6,950 matches
-
rusifice. Chiar În anii ’50, când limba rusă se studia intens, prea puțini au Învățat-o cu adevărat. Mulți doar „s-au prefăcut“: a fost un semn de neaderare, o formă pasivă de rezistență. Astăzi, În România — exceptându-i pe supraviețuitorii generației moscovite — mai nimeni nu știe o vorbă rusească. Cu atât mai puțin au ajuns românii să-i iubească pe ruși. Nu i-au iubit nici măcar comuniștii români. Comunismul a avut efectul paradoxal de a Îndepărta România de Occident, fără
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Îndeosebi existența Moldovei ca stat? Deocamdată, există Însă două state românești sau, mai corect spus, o Românie și o Moldovă. Rude ceva mai Îndepărtate ale românilor se află În Balcani, la distanță apreciabilă de frontiera sudică a României; sunt ultimii supraviețuitori a ceea ce a fost cândva romanitatea balcanică. Româna mai cuprinde — pe lângă limba română propriu-zisă, denumită de lingviști și „dacoromână“ — Încă trei dialecte: istroromâna, aproape dispărută, vorbită În câteva sate din peninsula Istria; meglenoromâna, cu vreo 15000 de vorbitori la nord
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
sârmă ghimpată, iar ziarele de dimineață publicau pe prima pagină fotografiile aeriene ale clădirilor bombardate, distingându-se contururile mormanelor de cadavre dincolo de o macara care îndepărta cioburi uriașe de beton incinerat. Tot mai des și mai des se consemna „fără supraviețuitori“. Vestele antiglonț se vindeau peste tot fiindcă dintr-odată apăruseră peste tot lunetiști ucigași; poliția militară postată la fiecare colț de stradă nu oferea nici un fel de siguranță, iar camerele de televiziune se dovediseră inutile. Existau atât de mulți dușmani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
când ne simțeam confortabil unul în prezența celuilalt, nimic altceva nu mai conta. 2 2 i n t e r l u d i u Nici unul dintre noi nu-i cunoștea pe ceilalți cu adevărat. Constituiam un simplu grup de supraviețuitori într-o lume fără identitate. Însă trecutul era șters, înlocuit de un nou început. O altă lume ne aștepta s-o populăm. Tensiunea se tăiase și lumina casei o simțeam curată. Ni se preda o nouă limbă. Robby m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
avanpost al confruntării între Vest și Est. Berlinul a suferit, ne spune Martin, în epoca modernă, mai multe schimbări decât oricare altă capitală europeană, și asta se reflectă în arhitectura și în felul cum arată orașul azi. Berlinezii sunt niște supraviețuitori. După ce au suportat mai multe regimuri în decursul primei jumătăți a secolului 20, au trebuit să o ia de la capăt în înțelesul cel mai direct al cuvântului, odată cu înfrângerea Reichului hitlerist și divizarea țării în patru zone de ocupație: sovietică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu te mai poți proiecta în timp, când fiecare zi seamănă cu precedentele, ultima clipă îi va reda oare un sens absurdului? După politică, trupul economizat, apocalipsa, lupta fără cruțare. Orice acțiune care poate garanta o mică sumă de bani supraviețuitorilor. Membrii familiei vor avea niște bănuți, ceva care să le permită să se mute cât mai repede (locuința familiei riscând să fie distrusă fără întârziere) și să-și procure hrana necesară. Într-o zi, un băiat din cartierul meu și-
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
abandon din partea protectorilor tradiționali, Vaticanul, Franța, Italia, abia temperat de revirimentul schițat pe linie charismatică. Consulatul Franței acționează cât poate mai bine și, în ciuda indiferenței opiniei publice din țara noastră, respectă riguros tratatele și nu-și menajează sprijinul adus acestor supraviețuitori tenaci. Tăcerea Vaticanului este cea care provoacă perplexitate în rândul fiilor și fiicelor fideli Sfintei Biserici pe care-i întâlnesc aici. Explicabil, din partea unui papă născut la Cracovia, și încă și mai mult din partea unui fost copil încorporat cu forța
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
puterea politică și nu aveau dreptul la armă. Ei pot. Sunt cetățeni. În fond, au doi inamici: șaria și principul one man one vote. Teocrația și democrația. Kemalismul republican, să nu uităm, nu a fost ușor pentru creștinii din Turcia supraviețuitorii masacrului. Este posibil ca regimul confesional atât de denigrat în Liban să fie până la urmă pentru ei cel mai rău care rămâne dacă le excluzi pe toate celelalte. Li se reproșează câteodată că nu au curajul și elanul de a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
auzi aici astfel de exclamații de dragoste-ură! Îmi revine în minte butada unui amic vietnamez din Huê: "Americanii ștergeau de pe suprafața pământului satele noastre, omorau jumătate din locuitorii lor și, a doua zi, mai-mai că ne parașutau și cărucioare pentru supraviețuitorii invalizi". Necruțătorul și binevoitorul Imperiu suscită, oriunde ai merge, astfel de ironii pe jumătate sarcastice, jumătate amuzante. Probabil că și Roma secolului I al erei noastre inspira o ambivalență similară vecinilor din jur. Romanul era un cuceritor atroce în acțiune
