7,135 matches
-
în 20 de ani o suprafață echivalentă cu 2/3 din suprafața câștigată pentru agricultură după terminarea barajului de la Asswan; în Siria urbanizarea tinde să smulgă circuitului agricol întreaga depresiune Ghouta, iar în Algeria mii de hectare irigate au fost sustrase agriculturii. De altfel, puținele extinderi ale spațiului agrar sunt realizate în special în beneficiul agriculturii cerealiere neirigate de slab randament, în timp ce marile restrângeri spațial-agrare au loc în detrimentul arealelor irigate. O altă caracteristică în peisajul agricol arab este devalorizarea lumii agrare
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
scriptoarea dirijat(ă)14. Notă interstițială Publicarea în volum este o deturnare (dacă nu cumva o pervertire) a rodului acestei întâlniri: făcut pentru a trăi în coconul familial, între file de dosar, textul este expus impudorii publice. Este ca și cum ai sustrage un copil dintr-o familie cu educație strictă, discretă, pentru a-l trimite să danseze nud într-un club15. Tocmai din acest motiv nu vom reproduce pasaje prea lungi din textele transcrise integral de constructorii volumului amintit: ne-am expune
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
întâmplător în viața lui Timoteo, deci nici accidentul mortal al fiicei lui), se numește pur și simplu Italia, ulterior alintată cu semnificativa poreclă de Buruiană; aceasta are toate șansele să devină marea iubire a lui Timoteo, deja copt să se sustragă tentativelor castratoare ale narcisicei sale soții, Elsa. Ca și Mersault, Timoteo se lasă împins de partea de întuneric a ființei, spre periferia orașului și păturile sociale defavorizate, dar nu mai puțin interesante sentimental sau psihologic, astfel că descinderea lui, din
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
hollywoodiene (Los Angeles, 1926-1962) scrisă de Donald Spoto, amintirile regizorului Billy Wilder cuprinse într-o carte de interviuri, benzile audio înregistrate de Marilyn însăși cu puțin înainte de moarte, transcrise și publicate ulterior. Autorul recunoaște că neavând acces la sursele private sustrase de puterea politică și psihanalitică (scrisori și documente olografe ale celor doi protagoniști, Marilyn și celebrul ei analist, Ralph Greenson), a trebuit să inventeze evident în spiritul "adevărului" oferit de mărturiile subiective ale unor ficționari tip Truman Capote, André de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pe vremea când stăpânirea turcească bătea la porțile Vienei. Protagonistul, un târgoveț călător, suflet de artist și gânditor năzdrăvan, își folosește darul clarviziunii pentru a se dedica idilei inițiatice și năzdrăvanei Despina. Convins că "atingerea e totuși posibilă", i se sustrage călugărindu-se și făgăduindu-se astfel castității, inspirate lui și întrevăzute în iconografia Maicii cu Pruncul. Acest Leandru al vremurilor baroce, devenit monahul Irinej, se face pribeag din pricina primejdiei otomane, scriindu-și astfel aventurile de picaro balcanic între vis și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a puterii minții în contra morții este pătruns de metafizica mărturiei spirituale, așa cum întregul eșafodaj narativ stă sub semnul predicției și al credinței menite să salveze comunitatea culturală și creștină în primul rând. În schimb, eroul, ctitorul, misionarul nu se poate sustrage predestinării și fatalității. Viața și moartea lui Leandru va fi, dincolo de timp, sinonimă și complementară cu viața și moartea lui Hero: "Era în 22 aprilie 1739 și Leandru știa. Dar nu știa în acel moment că ambele turnuri din partea Savei
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fi refugiul pe care îl căutase de când fugise din Europa, în ciuda abisului ce-i despărțea. Naratorul iese în cele din urmă din războiul personal al lui Caffó, optând pentru împăcarea cu acei monștri botezați citauca. Încearcă, de asemenea, s-o sustragă pe sclava lui Caffó, mascota Aneris, martirajului la care era supusă noapte de noapte. După capturarea lui Batis de către numiții citauca și după zile și nopți de beție în așteptarea deznodământului, eroul nostru este luat prin suprindere de căpitanul vaporului
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
la fel de celebru este pastorul Cederblom, o figură faustică și erasmică, între apostazie și credință. Bibliofil nemântuit și meloman rafinat, el are pasiunea cerească a lui Kepler și viziunea unui poet-filosof de rangul lui John Donne. Pe baza jurnalului său personal, sustras de Stellan și valorizat epic, aflăm unele detalii și secrete semnificative de viață interioară și privată (conjugală): este un tată sensibil și un soț resemnat, simte nevoia de a fi mereu în legătură cu un Centru al Luminii. Nu ezită să-și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
