2,494 matches
-
este o insulă (ostrov) situată la gurile brațului Chilia, a cărei evoluție geomorfologică condiționează traseul frontierei româno-ucrainene în dreptul portului Sulina. Ea aparține astăzi Ucrainei. Geomorfologic vorbind, actualul ostrov Limba este foarte recent: el s-a format în prima jumătate a secolului al XX-lea, fiind atunci în componența României. Dar pe "Harta Principatelor Unite ale României" (Iași, 1865) de Pr.
Ostrovul Limba () [Corola-website/Science/320084_a_321413]
-
dovedit a fi foarte dificile, deoarece partea sovietică contesta granița româno-rusă existentă între 1877 și 1918 la gurile Dunării, pe talvegul brațului Chilia. Conducătorul delegației sovietice, generalul Matvei Malanin a afirmat că România este stăpână pe două brațe ale Dunării: Sulina și Sfântul Gheorghe și poate să-și asigure complet navigația pe Dunăre pe brațul Sulina. Prin urmare, statul român nu ar trebui să aibă pretenții asupra brațului Chilia, care ar urma să revină URSS-ului. Nemulțumiți de faptul că delegația
Ostrovul Limba () [Corola-website/Science/320084_a_321413]
-
1918 la gurile Dunării, pe talvegul brațului Chilia. Conducătorul delegației sovietice, generalul Matvei Malanin a afirmat că România este stăpână pe două brațe ale Dunării: Sulina și Sfântul Gheorghe și poate să-și asigure complet navigația pe Dunăre pe brațul Sulina. Prin urmare, statul român nu ar trebui să aibă pretenții asupra brațului Chilia, care ar urma să revină URSS-ului. Nemulțumiți de faptul că delegația română refuza să accepte acest punct de vedere, în noaptea de 25/26 octombrie 1940
Ostrovul Limba () [Corola-website/Science/320084_a_321413]
-
frontieră nu talvegul, ci brațe laterale pe partea dreaptă, trecând de partea sovietică nu numai ostroavele Coasta Dracului (Tătarul mic), Dalerul mare, Dalerul mic și Maican, ci și de la gurile brațului Chilia, ceea ce prelungea linia frontierei prin golful Musura spre Sulina. În schimb, ostroavele Tatomirului (Tătarul mare sau Tatanir) și Cernofcăi, și ele ocupate în 1944, sunt oficial recunoscute ca aparținând României, grănicerii sovietici retrăgându-se din ele. Acest protocol nu a fost niciodată ratificat de către România. Cu toate acestea, la
Ostrovul Limba () [Corola-website/Science/320084_a_321413]
-
oficializat de jure apartanența ostrovului Limba la Ucraina. Aluvionarea în dreptul ostrovului Limba și extinderea naturală a acestuia spre sud în locul fostului golf Musura constituie, conform poziției ucrainene, un motiv pentru a prelungi spre sud frontiera până la digul Nord al brațului Sulina, dig care astfel, la răsărit de farul Nord, ar deveni frontalier. Partea română susține însă că frontiera trece la echidistanță de ostrovul Limba și de malul sudic al golfului Musura așa cum erau în anul 1997 în momentul semării Tratatului frontalier
Ostrovul Limba () [Corola-website/Science/320084_a_321413]
-
frontiera trece la echidistanță de ostrovul Limba și de malul sudic al golfului Musura așa cum erau în anul 1997 în momentul semării Tratatului frontalier de la Constanța, apoi la echidistanță de talvegul brațului Chilia-Stambulul Nou și de digul Nord al brațului Sulina. Un nou litigiu a apărut astfel, traseul care va fi adoptat condiționând atât apartenența noilor ostroave încă nedenumite, în proces de constituire în sud-estul ostrovului Limba și între gura brațului Chilia și cea a brațului Sulina, cât și o parte
Ostrovul Limba () [Corola-website/Science/320084_a_321413]
-
digul Nord al brațului Sulina. Un nou litigiu a apărut astfel, traseul care va fi adoptat condiționând atât apartenența noilor ostroave încă nedenumite, în proces de constituire în sud-estul ostrovului Limba și între gura brațului Chilia și cea a brațului Sulina, cât și o parte din apele teritoriale din apropierea imediată a gurilor Dunării, până la linia delimitată la data de 3 februarie 2009 prin decizia nr. 2009/9 a CIJ de la Haga.
