2,825 matches
-
bine dacă vorbești despre lucrurile astea. Clodagh a început să plângă încet și atunci o frică reală a cuprins-o pe Ashling. Ceva chiar era în neregulă. — Spune-mi, se rugă Ashling. Dar Clodagh nu putea face altceva decât să suspine. Nu, nu pot, sunt îngrozitoare. Nu ești, ești fantastică! —Tu nu știi, sunt atât de rea, nu ai nici cea mai vagă idee și tu ești atât de bună... Plângea atât de tare încât vocea ei devenise incoerentă. —Vin la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
idee și tu ești atât de bună... Plângea atât de tare încât vocea ei devenise incoerentă. —Vin la tine, se oferi Ashling. Nu! Nu, te rog, nu face asta. După ce a mai plâns puțin, Clodagh s-a limitat la a suspina și a anunțat: —E în regulă. Sunt bine acum. Serios. — Eu știu că nu ești, spuse Ashling, simțind că o pierde. — Da, sunt, spuse ea, aproape fermă. De îndată ce a închis telefonul, Ashling a început să tremure. Ted. Prostul de Ted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
infect. — Deci ce a făcut? întrebă Marcus din nou. — M-a pus să îi dau înapoi toate cardurile de credit. Și a închis contul nostru comun și, în schimb, îmi va da o alocație în fiecare lună. Și ghici cât. Suspinând din nou, a spus o sumă atât de mică, încât l-a făcut pe Marcus să exclame: —Alocație? Pare mai mult bătaie de joc. Ea a recompensat această replică cu un zâmbet. Păi, am fost fetiță rea, la ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în poală sânge și salivă. Nu, șopti el. Vă rog. Dumnezeu mi-e martor, nu! — Dumnezeu îi urăște pe mincinoși, replică Sears și lovi în masă de trei ori: Trosc! Trosc! Trosc! Manley lăsă bărbia în piept și începu să suspine. Sears îngenunche lângă scaunul lui. — Spune-mi cum a urlat Betty. Spune-mi cum te-a implorat, Roșcatule. Spune-mi mie, apoi lui Dumnezeu. Nu! Nu! N-am lovit-o pe Betty! — Ți s-a sculat? Ejaculai și iar ejaculai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Sângele îmi vâjâia în cap, iar propria mea voce îmi suna ciudat în urechi, ca și cum aș fi fost marioneta unui ventriloc. — Deci n-a fost doar un simplu film sexy? Tu și cu Betty trebuia să faceți pe lesbienele? Lorna suspină și aprobă din cap. Mi-am amintit de Madeleine și am continuat cu întrebările, neștiind în ce direcție s-ar putea îndrepta conversația. — Ești lesbi? Era Betty lesbi? Ești o clientă obișnuită a barurilor pentru lesbiene? — Bleichert, încetează! mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fusese puțin mai mult decât o șoaptă. — Ești sigur că nu vrei să-ți schimbi declarația, Darren? Fața de pe fereastra Întunecată Își mușcă buza, clătinând din cap. — Nu. Nu, eu am făcut-o. Se șterse cu mâneca la ochi și suspină din nou. — Eu l-am luat. Logan se rezemă de blatul de lucru. — Nu, n-ai făcut-o tu. — Ba da! — Erai la serviciu. Volvo-ul a cărui instalație o refăceai era al mamei tale. Am sunat Înapoi la garaj și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mașină și păși peste buruienile strivite și peste iarbă spre adăpost. Ușa era deschisă, astfel că faruruile lui Logan cădeau pe podeaua goală din beton. Mormanele de animale moarte dispăruseră. Un adăpost era gata, mai rămăseseră două. Logan Îl lăsă suspinând Încet În fața clădirii goale a fermei. 19 Seara nu decursese exact cum plănuise Logan. Agenta Watson mai era Încă la bar când el ajunse acolo, dar tot mai făcea pe deșteapta după mustrarea lui. Sau poate că-l Înconjura Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-o? O, Doamne... Îmi pare rău, doamnă Henderson. E moartă. Păru copleșită apoi zise: — Ceai. De asta avem nevoie. Ceai dulce și fierbinte. Se Întoarse cu spatele și se grăbi spre bucătărie, cu halatul de baie fluturându-i. O găsiră suspinând pe chiuveta de la bucătărie. După zece minute, reveniseră În camera de zi - Insch și Logan pe canapeaua plină de gâlme, agenta Watson și doamna Henderson pe fotolii asortate, pline și ele de gâlme, cu ofițerul de legătură cu familia În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
