu ajunge bine la masă și, hop, se-nțeapă. În timp ce Își suge degetul, filozofează clătinând din cap: M-a blestemat baragladina, să vezi că-mi merge rău, ăstea se pricep la magie Închisă la culoare! Mi-a zis mie baba de la patru, cică Îți leagă și mințile dacă vor ele... Chiar atunci
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
masă? 22.05.2011 În care se demonstrează că nu trebuie să fii analist pentru a trage concluzii serioase Deci, am avut din nou dreptate, tovarăși, să nu mai aud discuții discutate și bombăneli bombănite! Luați bere, dați cu vin, sugeți vișinata din damigene, chiar și o țuică merge, pune stomacul În mișcare, Înainte de masă, dar uischeanul nu. Cancer. Can cer! Gore privește cu patimă de Îndrăgostit În halba goală. Face semn, iar patronul Îi aduce Încă una. Muzică - Nelu Ploieșteanu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
închise, deschisese pe neașteptate o fereastră, deasupra lui, și scosese două țipete puternice înainte de a trage iar obloanele peste umbra deasă din odaie. Dar el nota pe de altă parte că pastilele de mentă dispăruseră din farmacii \ multă lume le sugea pentru a se feri de o eventuală contagiune. EL CONTINUA DE ASEMENEA SĂ-ȘI OBSERVE PERSONAJELE FAVORITE. AFLĂM CĂ BĂTRÂNELUL CU PISICILE TRĂIA, ȘI EL, ÎN PLINĂ TRAGEDIE, ÎNTR-O DIMINEAȚĂ, ÎNTR-ADEVĂR, RĂSUNASERĂ ÎMPUȘCĂTURI ȘI, AȘA CUM SCRIA TARROU, CÂTEVA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
să țină lumina redusă pe tot timpul ciumei ? spune doamna Rieux. \ PROBABIL. ― Numai de n-ar dura până-n iarnă. Ar fi trist atunci. Da, spune Rieux. Vede privirea mamei ațintindu-i fruntea. Știa că neliniștea și istovirea ultimelor zile îi supsese obrazul. \ Cum a mers, azi ? spune doamna Rieux. \ O ! ca de obicei. Ca de obicei! Adică noul ser trimis din Paris părea să fie mai puțin eficace decât primul, și statisticile creșteau. Nu exista posibilitatea de a se inocula serurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
senzații nedefinite, cine să i le explice, cum, nou-venitului? Plăcerea era dominantă, după durerile pricinuite de travaliul epuizant al mamei, resimțite din plin și de el: se simțea bine Într-un scutec uscat, gîngurea cînd era mîngîiat, alintat, se liniștea sugînd cu mîna apăsată pe sînul mamei, dădea zglobiu din picioare cînd i se spăla și ștergea cocoșelul; cu trecerea anilor, plăcerile dominante deveniseră altele, vinovate, niciodată epuizate; plăcerea era un dat, trebuia consumată, cei mai mulți, În numele unor morale absurde, și-o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a fân ușor încins. La capătul patului se află o căciulă din blană merinos, plină cu pui. Câteodată ies pe salteaua mea și mă ciugulesc de degetele de la picioare. Mielul e adus în casă fiindcă mama lui nu are lapte. Suge din biberonul meu. Mie mi se spunea „Puiu’ bunii”. Nu prea înțelegeam eu că aparțin unei specii privilegiate, de „stăpâni”. Mă credeam un pui ca toți ceilalți, doar că vorbeam ca specia mea. Acum nu mai mănânc decât pește. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
n-au nici un interes să recunoască. Cum să spui: „Popor, v-am tras în piept din 22, dar uite-așa, armata și-a spălat mâna plină de sângele timișorenilor, iar noi ne-am legitimat preluarea puterii și v-am putut suge în liniște, de zece ani încoace”. În fine, al treilea actor e poporul ăsta blând care a stat la televizor și n-a ieșit din casă. Unora le e jenă să-și aducă aminte că stăteau sub pături; nu concordă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cea a mofturoșilor mai sus-pomeniți, e un parfum de tei. Da’ o parte a faptului pentru care filosofia nu îmi este doar cal verde pe perete vine și din aceea că pentru mine bălegarul proaspăt e miros de copilărie, am supt la sânul unei țigănci care mirosea a fum. Bunica m-a dat la supt la Rada, ca să fiu norocoasă, și tot ea a zis după aceea că în loc de noroc, eu am prins gust de „vatră de țigan”, de trai nomad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]