Ostrovul Limba () [Corola-website/Science/320084_a_321413]
-
Canalul (brațul) și golful Musura sunt respectiv o apă curgătoare (gârlă izvorâtă din brațul Chilia, pe partea dreptă) și o zonă lagunară pe cale de aluvionare, situate între ieșirea în Marea Neagră a brațelor Chilia și Sulina, a căror evoluție geomorfologică condiționează traseul frontierei româno-ucrainene cât și o parte din apele teritoriale din apropierea imediată a gurilor Dunării, până la linia delimitată la data de 3 februarie 2009 prin decizia nr. 2009/9 a CIJ de la Haga. Geomorfologic vorbind
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
recente: ele s-au format în prima jumătate a secolului XX, fiind atunci în componența României, prin aluvionare în dreptul țărmului Cardonului situat, în secolul XIX, între delta brațului Chilia (inițial mult mai mică și situată mult mai la nord) și Sulina. Același fenomen care a format golful Musura, astăzi îl umple transformându-l în mlaștină cu păpuriș, și formează mai la răsărit un nou golf, situat între gura Stambulul Vechi și extremitatea digurilor brațului Sulina, și separat de larg printr-un
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
situată mult mai la nord) și Sulina. Același fenomen care a format golful Musura, astăzi îl umple transformându-l în mlaștină cu păpuriș, și formează mai la răsărit un nou golf, situat între gura Stambulul Vechi și extremitatea digurilor brațului Sulina, și separat de larg printr-un cordon litoral nisipos formând o insulă denumită „„Musura” în românește și Нова Земля („Pământul nou”) în ucraineană. După ocuparea de către URSS a Basarabiei și Bucovinei de Nord la 28 iunie 1940, comisarul adjunct al
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
a fi foarte dificile, deoarece partea sovietică contesta granița româno-rusă existentă între 1877 și 1918 la gurile Dunării, pe talvegul brațului Chilia. Șeful delegației sovietice, generalul Matvei Malanin a afirmat că România fiind deplin stăpână pe două brațe ale Dunării, Sulina și Sfântu-Gheorghe și putând să-și asigure complet navigația dunăreană pe brațul Sulina, statul român nu ar trebui să aibă pretenții și asupra brațului Chilia, al cărui talveg ar urma să-i revină Uniunii sovietice, pentru care are o importanță
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
și 1918 la gurile Dunării, pe talvegul brațului Chilia. Șeful delegației sovietice, generalul Matvei Malanin a afirmat că România fiind deplin stăpână pe două brațe ale Dunării, Sulina și Sfântu-Gheorghe și putând să-și asigure complet navigația dunăreană pe brațul Sulina, statul român nu ar trebui să aibă pretenții și asupra brațului Chilia, al cărui talveg ar urma să-i revină Uniunii sovietice, pentru care are o importanță strategică. Evident delegația română a socotit acest punct de vedere ca fiind contrar
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
româno-sovietică era fixată pe talvegul brațului Chilia), a permis, contrar prevederilor acestui Tratat, trecerea de partea sovietică a șapte insule românești (Coasta Dracului, Dalerul mare și mic, Maican, Limba și Șerpilor), linia frontierei trecând prin canalul și golful Musura spre Sulina. În schimb, ostroavele Tatomirului (Tătarul mare sau Tatanir) și Cernofcăi, și ele ocupate în 1944, sunt oficial recunoscute ca aparținând României, grănicerii sovietici retrăgându-se din ele. Acest protocol nu a fost niciodată ratificat de către România. Cu toate acestea, la
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