După o jumătate de oră, inspectorul Insch suspendă interviul, folosind pretextul unei „pauze pentru confort“. Îl lăsară pe Duncan Nicholson În camera de interviu cu agenta plouată și o porniră Înapoi spre camera principală de anchetă. Nicholson era o epavă, suspinând, jelind, tremurând. Insch băgase groaza-n om și acum voia să-l fiarbă-n suc propriu. Logan și Insch petrecură un timp bând cafea, mâncând figurine tremurătoare de jeleu și vorbind despre fetița moartă pe care-o dezgropaseră În grămada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Martin Îi arse un dos de palmă tare și usturător, crăpându-i copilului buza și Însângerându-i nasul. Se făcu liniște. — Oh, Doamne... Oh, Doamne, nu... Martin scăpă copilul pe podea, cu fața Îngrozită. Se uită la copilul terifiat care suspina, mișcându-și mîinile ca să alunge usturimea palmei. Îmi pare rău! N-am vrut să... Se Întinse Înainte, dar Jamie McCreath, cu ochii cât cepele, se trase Înapoi, acoperindu-și fața cu mâinile Înmănușate. Strichen o privi pe agenta Watson În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sufoce. Împotriva oricărei reguli, și ofițerul de gardă rămăsese nemișcat în fața ferestruicii. Dar femeia plânse puțin și, când își ridică frumosul chip, pe el nu se citea durere, ci mânie, disperare, ură: — Ea a omorât-o, bătrâna aceea blestemată, Maștera, suspină. Eu, eu... Jur... Germanicus îi înăbuși îndată avântul; o îmbrățișă cu putere, fără un cuvânt; ea se zbătu, încercând să scape, apoi se liniști treptat; îmbrățișarea deveni drăgăstoasă. El o strânse din nou la piept; femeia continua să se opună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
arma se încălzea în foc, interveni: — Cei trei frați ai mamei tale erau singurii moștenitori ai lui Augustus, speranța imperiului. Ei, nu Tiberius. Făurarii și ceilalți meșteri aflați în fundul fierăriei auziră vorbele acelea și se opriră să-i privească. Micuțul suspină: — Nu vă bateți joc de mine... Se simțea amenințat; era prea mic ca să i se spună o asemenea poveste, și încă într-un mod atât de brutal. Pe bună dreptate tatăl lui le ceruse tuturor să-și țină gura. Alarmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
imaginez că doar eu sunt capabil; mă Îngrozește mai ales gândul că ea poate să fie la fel cu oricine, la fel de fericită, la fel de pură; să aibă aceeași pudoare impudică, să emită același strigăt gâtuit de senzualitate În momentul orgasmului, să suspine agonic ca și cum ar muri. Dar atunci mă revolt enorm și vreau să-i imput cum de-a putut să mă mintă atât, spunând că eu sunt singurul ei amant, unicul nel mondo: „Ce mi-ai dat tu, eu nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a bestiei, care înainta disperată spre ieșire. Sachs își eliberă brațul dintre doi adolescenți, ale căror fețe erau roșii de spaimă și efort. Capul îi fu smucit în față și zări o bucată de carne terciuită pe pământul din cort. Suspină, gândindu-se că un copil fusese strivit. Dar nu, era doar o fâșie de balon spart. Un biberon, o bucată verde de material, provenind probabil din hainele cuiva, popcorn, o mască Arlecchino suvenir, o jucărie - toate fuseseră strivite de greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o zi, da’ mama zice că n-o să-i lase niciodată să-i facă așa ceva. Oricum, a reușit, chiar când încercam să mă scol eu un pic din scaun ca să nu trebuiască să se-aplece ea așa mult, dar încă suspinam așa tare că mă zguduiam și n-am găsit destulă energie cât să mă opintesc să mă pot ridica. O pereche de hodoroage, asta suntem, când ne clătinăm amândouă, așa zic io mereu. Și-a-ntins brațele ei micuțe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
modului crud în care-mi tratasem familia, măcar rămăsesem rezonabil de uman în acțiunile mele. Acum nu mai pot spune asta: se poate să fiu un ucigaș de bebeluși. Văd sânge curgând dintre buze mici și nevinovate: văd o mamă suspinând deasupra unui mic trup mutilat. Acum știu c-ar fi trebuit să merg direct la poliție și să le fi spus ce făcusem, dar în starea mea de seminebunie voiam ca ea să fie acuzată: încă mai vreau. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
e? o dezmierdă ea, dând de pe fața lui Emmy părul ud de lacrimi și strângându-i-l la spate în coadă. Ce s-a întâmplat? Gestul ei de îngrijorare nu făcu decât să stârnească un nou șuvoi de lacrimi; Emmy suspina atât de tare că trupul ei mărunt se zguduia. Leigh se întrebă care ar fi cauzele ce ar putea provoca o așa suferință și îi veniră în minte doar trei: un deces în familie, un deces iminent în familie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