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
bine să le consulți atunci când vrei să știi ce se mai vântură între cer și pământ. Profesorii noștri de la Academia Militară i-ar putea frecventa cu folos. Cât despre sufletele pioase care aspiră să facă mâine din iubire o civilizație, supraviețuitori ai atâtor raiduri, masacre și deportări cărora arabi, perși, turci, druzi și kurzi nu le-au putut pune capăt, ele ar putea reaminti nu fără folos câte stratageme și, eventual, câte mici masacre între prieteni presupune câteodată nobilul lor proiect
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
colonială ca celelalte. Cele două mari genocide din secolul XX au avut ca rezultat reactualizarea, refondarea, în ambele cazuri, a unei națiuni cvasistinse, cea armeană și ce evreiască, scoțându-le în felul acesta de la naftalina patrimonială. Ele au reîncărcat, la supraviețuitori, bateriile memoriei pentru un bis repetita. O catastrofă se dovedește a fi mai electrizantă ca o victorie militară (sau o reușită economică). Și asta pentru un motiv amar: eroii n-au copii, doar victimele au. Mândria trece, umilința e durabilă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un domeniu sau altul (al cunoașterii, el erudiției, al experienței, al capacității de a rezista la eforturi). Memoria secolului XX rezumată și consemnată pe o foaie de hârtie nu mai mare ca o batistă, de două sau trei generații de supraviețuitori. Aici, fiecare om e un roman. Iar uneori chiar un fragment de epopee. Cu un bemol, totuși: acest avantaj antropologic, specific european, și mai degrabă de origine așkenazi, chiar dacă există și "romane" sefarade, va înceta curând a mai fi operant
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
e un roman. Iar uneori chiar un fragment de epopee. Cu un bemol, totuși: acest avantaj antropologic, specific european, și mai degrabă de origine așkenazi, chiar dacă există și "romane" sefarade, va înceta curând a mai fi operant, odată cu moartea ultimilor supraviețuitori. Mâine, acest argument va fi mai convențional. 2. O proporție nemaiîntâlnită de Drepți (nesupuși și curajoși) la mia de locuitori. Nu mai văd nicio altă țară în lume (și-mi amintesc cât de puțini am fost noi cei care protestam
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fiecare în felul lor, nu-și mai găsește echivalentul perfect când urmărești destinul dramatic al zecilor de mii de refugiați din Basarabia și Bucovina de nord, din martie 1944, destin tragic mărturisit de fiecare din colaboratorii acestui volum alcătuit de supraviețuitorii dramaticelor evenimente dar mai ales de urmașii lor, atunci la vârsta copilăriei sau adolescenței. Dincolo de experiențele fiecăruia din aceștia, de nevoie dezrădăcinați, simți ralierea lor unitară la același numitor al suferințelor neostoite, determinând profilului lor aceleași dimensiuni și dominante psihologice
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
G. T. Kirileanu" Neamț. Cărți publicate (selectiv) "Ceremonii insidioase" (1985; poezie); "Poeme în alb-negru" (poezie, 1987); "Intimitatea absenței" (1992; poezie); "Cântece de îngropat pe cei vii" (1993; poezie) ; "Fratele meu, străinul" (1995; poezie) ; "Titanic șvaițer. Momente și schițe" (1997, schițe); "Supraviețuitorul și alte poeme" (1997; poezie) ; "Complicitate" (1998; poezie); "Goliath" (1999, proză scurtă); "Îngerul căzut" (2001, poezie) ; "Bătrânul și Marta", (un romanț și câteva povestiri, 2002; "România pe înțelesul tuturor" (proză politică, 2003); "Gloria milei" (2003; poezie); Ce rost are să trăiești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
festinul comunist al unui timp istoric compromițător, au trăit de fapt după aceleași tipare ale traumei psihologice provocate de istorie și fiii evreilor deportați și omorâți în Holocaustul fascist. Trecutul părinților are o cu totul nefericită putere anacronică, prin "complexul supraviețuitorului", asupra prezentului și viitorului copiilor, până în generația a treia, urmașii având tendința să reitereze în propria lor viață experiențele reprimate psihic ale părinților agresați: copiii supraviețuitorilor sunt ei înșiși un fel de supraviețuitori, deoarece cât privește șansele, nici părintele, nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în Holocaustul fascist. Trecutul părinților are o cu totul nefericită putere anacronică, prin "complexul supraviețuitorului", asupra prezentului și viitorului copiilor, până în generația a treia, urmașii având tendința să reitereze în propria lor viață experiențele reprimate psihic ale părinților agresați: copiii supraviețuitorilor