nou golf mai la răsărit, constituie, conform poziției ucrainene, un motiv pentru a prelungi spre sud și frontiera. În 2006, grănicerii maritimi ucraineni au balizat ceeace Ucraina socotește ca făcând parte din apele sale teritoriale până la digul Nord al brațului Sulina, dig care astfel, la răsărit de farul Nord, a devenit "de facto" frontalier. Partea română susține însă că frontiera trece la echidistanță între Ostrovul Limba și malul sudic al golfului Musura, așa cum erau în anul 1997 în momentul semării Tratatului
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
că frontiera trece la echidistanță între Ostrovul Limba și malul sudic al golfului Musura, așa cum erau în anul 1997 în momentul semării Tratatului frontalier de la Constanța, apoi la echidistanță de talvegul brațului Chilia-Stambulul Nou și de digul Nord al brațului Sulina. Traseul care va fi adoptat "de jure" la rezolvarea acestui nou litigiu, va condiționa atât apartenența noilor ostroave încă nedenumite, în proces de constituire în sud-estul ostrovului Limba și între gura brațului Chilia și cea a brațului Sulina, cât și
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
al brațului Sulina. Traseul care va fi adoptat "de jure" la rezolvarea acestui nou litigiu, va condiționa atât apartenența noilor ostroave încă nedenumite, în proces de constituire în sud-estul ostrovului Limba și între gura brațului Chilia și cea a brațului Sulina, cât și o parte din apele teritoriale din apropierea imediată a gurilor Dunării, până la linia delimitată la data de 3 februarie 2009 prin decizia nr. 2009/9 a CIJ de la Haga.
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
Eurovision, alături de Laurențiu Cazan, cu piesa “I belive în my star”, LOCUL IV 2006 - Festivalul Național Constelații dunărene - Galați - PREMIUL I 2005 - Festivalul Național Dan Spătaru - Medgidia - TROFEUL FESTIVALULUI (acompaniamentul susținut de orchestră condusă de Viorel Gavrilă) 2005 - Festivalul Național Sulina 2005 - TROFEUL FESTIVALULUI 2004 - Festivalul Național Sulina 2004 - PREMIUL I 2004 - Festivalul Național de interpretare Delfinul de aur - Năvodari, TROFEUL FESTIVALULUI. 2004 - Festivalul Național de interpretare "Ursulețul de aur" - Baia Mare, TROFEUL FESTIVALULUI. 2004 - Emisiunea-concurs Fresh Club (acompaniamentul susținut de trupă
Lucia Dumitrescu () [Corola-website/Science/317372_a_318701]
-
belive în my star”, LOCUL IV 2006 - Festivalul Național Constelații dunărene - Galați - PREMIUL I 2005 - Festivalul Național Dan Spătaru - Medgidia - TROFEUL FESTIVALULUI (acompaniamentul susținut de orchestră condusă de Viorel Gavrilă) 2005 - Festivalul Național Sulina 2005 - TROFEUL FESTIVALULUI 2004 - Festivalul Național Sulina 2004 - PREMIUL I 2004 - Festivalul Național de interpretare Delfinul de aur - Năvodari, TROFEUL FESTIVALULUI. 2004 - Festivalul Național de interpretare "Ursulețul de aur" - Baia Mare, TROFEUL FESTIVALULUI. 2004 - Emisiunea-concurs Fresh Club (acompaniamentul susținut de trupă) - PREMIUL ÎI 2002 - Festivalul Național Steluțele mării
Lucia Dumitrescu () [Corola-website/Science/317372_a_318701]
-
Punctul zero fundametal se află în portul Constanța încastrat într-un monolit de beton. Pentru corectarea adâncimilor măsurate față de zeroul hidrografic, în zonele de lucrări hidrografice se instalează posturi hidrometrice. Astfel de posturi sunt instalate în porturile Constanța, Mangalia și Sulina. Distanța dintre două posturi hidrometrice este de 40 - 100 km în funcție de configurația coastei. Un post hidrometric este compus din instalația de măsurare și reperul de nivelment. Instalația de măsurare poate fi o miră sau un maregraf. Mira hidrometrică este o