dărâmarea orânduirii". Victima este revendicată și chiar concurată de realiști, ce-o venerează confundând-o cu divinitatea secretă a Templierilor. Înregistrată de opinia publică sub diverse pseudonime, cum ar fi Fiul Văduvei, Copilul, Puișorul, Studentul, Învățătorul, Clientul, Vizitatorul, ea se sustrage legilor naturale, fizice, dar și lumii vătămătoare. Pare să aibă un organ special de percepție a timpului, pe undele căruia se deplasează înainte și înapoi,așa cum muritorii o fac doar în spațiu. Între 13 și 20 de ani, exact perioada
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
supraindividual, angelic al semnelor unui nou început, scăpat de sub fatalitatea valorilor uzate ale libertății (tip terapia sexuală la care se expune Viola în cel mai recent roman). Din această disperată și sordidă băltire, gândirea și sufletele personajelor nu pot fi sustrase decât printr-o "sublimă catastrofă". Catastrofa invocată echivalează în plan moral cu o ruptură ontologică, cu o schimbare de polaritate a vieții (vezi metamorfoza radicală a aceleiași Viola datorată printre altele lecturii "Marelui Inchizitor"). Dacă Horia are accese eliadiene de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
apoi poziția contrară, care scoate în evidență elementele de ruptură dintre opera de tinerețe și cea mai târzie, se sprijină pe considerații care se impun atenției de la prima privire și au o forță de convingere căreia ne putem cu greu sustrage. Este, mai întâi, poziția autorilor care cred că opera de tinerețe reprezintă contribuția cea mai constructivă și mai importantă a lui Wittgenstein în filozofie. Mulți dintre aceștia sunt logicieni eminenți. O versiune deosebit de brutală a acestei poziții a fost formulată
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
rațiunii va fi, probabil, mai pregătit să se apropie cu o anumită înțelegere de ceea ce a încercat să facă Wittgenstein în ultimele două decenii ale vieții sale. Și aceasta deoarece va fi într-o poziție mai bună pentru a se sustrage influenței a două prejudecăți care blochează din capul locului posibilitatea unei bune lecturi a textelor reprezentative pentru filozofia lui mai târzie. Prima dintre ele este presupunerea că ceea ce ar distinge, în primul rând, gândirea lui Wittgenstein ar fi fost aversiunea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
o tragedie.2 Despre Russell se va putea spune că a fost un raționalist sever, implacabil, nu în sensul că nu ar fi avut înțelegere pentru sentimente, credințe și tradiții, ci în acela că a suspectat încercările de a le sustrage examenului critic al rațiunii, încercări în care el vedea tot atâtea surse ale exclusivismului, intoleranței și fanatismului. La sfârșitul voluminoasei sale istorii a filozofiei, Russell observa că față de acel „vălmășag de fanatisme învrăjbite între ele“, care domină istoria intelectuală a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
diferite de la o provincie la alta. Autoritatea monarhică s-a întărit în timpul lui Gustav Eriksson, ales în 1523. Dieta de la Västeräs a dat lovitura decisivă Bisericii catolice: la cererea regelui pentru subsidiile necesare reorganizării statului, clerul a încercat să se sustragă; la simularea de abdicare a monarhului, burghezia și nobilii i s-au alăturat. Rezultatul a fost supunerea Bisericii, constituirea unei dinastii naționale și consimțirea eredității pe linie masculină. După 1527 dinastia Wasa a continuat politica de unificare. Dar lupta contra
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
o asemenea omnisciență trebuie plătită cu o suferință pe măsură, după cum avertizează una dintre vocile din Demonul: Nu sunt cuvinte să dezvălui/ suferința de a vedea peste tot/ și-n timpurile toate". Vocația creatoare, căreia nu i se poate nicicând sustrage, așadar acest destin unic de pionier al exprimării sincere, "cu inima", are și un revers, marcându-l cu stigmatul singurătății. "Cu fiecare cuvânt spus/ mă simt mai sărac și mai singur", recunoaște Demonul și totuși optează pentru retragerea într-o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
teoretizarea fenomenului femeii pariziene în proza franceză din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Sfidând ambiguitatea personajului Parizienei, am dorit să ordonam un material haotic și rebel, să relevam un set coerent de poziții și principii, sustrăgând-o accepțiilor comune. Propunem primul proiect de sistematizare a Parizienei ca personaj literar, care vrea să identifice, să normeze, să califice și să clasifice un fenomen original al civilizației și literaturii franceze. Ipotezele teoretico-metodologice ale lucrării, abordate că repere teoretice
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
asupra vieții moderne, ci și de noul mod de experimentare a noii realități sociale" [p.60]. Baudelaire detașează modernul de temporal pentru a face din el o "manieră". Această interpretare a modernității ca mod de gândire sau de acțiune se sustrage definiției sale cronologice 12. Mai aproape de tradiția baudelairiană apare definiția lui Henri Meschonnic, care combină într-o oarecare măsură și modernitățile despre care vorbește Matei Călinescu, înțelegând modernitatea că spirit al timpului, ca valoare, ca ansamblu de valori [p.24
