4,043 matches
-
prin urmare că prea semăna Dinu cu un înger, ca eu să nu doresc să semăn diavolului. Aveam ochii întunecați, spre deosebire de ai fratelui meu care fuseseră curați și albaștri, nu mai lipsea decât să mă port pe măsura privirii mele sumbre, mânat de răutatea, otrăvită de gelozie, de a zgândări cicatricea din sufletul tatei, cu atât mai mult cu cât el, comparîndu-mă probabil întruna cu Dinu, nu-și ascundea dezamăgirea din ce în ce mai adâncă pe care i-o provocam eu. Mă purtam anume
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe ușă o femeie grasă, corpolentă, cu părul puternic oxigenat care a strigat cu o voce autoritară, de hochmarschall: "Mefista, ce cauți aici?" Da, Mefista, de la Mefisto. E drept, un Mefisto feminin cu chip de înger, la care numai ochii sumbri te nelinișteau. Femeia grasă, cu părul puternic oxigenat, era Moașa. Arhivarul stătea în spatele ei, respectuos și tăcut. Blondă, masivă, cu buzele violent rujate, ca niște lipitori roșii, cu sânii mari, umflîndu-i provocator halatul, Moașa mă cântărea fără menajamente din priviri
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să-și dea seama cine îl spiona, câinele m-ar fi sfârtecat și mi-ar fi rămas cadavrul să putrezească împreună cu ierburile. Din fericire, vântul bătea înspre mine. Hingherul nu arăta ca dresorii de la circ. Avea un aer fanatic și sumbru. Aranjase la capătul luminișului un manechin de paie, legat cu crenguțe subțiri peste tot, mai puțin la gât unde atârna un fular roșu. ― Ucide-l! porunci el brusc. Animalul țâșni ca o săgeată neagră. Din câteva salturi ajunse la manechin
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un cîine?" Aruncîndu-mi o privire mustrătoare, înnegurată, semn că obiecția mea îi făcuse o proastă impresie, Hingherul s-a ridicat. Era și timpul. Afară se luminase de ziuă. Vălătuci de ceață atârnau deasupra țărmului și a mării, sub un cer sumbru și rece. M-am sculat să-mi pregătesc ca de obicei un ceai. Îmi tremurau însă mâinile încercînd să aprind lampa cu spirt, m-am enervat și am luat o țigară fără să ană mai sinchisesc că, fumând pe stomacul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
spunea Cottard, cu excepția neprevăzutului. Și există întotdeauna neprevăzutul. Tarrou i-a atras atenția că, de altfel, prefectura prevăzuse întrucâtva neprevăzutul, prin faptul că instituise un termen de două săptămâni până la deschiderea porților. ȘI BINE A FĂCUT, A SPUS COTTARD, MEREU SUMBRU ȘI AGITAT, PENTRU CĂ DUPĂ FELUL ÎN CARE MERG LUCRURILE, S-AR PUTEA FOARTE BINE SĂ FI VORBIT ÎN VÂNT. Tarrou găsea lucrul posibil, dar se gândea că era mai bine totuși să fie luată în considerație viitoarea deschidere a porților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
acordă are și altă cauză: vârsta înaintată pe care mi-a dăruit-o Creatorul. Lucrând într-un ritm convenabil am marele avantaj de a-mi folosi în mod rațional timpul și a nu lăsa să se instaleze plictiseala și gândurile sumbre, care sunt inevitabile la vârsta aceasta, mai ales când nu lucrezi, nu acționezi, nu ai unele preocupări pozitive. Am ajuns deci în ultima zi a anului și pot afirma că am avut un an bun, productiv, care mi-a strecurat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
numele volumului - “Bat clopotele, e mai...”. Da, se referă la mult visata pace care, în sfârșit a venit, vestită de clopotele bisericilor oricăror credințe, Dumnezeu fiind unic, indiferent de religie. Sunt poate aceleași clopote care cu ani în urmă anunțau sumbra catastrofă în care intra omenirea și mai ales Europa, pustiită, devastată de cele două mari războaie, deși multe din acele clopote nu mai glăsuiau, fiind distruse de furia războiului. În România erau aceleași clopote ce vesteau cu timbru grav, sumbru
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
sumbra catastrofă în care intra omenirea și mai ales Europa, pustiită, devastată de cele două mari războaie, deși multe din acele clopote nu mai glăsuiau, fiind distruse de furia războiului. În România erau aceleași clopote ce vesteau cu timbru grav, sumbru, intrarea în război, iar acum aceleași clopote își schimbaseră tonul în unul dătător de speranțe de viață pentru cei ce n-au căzut victime ale confruntării pe teatrele de operațiuni. Era și sărbătoare mare (fericita coincidență) - Paștele. Văd aievea tabloul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