te invit și pe tine să-i cunoști pe ceilalți, dar sunt sigur că n-ai vrea... — Angelina? — Chiar ea. — Cel mai sexy film al ei? — Se zice că în comparație cu filmul ăsta, Domnul și doamna Smith e Sunetul muzicii. Adriana suspină. — Crezi că o să fie și Brad acolo? — Cine știe? Orice e posibil. Am auzit că s-ar putea s-o aducă și pe Maddox cu ea. Maddox. Interesant lucru. Oricât nu-i plăceau ei copiii — mai ales cei care țipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
am îmbrăcat la ora zece a.m., fir-ar să fie. Măcar Maddox e aici cu vreo bonă? — Scuze, scumpo. Dar sunt programat să-l fac pe Paul Rudd în douăzeci de minute și ești binevenită să stai și tu. Adriana suspină. — Sper că e drăguț,. — Și, dacă ești fată cuminte, poate te las să stai și la filmările de diseară — — Mersi, dar nu, mulțumesc. Ies în oraș cu tipul ăla de la finanțe. Oh, finanțistul ăla. M-am prins. Ei bine, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Vrei și tu una? întrebă Adriana cu un zâmbet răutăcios, întinzând mâna spre șezlongul lui Leigh. Leigh se uită urât la ea, apoi se aplecă în față. — Doar să miros și eu, spuse ea apropiindu-se de dâra de fum. Suspină de plăcere, vocea ei aspră sunând încă și mai profundă decât de obicei. Dumnezeule, ce bine e! Dacă aș afla că mai am de trăit doar un an sau cinci sau zece, jur că primul lucru pe care l-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
spuse Emmy răsuflând ușurată probabil pentru că atenția nu mai era îndreptată asupra ei. Adriana își ridică puțin de pe scaun bustul care picura de apă ca să îndrepte perna, de ajuns ca să-l facă pe un tip care înota în apropiere să suspine. — Păi, ia să vedem. Nu e nevoie să vă dau date biografice — văd că le cunoașteți deja — dar, ăă, chiar e un scump. L-am cunoscut acum două săptămâni pe platoul de filmare la Orășanul. Leigh se întoarse pe partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
este bine? S-a întâmplat ceva? Îngrijorarea și compasiunea din glasul lui Leigh declanșară ceva în sufletul ei: în câteva clipe lacrimile îi șiroiau pe obraji. — Emmy, serios, vorbește! Ce se întâmplă cu tine? — Oh, Leigh, sunt o persoană îngrozitoare, suspină ea. Dezgustătoare. Rea. Detestabilă. Singura mea soră, cea mai bună prietenă de pe pământ, este însărcinată, iar eu nu mă pot bucura pentru ea. — Izzie e însărcinată? întrebă Leigh pe un ton grav. Emmy clătină din cap, apoi își aduse aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dar în ultimul moment a intervenit ceva neprevăzut. Promit să mă revanșez. Cu dragoste, T), a observat că folosit cu dragoste — probabil doar o fiță de Hollywood, se gândi ea, deoarece n-avea cum s-o iubească deja... nu? — și suspină cu încântare. Toată chestia asta cu monogamia era ca o adiere proaspătă. De ce naiba rezistase ea atâta timp? Poate că nu era la fel de incitant ca atunci când te întâlnești cu o jumătate de duzină de bărbați în același timp, dar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Bun venit în umila mea locuință. Leigh privi în jur. Măsură cu privirea podelele care scârțâiau, masa rustică imensă și veche, cuvertura croșetată aruncată la întâmplare pe sofa și, deși se îndrăgostise deja de toată casă doar văzând prima cameră, suspină impresionată și spuse: — Jesse, Jesse, Jesse...chiar ai cheltuit tot ce-ai câștigat pe cocaină și curve cum scriu ziarele? El clătină din cap. — Cocaină, băutură și curve. — Accept corectura. — În regulă, atunci, putem începe? De obicei lucrez afară, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de soare, nu la solar; avea unghiile tăiate scurt și drept, cu un luciu discret fără să pară câtuși de puțin efeminat; chiar și mocasinii din piele cu ciucurei străluceau în lumină. Mackenzie se întoarse din nou spre Adriana și suspină: — Ai dreptate. Parcă e un zeu, șopti ea. Adriana se uită cu atenție la mâinile lui Mackenzie și, văzând că nu poartă verighetă, spuse: — Ce mai aștepți, querida? Pune mâna pe el. Mackenzie începu să râdă, pufnind într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]