6,772 matches
-
ea. Părăsim un partid în perioadă de reflux? Părăsim un partid pentru care atîția au murit și atîția erau să moară? Părăsim partidul clasei muncitoare? Partidul s-a transformat dintr-un simplu instrument în scop. El suscită toate sacrificiile, toate supunerile. Acest raport cu partidul subordonează la mulți intelectuali, gîndirea, demersul critic. Și apoi, există cele două tabere. Rari, foarte rari au fost cei care au reușit să evite opțiunile. Cum să nu alegi în mod firesc URSS-ul? De ce să
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Ungaria, dar cea de a doua este aprobată în numele luptei împotriva forțelor reacționare. Această poziție provoacă o mișcare de nemulțumire internă. Secretarul general preconizează o politică mai independentă față de Moscova, în opoziție cu o parte a partidului ce dorește o supunere disciplinată la tezele sovietice. Un prim grup de aderenți, printre care numeroși intelectuali, părăsește DKP-ul și fondează la începutul anului 1957 un mic partid socialist. Dar după multiple dispute și după mărirea prăpastiei ce separă apărătorii celor două linii
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
vor fi pe deplin realizate". În martie, congresul îl înlocuiește pe Pollitt cu John Gollan în funcția de secretar general, și se arată public rezervat în aprecierile făcute la adresa PCUS și a cultului personalității. Dezvăluirile de la Moscova nu vor dăuna supunerii disciplinate a partidului. Totuși, acesta este confruntat cu o atitudine de frondă internă organizată de doi străluciți intelectuali John Saville și Edward J. Thompson. Aceștia publică o revistă foarte critică la adresa opțiunilor CPGB: "The Reasonner". În fața acestei sfidări, conducerea partidului
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
vizînd politica externă a URSS-ului reprezintă o spectaculoasă premieră în istoria majorității acestor partide. Pentru generații de comuniști, unul dintre stîlpii angajamentului și al identității lor se clatină: raporturile lor cu Uniunea Sovietică devin mai complexe. Acesta este sfîșitul supunerii necondiționate, deja puternic zdruncinate după 1956. Dar calea independenței este încă lungă și pozițiile sînt uneori instabile. În Franța, biroul politic, întrunit chiar în ziua intervenției, își exprimă surpriza și dezaprobarea sa, dar comitetul central moderează deja prima declarație și
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
a înțelege evoluția sa și pe cea a conducătorilor săi. Generații întregi nu au cunoscut alte forme de luptă politică decît clandestinitatea. Din acest moment, existența, în PCP, a unui puternic aparat de conducere și a unei ideologii a acestuia, supunerea, voluntarismul, cultul secretului, lipsa de democrație, intangibilitatea conducerii vor rămîne, chiar și după instaurarea democrației, practici curente 4. PCP este de asemenea singurul partid comunist occidental care va participa la putere ca urmare a unui proces revoluționar. Revoluția garoafelor din
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Moscova care critică prin intermediul "Pravdei" deschiderea spre stînga a partidului. Congresul național din 1975 ratifică linia ortodoxă. Larsen părăsește partidul pentru a se alătura noii formațiuni politice, socialiștii de stînga (SV). Partidul comunist, după această scurtă deschidere, se întoarce la supunerea sa tradițională față de politica sovietică. Comuniștii suedezi (VKP), care-și schimbaseră numele în 1967, confirmă că nu este vorba numai despre o renovare de fațadă, din moment ce instanțele conducătoare sînt profund modificate. Această schimbare este însoțită de o evoluție progresivă către
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
puteau să aibă decît efecte destabilizatoare asupra tuturor partidelor comuniste occidentale, pe termen scurt sau mediu. Într-o primă etapă, partidele comuniste se felicită oficial pentru procesul de democratizare și de reformă inițiat de Gorbaciov. Partidele pro-sovietice dintr-o normală supunere, celelalte pentru că o serie de repuneri în discuție ale politicii sovietice întîlnește și depășește rapid criticile făcute de mai mulți ani asupra lipsurilor democrației, violărilor drepturilor omului și a politicii externe sovietice. Diversele concepții asupra socialismului se apropie din nou
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
mai puțin indistinct și care trebuie să contribuie la asigurarea condițiilor materiale ale vieții sociale. În cea de a doua fază a politeismului, trăsătura esențial diferențială este constituită de faptul că relația dintre individ și societate începe să se inverseze. Supunerea completă a individului față de tabuurile convenționale nu este practic decît un vestigiu al copilăriei omenirii (apropiată de animalitate, în care individul nu este decît un membru indistinct al speciei). Este foarte evident că soarta societăților evoluate alcătuite dintr-un număr
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
