3,733 matches
-
nu mă bagă aproape deloc În seamă. La urma urmei, ce știu eu despre Jack Harper ? La urma urmei, sînt doar o amărîtă de secretară. Hei ! spune Nick, ridicînd ochii din telefon. Jack Harper o să fie la televizor ! — Poftim ? Tresar, surprinsă. O să fie Jack la televizor ? Și mie de ce nu mi-a spus ? — Se duce o echipă TV la el la birou să-l filmeze, sau cum ? zice Artemis, netezindu-și părul. — Habar n-am. — OK, oameni buni, spune Paul, ieșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și-ar dori să aibă patruzeci și doi. E o fată care... Își Întinde larg brațele lateral, de parcă ar căuta o inspirație subită. La micul dejun mănîncă Cheerios și Îi place să-și Înmoaie ciocolata Flake În cappuccino. Mă uit surprinsă spre mîna mea, În care am un Flake. Tocmai voiam să-l Înmoi În cafea. Și... azi-dimineață am mîncat Cheerios. — În zilele noastre, sîntem Înconjurați de imagini ale unor oameni perfecți și strălucitori, spune Jack cu Însuflețire. Dar fata asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
care are În mînă cel mai mare buchet de flori pe care l-am văzut vreodată, legat cu panglică verde Închis, și care mijește ochii spre numărul de pe clădirea noastră. — Bună ziua, zice. O caut pe Emma Corrigan. — Eu sînt ! zic surprinsă. — Aha ! ZÎmbește și-mi Întinde un clipboard și un pix. Ei bine, asta-i ziua dumneavoastră norocoasă. Vă rog să-mi semnați aici... Mă uit uluită la buchet. Trandafiri, frezii, niște flori movulii absolut incredible... niște chestii absolut fenomenale, roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
le salută. Nici urmă de Jack. Oare să mai Încerc s-o sun pe Jemima ? Îmi scot pe șest telefonul, apoi, În clipa În care aud În spatele meu o voce care strigă „Emma !“, Îl pun Înapoi. Mă Întorc și tresar, surprinsă. În fața mea se află Connor, În costum și cu un pahar de vin În mînă, cu părul blond strălucind În lumina reflectoarelor. Are o cravată nouă, remarc imediat. Cu buline mari galbene, pe fond albastru. Nu-mi place. — Connor ! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
a fost. Dar ți-aș fi recunoscător dacă, de acum Încolo, vei accepta să fii cît se poate de sinceră cu mine. — Categoric, spun, Încuviințînd foarte serios. Sigur. — Am... Început o altă relație, de curînd, spune, ușor bățos. — Uau ! spun surprinsă. Bravo ! Connor, Îmi pare foarte bine. Cum o cheamă ? — Francesca. — Și unde v-ați... — Vreau să te Întreb despre relația noastră la pat, spune Connor, tăindu-mi macaroana, vizibil stînjenit. — A ! Bine. Simt un mic fior de spaimă, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
câteva secunde îl privește în ochi pe CĂLĂTOR; apoi, enervat că a fost întrerupt.): Ei, asta-i acum! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Nelămurit.): Cum? CASIERUL (Indignat oarecum, ridicând din nou capul.): Dumneavoastră nu vedeți că tocmai a plouat? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Surprins.): A plouat? Sigur... (Furios.) Și ce dac-a plouat? (Violent, neașteptat de violent.) Și ce? CASIERUL: Mai aveți răbdare. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Din nou intimidat; bate în retragere; apoi): Și... la ce oră deschideți... La ce oră se deschide... casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ploaie foarte norocos. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De ce? IOANA: Știți, noi avem în spatele gării un mic cimitir... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Un cimitir? Ce nevoie aveți voi de un cimitir? IOANA: Acolo îi îngropam noi pe călătorii prin ploaie. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Surprins, afectat.): Cum? Îi îngropați pe călătorii prin ploaie... Cine? De ce? O, Doamne, Ioana, tu nu minți? Ai văzut tu călători prin ploaie morți și îngropați acolo? IOANA (Fluierând.): Și-ncă câți! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu se poate! Nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Bodovskov a scris o carte? — Dumneata ai scris o carte. — Eu n-am scris niciodată o carte, am susținut eu. — Dar Memoriile unui Casanova monogam? făcu Wirtanen. — Era de nepublicat! am protestat eu. — O anume editură din Budapesta ar rămâne surprinsă să audă așa ceva, a zis Wirtanen. Cred că au tipărit în jur de o jumătate de milion de exemplare. Au permis comuniștii să se publice o asemenea carte? m-am mirat eu. — Memoriile unui Casanova monogam este un mic capitol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cu băutură și cu fantasmele triumfului binelui asupra răului, că nu se așteptase să mă apăr. Când și-a dat seama că fusese lovit, că balaurul era hotărât să se lupte de-adevăratelea cu Sfântul Gheorghe, s-a arătat foarte surprins. — Deci ăsta ți-e jocul..., a zis el. Și în clipa aceea durerea provocată de fractura multiplă i-a invadat tot sistemul nervos și din ochi i-au țâșnit lacrimi. Ieși afară, i-am spus. Sau vrei să-ți frâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