hol, cu fața la ușă, se opri ca moartă. —Întoarce-te. Făcu ce i se spusese. Gândurile i-o luară la goană. Un gând, aproape euforic, le întrecu pe toate celelalte. Bun: acum am ocazia să explic totul! Dar altul mult mai sumbru îl prinse din urmă. E înnebunit de durere! Nu va asculta nimic din ce-i spun! Încercă oricum. Negocierea era un reflex, chiar atunci când, descoperi acum, era în joc viața ei. Voiam să văd dacă o pot salva. Ridică pistolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
creștini aici. E Țara Sfântă, ține minte. —„Care nu trebuie niciodată cedată.“ —Îl citezi pe tatăl meu? Nu doar pe el. Turul cu ghid fu întrerupt o singură dată, când Uri porni radioul și dădu pe știri. Ultimele vești erau sumbre: Hezbollah a lansat un bombardament cu rachete din Liban, punând capăt lungii perioade de neagresiune. Civilii israelieni din nord se înghesuiau în adăposturi antibombardament, iar Yaakov Yariv era presat să riposteze de propriii lui susținători. Dacă era pe cale să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Șase zile. „Și Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; și iată că erau foarte bune.“ Și în a șaptea zi s-a odihnit. Ei, ai mai paria că Atotputernicul ne va mai salva încă o dată? Da, lucrurile sunt sumbre, nu există dubii în privința asta. Guvernul dumneavoastră de la Washington, domnișoară Costello, plănuiește să deposedeze poporul evreu de ceea ce i se cuvine prin naștere, cerându-ne să cedăm pământul care ne-a fost promis de Dumnezeu. Iar cel care colaborează cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
1967 și 1973, războaie care antrenaseră întregul Orient Mijlociu. De data asta va fi mai rău, spuse Sanchez. Jumătate din țările astea au arme nucleare. În curând vor atrage în război tot mapamondul ăsta nenorocit. Prognoza nu putea fi mai sumbră. Cu toate astea, lui Maggie i se părea reconfortant să stea din nou la masă cu Robert Sanchez. Era unul dintre puținii oameni din actualul Departament de Stat pe care îi cunoștea și, cu siguranță, singura figură familiară din echipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
afla din acolo planând deasupra apei de un albastru strălucitor și a malurilor înverzite ale lacului. Căută insula lui Guttman cu conturul ei inconfundabil. După o primă examinare, se neliniști: nici urmă de ea. Lucrul acesta trimitea la o idee sumbră. Dacă urmăritorii ei nu mai avuseseră nevoie de avatarul lui Liz odată ce îi condusese la insulă, atunci cu siguranță se puteau lipsi și de aceasta după ce îi aflaseră secretele. Ce modalitate mai bună ar fi existat pentru a se asigura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
atât de precară. Oricum, ai făcut bine să nu-mi spui. Dacă știam cât de aproape suntem de sărăcie, nervii mei ar fi cedat de mult. Ignatius se scarpină pe mâini. Trebuie totuși să recunosc că alternativa mi se pare sumbră. Mă îndoiesc că cineva va accepta să mă angajeze. — Ce vrei să spui, copile? Un băiat ca tine, cu atâta educație... — Cei care angajează simt în mine o negare a valorilor lor. Se răsuci pe spate. Se tem de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
orice fel vor fi cu ușurință aplanate în toaletele pentru bărbați de la sediul redecorat al Națiunilor Unite. Baletele, comediile muzicale de pe Broadway și alte asemenea amuzamente vor înflori peste tot și vor face poporul mai fericit decât oricare dintre declarațiile sumbre, ostile și fasciste ale foștilor conducători. Aproape toți ceilalți au avut cândva prilejul de a conduce globul. Nu văd de ce nu li s-ar da o șansă și acestor oameni. Au fost destul timp asupriți. Preluarea puterii în mâinile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-l joace pe Tânărul Muncitor. Filmul or putea fi făcut în Spania, Italia sau în vreo altă țară interesantă pe care interpreții ar dori să o viziteze, cum ar fi și America de Nord.) Regret, dar cel dintre voi interesat de știrile sumbre legate de crenvurști, nu va mai găsi nici una. Mintea mea e prea ocupată cu măreția planului. Acum va trebui să comunic cu M. Minkoff și să scriu câteva notițe pentru discursul meu la întâlnirea ce va da startul. Notă socială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care l-am utilizat în cazul multor clienți. Este vorba despre jocul „ucideți viitorul.” În acest joc, adversarul își propune să îți ucidă viitorul. Cu alte cuvinte, tu creezi scenarii proiectate în viitor care sunt astfel concepute și atât de sumbre încât, dacă sunt lăsate neverificate, ar putea distruge tot ceea ce ați creat. Acest gen de abordare poate fi folosită de către mediul de afaceri, guvern sau indivizi. Am venit cu această idee nouă odată cu lansarea unui proiect referitor la leadershipul din cadrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