liber. Libertatea este țelul ideal, nu un fapt real. Definită astfel, libertatea este contrariul "liberului arbitru" (opțiunii indecise). Datorită faptului că scopul ideal și director îi este impus omului de propria sa dorință esențială dorința de eliberare a sufletului această supunere, lege fundamentală, exclude orice indeterminism, orice libertate nemotivată. Ea include determinarea legală a oricărui efort psihic. Atît efortul sublim, cît și stagnarea sînt determinate de forța sau de slăbiciunea dorinței esențiale, adică de elanul animant. Elanul poate muri, el poate
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de divinitate. Dacă divinitățile sînt simboluri, inclusiv Dumnezeul unic, atunci și impunerea transcendentă a valorilor este un simbol. Pentru teologie, valoarea supremă este credința necondiționată în existența personală a Dumnezeului-Judecător și în supravegherea constantă de către el a conduitei fiecărui om. Supunerea față de Dumnezeul-Judecător și teama încercată în fața judecății lui permanente fiind deci o valoare absolută, suprema virtute, cea mai mică slăbiciune riscă să fie judecată ca fiind non-valoare absolută, care poate fi iertată numai prin implorarea unei grații supranaturale. Excesul unor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
destinate inhibării infracțiunii de către amenințările insatisfacțiilor accidentale. Însă atît timp cît valorificările false subiacente, în loc să fie eliminate, rămîn refulate, nu este vorba aici decît despre o intimidare mai mult sau mai puțin eficientă din punct de vedere social, de o supunere convențională, de o îmburghezire. Singura valorificare pe deplin eliberatoare, dat fiind că este independentă de amenințările venite din exterior, este autovalorificarea autentică: înțelegerea faptului că totul este determinat de nevoia de autosatisfacție și că perversul și sublimul se deosebesc doar
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
aceea că primul reprezintă egoismul inconsecvent preocupat doar de binele eului întîmplător, în timp ce celălalt este egoismul consecvent care adaugă căutării satisfacțiilor accidentale vital indispensabile dorința realizării propriului său bine esențial armonia motivelor, dorința eliberatoare, deoarece aceasta nu permite existența nici unei supuneri, a nici unei ipocrizii, a nici unui regret. Binefacerile egoismului sublim ale sublimării egocentrismului vanitos sînt în realitate mai mult decît esențiale: forța sublimantă a egoismului conscvent cu intenții armonizante (care nu este altceva decît dorința esențială) care acoperă cele mai mici
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
al mitului nu constituie deloc spectacolul lamentabil al unui dumnezeu care suferă și se oferă milei sufletelor sensibile, ci acela al unui om real care se opune perversiunilor lumii, înfruntînd suferința. Prin rezistență sublimă și prin refuzarea compromisurilor și a supunerilor acceptă eroul mitului, omul real, moartea, dar omenirea nu este salvată în mod miraculos prin moartea sa. Salvarea are drept sursă doar motivele sublime care 1-au animat pe cel supus chinurilor, aparent învins de lume. Această aparență de pasivitate
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sublime care 1-au animat pe cel supus chinurilor, aparent învins de lume. Această aparență de pasivitate reflectă cea mai intensă activitate. Ea arată că agitația lumii, agresiunile reciproce, pacturile și compromisurile nu sînt decît o formă de pasivitate, o supunere față de tendințele perverse alt naturii umane, înfrîngerea întîmplă-toare, moartea celui cucificat, constituie o victorie esențială. El moare ca să rămînă credincios vieții, moare pentru propria lui salvare. Bucuria lui este suferința acceptată, culpa lumii pe care și-a asumat-o (a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
filosofiei. În acest fel el nu face practic o filosofie economică, ci o filosofie a economiei, una care pune economiei problemele explicite ale filosofiei. Desigur, economia are nevoie de reflecții filosofice, dar nu neapărat de asistența filosofiei, aceasta ar însemna supunerea econo-miei unui sort de imperialism filosofic. Ambiguitatea termenilor avea să conducă, inevitabil, la ambiguitatea demersurilor. Dacă filosofia economiei am văzut că înseamnă tutela filosofică a economiei, atunci ce înseamnă filosofia economică? Filosofia eco-nomică trebuie să participe la "inteligența economiei" (Walliser
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
importanță prezintă și conduita elevului în colectiv, prin studierea acesteia urmărindu-se: receptivitatea elevului la îndrumări și observații din partea cadrului didactic și părinților, manifestarea unor atitudini de bravadă, încăpățânare, obrăznicie, purtare față de colegi (solidaritate, întrajutorare sau rezervă, tendința de dominare - supunere etc.), cum este privit de colegi, dacă își etalează calitățile proprii, dacă recunoaște sau ascunde defectele personale. Trăsăturile principale ale personalității Această subdiviziune a fișei cuprinde date referitoare la principalele trăsături ale proceselor psihice și ale personalității; particularități ale proceselor
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3064]
-
încetul sau adunat singuraticii din apropiere și astfel s-a format o mănăstire mare, având toate de obște și supunându-se unui singure călăuze duhovnicești, care insufla deplină încredere, le împintenea râvna spre virtute și pe toți îi aducea la supunere. Rânduielile vieții obștești se așezau prin însuși mersul lucrurilor. Că dreptar le slujeau întocmirile cunoscute în Orient pe care le potriveau situațiilor concrete ținând seama de nevoile locului. Pentru a stabili bună rânduiala, „Sfanțul Vasile se consultă mereu cu frații