sunt ei înșiși un fel de supraviețuitori, deoarece cât privește șansele, nici părintele, nici copilul nu trebuiau să existe. Acum ai cu adevărat cui să plângi de milă, dacă ai un izvor atât de bogat de lacrimi! Dar unde sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu totul nefericită putere anacronică, prin "complexul supraviețuitorului", asupra prezentului și viitorului copiilor, până în generația a treia, urmașii având tendința să reitereze în propria lor viață experiențele reprimate psihic ale părinților agresați: copiii supraviețuitorilor sunt ei înșiși un fel de supraviețuitori, deoarece cât privește șansele, nici părintele, nici copilul nu trebuiau să existe. Acum ai cu adevărat cui să plângi de milă, dacă ai un izvor atât de bogat de lacrimi! Dar unde sunt cărțile adevărate care să vorbească despre toate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fără nici un rost, chiar de ajungeau în Moldova, pământul salvării în mintea lor? Se știe câți morți au rămas pe drumuri, câți istoviți au fost pradă fatală a epidemiilor care i-au bântuit și ce viață de mizerie au dus supraviețuitorii în cei doi ani de restriște. Chiar oficial au fost expediate unele formațiuni fără mai multă chibzuință, atât de zăpăcită era lumea. Cercetași de la 12 la 17 ani, de frica lagărelor de concentrare germane, fură porniți pe jos ca organizații
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
numele său de preot și mare duhovnic, numele de stareț la mânăstirea Rarău din Munții Bucovinei, omul care nu a murit dar s-a lăsat omorât ca martir în penitenciarul de maximă securitate de la Aiud. Acolo, într-o iarnă, povestesc supraviețuitorii, părintele Daniil a fost băgat într-o iarnă la celula numită „Alba” sau „Frigiderul”, la temperatura de minus 20 de grade Celsius. O celulă fără geamuri, numai gunoaie, umezeală și mucegai, îngheț peste tot. El, împreună cu un medic, poet, probabil
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
1989, dominația politică a lui Deng a decurs în mare parte fără probleme. Ar fi greșit să privim abordarea politică și economică a lui Deng doar ca o repudiere a dogmei maoiste. De fapt, Deng, deși poseda din plin abilitatea supraviețuitorului de a cel care deschide un drum riscant, a fost o figură mai degrabă conservatoare, nu mai mult un susținător al drumului capitalist decât vizionarul politic sugerat de unii. Epoca lui s-a caracterizat prin echivoc și inconsecvență, dar și
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
Hossu-Longin care după 1990 a realizat ciclul de filme documentare „Memorialul durerii”. Acesta a fost realizat în 120 de episoade care au fost achiziționate de Biblioteca Congresului American și de arhivele Hoover. Au fost filmate peste 100.000 minute cu supraviețuitori ai închisorilor comuniste. Toate acestea se pot procura și în România, imprimate pe DVD-uri. Aceste documente de o autenticitate indiscutabilă pot fi comparate cu filmele și fotografiile realizate de americani în 1945 la Auschwitz, Birkenau și în celelalte lagăre
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Birkenau și în celelalte lagăre de exterminare, în zilele imediat următoare eliberării acestora, filme care cutremură și umplu de revoltă și astăzi oamenii cinstiți din lumea întreagă. Deasemeni, au fost organizate cu mare dăruire și competență, vizite și întâlniri cu supraviețuitori ai închisorilor politice din România comunistă, la închisori cu renume sinistru ca Jilava, Aiud, la Sighet, și multe altele. Remarcabile activități în acest domeniu au avut Ana Blandiana, Gheorghe Jijie și mulți alții. În multe locuri din țară au fost
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Blandiana, Gheorghe Jijie și mulți alții. În multe locuri din țară au fost înălțate monumente și cruci memoriale în amintirea și spre cinstirea miilor de victime ale regimului comunist din România. În multe edituri au fost publicate cărți scrise de supraviețuitori ai temnițelor comuniste, și toate acestea vor rămâne ca materiale primare, cuprinzând adevăruri de netăgăduit, rezultate din trăiri directe și personale, vor fi toate, parte din patrimoniul memoriei neamului românesc. Se vede că în neamul românesc nu s-a stins
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
de exterminare „Canalul DunăreaMarea Neagră”. Tot așa a fost cu batalioanele de sacrificiu formate din deținuți politici, trimiși pe front în al doilea război mondial „pentru reabilitare”, din care nu au supraviețuit nici 5 %. Ba mai mult, vechii luptători anticomuniști, supraviețuitorii închisorilor, nu se bucură nici de cinstire, nici de recunoștință, nici de acceptarea aducerii la lumină a suferințelor și jertfelor lor. Mai nou au apărut însă români de mare curaj, suflete mari, purtătoare de o mare iubire de țară, de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]