pe,un gherdan gros, din aur roșiatic, de care atârna un craniu minuscul, cu fălcile larg deschise, de parcă ar fi îndemnat-o să se topească și ea de veselia ce-l cuprinsese. Bătrâna nNu scoase decât un fel de chirăit surprins, de pisică trezită din somn. Celălalt, deșirat, cu o față prelungă, mai mult albastră decât neagră, albastrul închis al apelor coclite, cu o pălărie de paie de orez, model „Los Paraguayos“ în turneul din vara lui 1963 la Urlați, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
electronice, dând fuga de la un computer la altul și colectând datele pentru un plicticos raport săptămânal. - Samore 08023 de pe Friendship 55 către bază, sunt în sectorul 459HTT3131, vă trimit coordonatele. Nimic neobișnuit de raportat. De ce m-ați trezit? — Operatorul păru surprins. — Samoro, nisonțolej nimic. Ripet.1 — Samore se obișnuise cu idiomul lor și înțelese că trebuia să repete. Din radio se auzi un zgomot ca și cum cineva frunzărește paginile unei cărți. — Coordonate trimise. De ce m-ați trezit? — Cepțonne. Ok, ok. Nu y
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și jumătate. Deci, din momentul creării lui Z și până în prezent trecuseră aproximativ cinci ani; asta era estimarea lui Y. Apoi am continuat: există posibilitatea fizică a unui transplant de creier? Unde, în țara noastră sau în străinătate? au întrebat surprinse. Am spus că voiam să deschid o altă discuție, iar ele s-au conformat numaidecât, fără să bănuiască nimic. E posibil, sublinie Z, lucrul e perfect posibil. Cunoștințele avansate de bioinginerie și medicină pe care le posedau - de altfel singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mai închis. S-a dat de perete, iar pe măsură ce se deschidea o vedeam pe Carmen cu spatele la mine, luminată de o lanternă jucăușă, dar nu era lanterna ei. Se uita mirată într-o parte și vorbea cu cineva. Părea atât de surprinsă încât n-a făcut nici măcar un gest ca să ascundă scrumiera. Nici eu nu m-am ridicat de pe pat. Mă uitam și nu auzeam prea bine ce se întâmpla, sau dacă auzeam, creierul interpreta aiurea fiecare cuvânt și nu reușea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
i-am spus lui Philip că am citit-o deja. E o persoană foarte carismatică. Janey, în loc să-și manifeste gelozia, cum era și firesc, se lăsa, în mod evident, prinsă de sârguința lui Helen. După cele întâmplate cu Kurt, eram surprinsă. Dar, după aceea, m-am gândit că poate Janey credea că dacă Helen e mai deschisă în legătură cu stratagemele ei înseamnă că avea puține șanse să plănuiască o aventură cu Philip Cantley pentru a obține un rol în Casa Păpușilor. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de cablul de oțel de care este agățat. Cum vede că e la locul potrivit? Adică, va sta întors cu spatele către scenă. Nu va vedea altceva decât cablul de oțel și toate cablurile sunt lipite de perete. Bez păru surprins. —Mașiniștii fac chestia asta de ani de zile, nu? Au un al șaselea simț. Oricum, au toți căști, așa că dac-o dau în bară, DSA-ul poate să strige la ei, să-i facă să dreagă un pic treaba. DSA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pătrundeau în creier și ieșeau apoi la suprafață, în sculptură, într-o formă atât de diferită încât numai eu știam câteva dintre lucrurile sub influența cărora se născuse; dar uram să vorbesc despre lucrările mele și rareori făceam așa ceva. Eram surprinsă că mersesem chiar și atât de departe. Hugo mă privea gânditor. — E interesant cum văd alții întregul proces, zise el în cele din urmă. O țigară? Deschise cu degetul mare, dintr-un singur gest, cutia de argint, așa cum proceda Beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