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
continuității genetice, părți comune cu agresivitatea umana, și anume : Motivele principale ale actelor agresive: frustrarea unor nevoi legate de instinctele fundamentale - hrană, conservare, competiție sexuală, apărarea speciei, apărarea teritoriului; Conduite elaborate În scopul blocării sau derularii virtualului agresor: atitudinea de supunere, de neajutorare, de slăbiciune, de dezarmare, pe de altă parte atitudinea de seducție În scop nonsexual, acordarea de hrană sau ingrijiri corporale etc; Derularea unor comportamente specifice de luptă sau amenințare, ca forme de inhibare a agresorului sau de anihilare
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
să merite altă soartă). Or în regimurile autoritate prin excelență (celelalte nefiind cu totul scutite de tentație) "dreptul este armătura narcisică socială reprezentată sau asumată de șefi, cei cu care te identifici. Dreptul este de ordinul eului ideal"(Rappard, 130). Supunerea față de șefi este soluția vicariantă (respectivii fiind moștenitori ai eului ideal), la fel și dependența de "mulgătorul de informații". Narcisismului rebel i se contrapune cel al vocației supunerii dublat de ambiția de a intra în sistemul "șeferiei", locul în care
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
cu care te identifici. Dreptul este de ordinul eului ideal"(Rappard, 130). Supunerea față de șefi este soluția vicariantă (respectivii fiind moștenitori ai eului ideal), la fel și dependența de "mulgătorul de informații". Narcisismului rebel i se contrapune cel al vocației supunerii dublat de ambiția de a intra în sistemul "șeferiei", locul în care poți jongla cu procedurile și conținuturile, cărora le aplici forța directivității în funcție de sistemul politic (Rappard, 126). Notă Teoretic, funcția șefului este de a-și pune competența tehnică în
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
este o iluzie pe care o capeți doar edificând în centrul EULUI arhaic întreaga construcție a Statului, apoteoza celui instituit prin legi, decrete, norme. Nu poți evita contactul, trebuie să fii însă în stare să nu accepți permanentizarea lui contractuală, supunerea ca modus vivendi. Lupta omului modern ar consta spun filosofii de la Hegel încoace în debarasarea de "Statul interior", întrupat în adâncul ființei 129. Pițu îi dă o formulare concisă: principiul non-aderenței, "refuzul de a imita stridiile și imbecilii qui, seuls
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
avut atâta farmec literar ca în variantele comentate, adăugite și interpretate critic și digresiv de către comisarul Petrache (o reîntrupare a pescarului de oameni, Petru), una din vocile-cheie ale scrisului lui Petru Cimpoeșu. O lecțiune parodic-amabilă de psiholog al detaliului, de supunere la obiect, nu lipsită de scrupul filologic. Conviețuirea tipologică alături de grefier și de judele de instrucție face din comisar un fel de putere catalizatoare a vieții celor doi confrați mai tineri, meniți să se înfrunte pe viață și pe moarte
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
student la Cambridge, l-a sfătuit insistent să nu îmbrățișeze profesiunea de preot anglican. Aceasta deoarece ceea ce i se va cere ca preot va fi să interpreteze și să justifice credința religioasă. Simbolurile creștinismului i se păreau lui Wittgenstein minunate. Supunerea lor unui comentariu filozofic îi apărea, în schimb, drept „oribilă“55. Pretențiile filozofice ale teologilor le aprecia drept de „modă veche“, în sensul prost al cuvântului. Atât încercările de justificare, cât și cele de critică raționalistă a religiei le considera
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
dintre forma logică și forma gramaticală a expresiilor. Corolarul acestei constatări este că filozofia va fi revoluționată prin construcția unor limbaje formalizate - limbaje perfecte din punct de vedere logic -, care permit atât o formulare adecvată a problemelor conceptuale, cât și supunerea soluțiilor propuse unui control obiectiv. Prin construcția și prin utilizarea unor limbaje a căror caracteristică distinctivă este claritatea și precizia, filozofia este adusă, pentru prima dată, pe „drumul sigur al științei“. Dincolo de o multitudine de deosebiri în ceea ce privește modul cum a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pune problema raporturilor dintre morală și politică 16. În anul 1255 operele lui Aristotel intrau oficial în Facultatea de arte din Paris. În esență, este vorba de redescoperirea gândirii sale morale și politice: o concepție morală despre ordinea politică, despre supunerea părții întregului și a individului Cetății, concepția Cetății perfecte, sistemele de guvernare, critica monismului totalitar etc. În ceea ce privește distincția între individualism și corporatism, Aristotel a elaborat teza preeminenței, a priorității ontologice a întregului asupra părții 17. Ea reprezintă o adevărată Chartă
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]