omorât cei doi copii care dormeau Înăuntru. Dacă i s-ar Întâmpla vreodată o chestie de genul ăsta, și-a zis Rose, soacră-sa ar fi Încântată. Shushan-atotputernica-matriarhă ar intenta imediat proces pentru custodia nepoată-sii. Adâncită În aceste scenarii sumbre, Rose nu se putut abține să nu se Înfioare. Era adevărat că fusese destul de aeriană În ultima vreme, că uita lucruri elementare, Însă nimeni, nici o ființă cu mintea Întreagă, n-ar fi putut s-o acuze pe drept că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
infantilismul. Era mai curând reconfortant să vadă că nimic nu se Îmbunătățea În viață odată cu trecerea anilor; dacă erai un tânăr ursuz, sfârșeai prin a deveni un adult ursuz. Tiparul era Înlăuntrul nostru pentru totdeauna. Adevărat, părea un pic cam sumbru, Însă cel puțin, se consola Asya, dovedea că nu erai silit să devii altceva, ceva mai mult, așa cum o băteau mătușile ei la cap zi și noapte. Fiindcă nimic nu avea să se schimbe În timp și fiindcă acea posomorală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
profesoară. Mai Întâi ne Încălzim și ne Întindem, ne concentrăm. Și lucrăm Întotdeauna pe muzică... Glisada Înseamnă alunecare, știai chestia asta? Cum naiba pot să alunec aici, pe covor?! Nimeni nu se apucă să baleteze așa din senin! Un zâmbet sumbru a Înflorit pe buzele mătușii Zeliha pe când Își trecea degetele prin păr. N-a mai spus nimic, părând mult mai interesată să-ți mănânce felia de tort decât să se certe cu fiică-sa. Însă zâmbetul ei era de-ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
târziu a doua zi dimineața și a fi pus În fața ororii pe care a creat-o când era beat. În ciuda gravității descoperirii, nu a rostit nici un cuvânt preț de o clipă. Apoi buzele i s-au răsucit Într-un surâs sumbru de parcă tocmai și-ar fi dat seama că chipul pe care Îl privise era de fapt propria ei imagine reflectată În oglindă, atât de asemănătoare și totuși complet diferită. Fiică-sa se dovedise a avea un caracter exact la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
avea un stoc considerabil de carbohidrați, mătușa Banu s-a apucat să-i Înfulece, combinând simit-ul cu börek și börek-ul cu pâine. Însă imediat după aceea, fie pentru că fusese cuprinsă de o arsură la stomac, fie de un gând sumbru, și-a luat o expesie serioasă, ca aceea pe care o folosea când Îi vorbea unui client despre o viziune rău prevestitoare din cărțile de tarot. Totul depinde de felul În care vezi lucrurile, a spus mătușa Banu și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe urechi și o carte deschisă În mână: Totalitate și Infinitate: Eseu asupra Exteriorității, de Emmanuel Levinas. Lângă patul Asyei e o carcasă de CD - Johnny Cash Îmbrăcat din cap până-n picioare În negru, proiectat pe un cer cenușiu și sumbru, cu un câine Într-o parte și o pisică În cealaltă, uitându-se cu o privire stăruitoare și severă la ceva ieșit din cadru. Asya a adormit cu walkmanul fixat pe replay constant. Și În privința asta e fiica mamei ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Hovhannes Stamboulian s-a oprit fără să Înțeleagă exact ce aume Îl Împiedica să se concentreze. A oftat exasperat, spre propria-i surpriză. În ultima oră și mai bine mintea lui fusese un loc cu acces liber pentru toate gândurile sumbre. Nu reușea deloc să Înțeleagă de ce În adâncul sufletului său era atât de Îngrijorat, de parcă mintea lui lucra de una singură, Întrezărind griji fără nume. Oricare ar fi fost motivul ce se ascundea În spatele acestei neliniști, trebuia să scape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
evreii, creștinii și musulmanii. Atâtea secole sub acoperișul aceluiași imperiu. Am trăit Împreună În tot timpul ăsta, deși având drepturi inegale. Acum putem face dreptate tuturor, putem transforma imperiul ăsta Împreună. În clipa aia Kirkor Hagopian a rostit cuvintele acelea sumbre cu o figură aproape neînduplecată: — Trezește-te, prietene, nu mai există nici un fel de Împreună. După ce rodia se sparge și sâmburii se Împrăștie care-ncotro, nu o mai poți face la loc. Acum, pe când stătea nemișcat În capul scărilor, ascultând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]