Batimetrie () [Corola-website/Science/322419_a_323748]
-
cu goeleta și echipajul acesteia, după care Anton Lupan le pierde urma. După ani de zile de căutări și speranțe, în 1878, aflat în România, Anton Lupan descoperă epava goeletei "L'Esperance" eșuată pe o plajă pustie din apropierea farului de la Sulina. După întrunirea unui echipaj compus din oameni foarte diferiți, aparent improbabili marinari, Anton Lupan, împreună cu noii săi oameni, pornește restaurarea vasului. De fapt, carena vasului, din lemn de stejar masiv, se găsea încă în foarte bună condiție, ceea ce permite grupului
Speranța (goeletă) () [Corola-website/Science/324086_a_325415]
-
anatolică și a păzit Bosforul. Dupa declanșarea revoluției ruse, nava "Regele Carol I" a fost capturată și sechestrată la Batumi în numele Comisariatului Transcaucazian, în cele din urmă reușind să evadeze cu concursul ofițerilor ruși de la bord și să ajungă la Sulina la 31 martie 1918, iar la 1 aprilie 1918, a intrat în port. Primul care a pășit pe punte a fost comandorul Eugeniu Botez (Jean Bart), căpitanul portului Sulina. Guvernul român a fost de acord cu cererea rușilor de retrocedare
SMR Regele Carol I () [Corola-website/Science/324135_a_325464]
-
evadeze cu concursul ofițerilor ruși de la bord și să ajungă la Sulina la 31 martie 1918, iar la 1 aprilie 1918, a intrat în port. Primul care a pășit pe punte a fost comandorul Eugeniu Botez (Jean Bart), căpitanul portului Sulina. Guvernul român a fost de acord cu cererea rușilor de retrocedare a tunurilor și instalațiilor ce fuseseră montate în 1916. După încheierea primului război mondial, SMR "Regele Carol I" a reluat rutele de pasageri Constanța-Varna-Istanbul-Salonic, iar după începutul celui de-
SMR Regele Carol I () [Corola-website/Science/324135_a_325464]
-
și Tuzla. În ultima zi a operațiunii, navele românești au fost atacate de avioane sovietice în apropiere de Gura Portiței, producându-le avarii. După reparații pe 14 și 15 mai, a mai participat la instalarea unor baraje la nord de Sulina. Între 24-27 iunie 1942, împreună cu NMS "Amiral Murgescu" a lansat două baraje la Odessa, care au condus la scufundarea submarinelor sovietice M-33 și M-60 în zona Odessa. Ultimele sale misiuni de minare au fost în noiembrie 1942 și
SMR Dacia () [Corola-website/Science/324248_a_325577]
-
care au condus la scufundarea submarinelor sovietice M-33 și M-60 în zona Odessa. Ultimele sale misiuni de minare au fost în noiembrie 1942 și apoi în ianuarie, aprilie și septembrie 1943 când a întărit barajele de la nord de Sulina și din zona Constanța. Puternica artilerie de la bordul sau a contribuit mult la apărarea antiaeriană a portului Constanța, care a fost ținta mai multor raiduri sovietice. Ultima misiune de luptă a navei de partea Axei a fost în zilele de
SMR Dacia () [Corola-website/Science/324248_a_325577]
-
român Alexandru Vlahuță și care constituie un veritabil atlas geografic comentat al României de la începutul secolului al XX-lea. Vlahuță relatează periplul său pe cursul Dunării, începând cu Orșova, locul de intrare a fluviului pe teritoriul României și terminând cu Sulina, punctul de vărsare a acestuia în mare. Printre reperele care marchează acest traseu se numără Porțile de Fier, Turnu Severin, Ostrovul Mare, Calafat, Islaz, Turnu Măgurele, Zimnicea, Giurgiu, Brăila, Galați și Tulcea. Străbaterea acestor locuri îi permite autorului să rememoreze
România pitorească () [Corola-website/Science/326607_a_327936]