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mitului colectiv al Parizienei în mit literar se manifestă prin prezența în diferite texte literare în care apare de fiecare dată aceeași și totodată diferită. Ce este Pariziana? Un mit? Un tip? Un caz? Personajul scăpa definițiilor și clasamentelor, se sustrage analizei. Definirea Parizienei a fost întotdeauna un lucru dificil, constată Taxile Delord în studiul fiziologic La Parisienne (1869): "car la Parisienne est un mythe, une fiction, un symbole: où trouver cet être idéal, cette sensitive habillée, cette harpe éolienne qui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
o lume banală și conformista. Îi repugna monotonia și uniformitatea. Prin modul în care își concepe existența, Pariziana dezvăluie noi dimensiuni ale personajului emancipat. Ea transforma totul în spectacol, mise en scène, joc, mască, deghizare, căutând cu disperare să se sustragă monotoniei apăsătoare a vieții. Ea se manifestă plenar prin capacitatea de transgresare a stereotipului și accedere la eveniment. Pariziana instalează în text evenimentul prin organizarea scandalurilor, spectacolului, fenomenului etc152. Această proiectare a Parizienei într-un rol se poate califica drept
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
prin legi, cu atat mai primejdioasa a fost puterea lor. Această putere ar scădea dacă ele n-ar avea interesul să o păstreze, dacă ar înceta să fie pentru ele singurul mijloc de a se apăra și de a se sustrage oprimării" [apud Beauvoir,1998, I, p.140, subl.n.]. Astfel, doamne distinse "se află în centrul baletului modern al politicii, finanțelor și ideilor, caracteristic pentru lumea nouă care ține de libertatea de spirit și a moravurilor" [Furet, p.21]. Femeile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
recevait un écrivain, qu'elle plaisantait beaucoup, parce qu'il était chauve. Elle tenait, d'ailleurs, leș livres en horreur. (...) Rougon, à son tour, tonnait contre leș livres" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.140-141]. Importantă lecturii este că ea sustrage femeia cotidianului sau, realității monotone în care este cufundata, propunându-i o reprezentare exemplara a realului pentru a-l face înțeles 289. Domeniul artelor, în schimb, este o sferă în care femeia pariziana se simte în elementul sau. Lecturile, discuțiile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
diferența, expresiile de respect sunt ierarhizate și investite cu sens. Schimburile gestuale pot fi substitut al discuțiilor: "Et să poignée de main fut longue, avec une insistance significative" [Maupassant, Le verrou, în La parure, p.268]. Mișcarea și gestul sunt sustrase momentului ilustrativ și ridicate la nivelul componenței de maximă importanță a acțiunii dramatice. Contesă de Gulleroy știe să descifreze privirea lui Olivier Bertin, răspunzându-i prin mișcarea aproape imperceptibila a rochiei: "Comme îl lui jetait să reconnaissance dans un regard
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
copilăriei, ci și împingerea sufletului dincolo de limitele contingentului. În aceste contexte ea nu este conotată negativ așa cum se întâmplă atunci când, în Vento a Tìndari, însoțește imaginea exilului ci pozitiv. Devine nu doar vehicul de acces spre timpul și spațiul memoriei, sustrase curgerii distructive a clipelor (rol pe care îl aveau și imaginile acustice), ci poartă către altă dimensiune: Piața Navona, noaptea, pe bănci / Stăteam întins tăcerea căutăm / iar ochii mei cu drepte și inele de spirale / uneau luminătorii aceiași ce copil
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
diferența este cea care valorizează repetarea. "Paradoxul repetiției nu e oare acela că nu poți vorbi de repetiție decât prin diferență sau schimbarea pe care ea o introduce în mintea care o contemplă? Printr-o diferență pe care ea o sustrage repetiției" (Deleuze:1995, pp.115-116). Dacă vom urma ipoteza freudiană despre déjà-vu, atunci ne vom ralia accepțiunii conform căreia repetiția nu ține nici de memorie voluntară, nici de intelect, ci de imaginație: "Ea contractă cazurile, elementele, alunecările, momentele omogene, contopindu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
jurnalistă de modă, de mare succes, în New York (în ciuda faptului că, la origine, este o intelectuală serioasă, cu excelente cunoș tințe de literatură clasică și greacă veche, dobîndite la Bloomington), pierde un inel prețios (în realitate, bijuteria i-a fost sustrasă) și odată cu el -, are senzația, toată gloria profesională (ziaristică) și fericirea personală (ilustrată de legătura afectivă cu Ithiel, legătură distrusă subit), acumulate în ultimii ani. Furtul ajunge, în fond, mobilul unei insolite introspecții, criza psihologică prin care trece eroina avînd
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]