printre crengi și răsucindu-se în lumină, mă aduseră în locul și în timpurile noastre. — Sunt așa de îngrijorată din cauza lui Violet, trecu ea direct la subiect. —N-ai de ce. Cred că știu despre ce e vorba. Sophie se încruntă, părând surprinsă. —Ce vrei să spui? — Ce are, bineînțeles. Mă uitai lung la ea, neștiind ce să cred. Părea că vorbim despre două lucruri diferite. —Ai niște antihistaminice la tine azi? — Da. Sophie își pipăi buzunarele, dar nu găsi nimic. Ah, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lui Violet și am găsit pe fundul cănii ditamai stratul de zaț. Alea erau antihistaminicele, asta dacă nu a luat chiar ea ceva. Cum naiba te-ai gândit la ele? zise Hugo curios. Lăsai cana jos. — Violet părea atât de surprinsă de ce i se întâmplă, spusei eu. Nu se prefăcea. Și, la urma urmelor, de ce să ia cine știe ce sau chiar un medicament prescris de doctor cu un minut înainte de începerea repetițiilor? După care mi-am adus aminte de Sophie, care strănuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pentru femei. I-am trimis un exemplar și impresarului Natașei Richardson și se pare că-i place la nebunie. —Natașei Richardson? — Nu, impresarului. Dar tot e ceva. Există și vreun rol pentru Helen? întrebai eu, ca din întâmplare. Janey păru surprinsă. —A, sunt multe roluri bune. Chiar nu m-am - adică, o să mai dureze ceva până ajungem la distribuție. Lui Helen îi e așa de bine în momentul ăsta că nici nu m-am gândit să-i pregătesc ceva. Sunt foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ucis-o pe fata pe care am găsit-o moartă în canal. Shirley Lowell. Sophie amuți. —O, Doamne! zise ea, abia respirând. O, Doamne! Părea pe punctul de a face o criză; tremura din cap până în picioare. M-am încruntat, surprinsă fiind de reacția atât de violentă pe care o avusese față de afirmația mea. La urma urmelor, cine era Philip Cantley pentru ea? După care Sophie începu să plângă. Printre lacrimi, zise: Ar fi putut să te omoare! Ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o țigară. — Până la urmă, bărbatul ăla cine e? Și nu mă lua pe mine cu povești de genul „nu e decât un prieten“, zise el, cu iritare. —Bun, atunci cum rămâne cu Violet, dacă veni vorba de ea? sării eu, surprinsă atât de propria-mi prezență de spirit cât și de faptul că, în mod destul de ciudat, eram încântată de faptul că Hugo îmi făcea scandal din cauza lui Hawkins. De obicei, tratez manifestările de gelozie ale iubiților mei ca și ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
destul de repede. Se lăsă pe spate, sprijinindu-se de balustradă, redevenind serios. Știi ce am auzit? Ce mai zice lumea? Că s-ar putea s-o întrebe pe MM dacă e dispusă să dea interviu pentru post. — Zău? zisei eu, surprinsă. Dar n-are experiență în conducerea unui teatru, nu? Bez ridică din umeri. Dar asta se învață din mers, nu? zise el. Nici Philip nu condusese înainte nici un teatru. Fusese actor ani la rândul, regizase un pic. Dar nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să dau peste el. Dar când m-am întors, m-am trezit față în față cu Janey, care era pe jumătate cât el și cu siguranță puțin mai rotunjoară, micuță, pufoasă și drăguță, zâmbindu-mi. Ce cauți aici? zise ea, surprinsă, lucru care nu mă flata. — De ce, nu-s destul de trendy? Sau nu-s pe val? Am îmbrățișat-o cum am putut având în vedere că amândouă aveam în brațe boluri pline ochi cu mâncare. Am venit cu un prieten care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mâinii pe care o întinsese. Simțurile noastre erau atât de ascuțite încât chiar și cel mai mic gest pe care făceam părea a avea o importanță extraordinară. —Fiiiișăr, făcu Sally cu satisfacție. De mult aștept clipa asta. —Fisher? zisei eu, surprinsă, uitându-mă la obiectul adorației lui Sally. Acesta purta un costum gri-perlă și un tricou cu anchior, în dungi bleu deschis și maro, destul de mulat pentru a-i scoate în evidență bombeul pectoralilor și abdomenul plat. Îmi plăcea această tendință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ar vrea să se culce cu vreun bărbat. — De ce ar afirma ea așa ceva? întrebai eu. — A, Helen spune multe, replică Hazel, părând mai resemnată. Dar, de obicei, sunt adevăruri. Ăsta e unul dintre motivele pentru care sunt de-a dreptul surprinsă. Când mi-a zis de Matthew și de Tabitha, nu prea știam ce să cred, dar apoi mi-am dat seama că are dreptate. De fapt, acum că mă gândesc, nu mi-a zis niciodată ceva care să nu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]