4,810 matches
-
constituia o adevărată fortăreață. Clădită după toate regulile arhitecturale ale perioadei feudale apusene pentru apărare, între anii 1234-1240, de către regele Bela al IV-lea, la rugămintea papei Grigore al IX-lea, ea fusese înzestrată cu întinse posesiuni și averi. Năvălirea tătarilor o găsește înălțată și înconjurată de o puternică cetate, dar surprinde pe apărătorii ei. După ce vor fi nimicit, treptat, oastea episcopului, alcătuită din români și cumani catolici, în luptele de la poalele Măgurei, Budjek va fi cerut garnizoanei, potrivit obiceiului mongol
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cât și cetatea, au fost apoi dărâmate din temelie. După aproape 40 de ani, papa Nicolae al III-lea scria episcopului catolic de Fermo, din Ungaria, în 7 octombrie 1279 că „Cetatea Milcovului” a fost distrusă nu demult de numiții tătari și nu se mai află acolo de vreo patruzeci de ani, nici episcopi și nici alți locuitori catolici. Știrea este confirmată de scrisoarea papei Ioan al XXII-lea, din 4 octombrie 1332, din Avignon, către arhiepiscopul de Strigoniu, reprodusă de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
nordice walachen, cu excepția lui Titus Hotnog care, susține, traducând aceste cuvinte de origine turco-cumană, că aceștia ar fi cumanii negri sau călăreții negri. Înfrângând rezistența muntenilor, prin părțile Buzăului, Bugec a pornit în sus pe valea acestui râu, pe „drumul tătarului” dintre Bocirna și vârful Crucea Mândrii, de la Broasca, în gura Siriului, pe unde tradiția și documentele păstrează și astăzi toponimicele ca muntele Tătarul Mic, Valea Tătarului, Pasul Tătarului, Piatra Tătarului, pe cel mai accesibil drum și pentru cumani, spre Întorsura
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Înfrângând rezistența muntenilor, prin părțile Buzăului, Bugec a pornit în sus pe valea acestui râu, pe „drumul tătarului” dintre Bocirna și vârful Crucea Mândrii, de la Broasca, în gura Siriului, pe unde tradiția și documentele păstrează și astăzi toponimicele ca muntele Tătarul Mic, Valea Tătarului, Pasul Tătarului, Piatra Tătarului, pe cel mai accesibil drum și pentru cumani, spre Întorsura Buzăului. De acolo, coloana s-a despărțit. O unitate a plecat prin satul Prejmer, numit pe atunci în actele latine Tertillou. O alta
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
prin părțile Buzăului, Bugec a pornit în sus pe valea acestui râu, pe „drumul tătarului” dintre Bocirna și vârful Crucea Mândrii, de la Broasca, în gura Siriului, pe unde tradiția și documentele păstrează și astăzi toponimicele ca muntele Tătarul Mic, Valea Tătarului, Pasul Tătarului, Piatra Tătarului, pe cel mai accesibil drum și pentru cumani, spre Întorsura Buzăului. De acolo, coloana s-a despărțit. O unitate a plecat prin satul Prejmer, numit pe atunci în actele latine Tertillou. O alta a intrat prin
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Buzăului, Bugec a pornit în sus pe valea acestui râu, pe „drumul tătarului” dintre Bocirna și vârful Crucea Mândrii, de la Broasca, în gura Siriului, pe unde tradiția și documentele păstrează și astăzi toponimicele ca muntele Tătarul Mic, Valea Tătarului, Pasul Tătarului, Piatra Tătarului, pe cel mai accesibil drum și pentru cumani, spre Întorsura Buzăului. De acolo, coloana s-a despărțit. O unitate a plecat prin satul Prejmer, numit pe atunci în actele latine Tertillou. O alta a intrat prin Vama Buzăului
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
a pornit în sus pe valea acestui râu, pe „drumul tătarului” dintre Bocirna și vârful Crucea Mândrii, de la Broasca, în gura Siriului, pe unde tradiția și documentele păstrează și astăzi toponimicele ca muntele Tătarul Mic, Valea Tătarului, Pasul Tătarului, Piatra Tătarului, pe cel mai accesibil drum și pentru cumani, spre Întorsura Buzăului. De acolo, coloana s-a despărțit. O unitate a plecat prin satul Prejmer, numit pe atunci în actele latine Tertillou. O alta a intrat prin Vama Buzăului (Tabla Butii
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cumani, spre Întorsura Buzăului. De acolo, coloana s-a despărțit. O unitate a plecat prin satul Prejmer, numit pe atunci în actele latine Tertillou. O alta a intrat prin Vama Buzăului (Tabla Butii), pe unde se află și astăzi Cheile Tătarului, munții Tătarul Mare și Tătarul Mic, cu Pârâul Tătarilor. O hoardă a pătruns, însă, pe la Vălenii de Munte, Șanțul Tătarului, Drumul Tătarului, de pe Valea Teleajenului, râu care-și trage izvoarele din munții Babaș, care nu pot fi alții decât acei
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Întorsura Buzăului. De acolo, coloana s-a despărțit. O unitate a plecat prin satul Prejmer, numit pe atunci în actele latine Tertillou. O alta a intrat prin Vama Buzăului (Tabla Butii), pe unde se află și astăzi Cheile Tătarului, munții Tătarul Mare și Tătarul Mic, cu Pârâul Tătarilor. O hoardă a pătruns, însă, pe la Vălenii de Munte, Șanțul Tătarului, Drumul Tătarului, de pe Valea Teleajenului, râu care-și trage izvoarele din munții Babaș, care nu pot fi alții decât acei munți Babac-tuc
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
acolo, coloana s-a despărțit. O unitate a plecat prin satul Prejmer, numit pe atunci în actele latine Tertillou. O alta a intrat prin Vama Buzăului (Tabla Butii), pe unde se află și astăzi Cheile Tătarului, munții Tătarul Mare și Tătarul Mic, cu Pârâul Tătarilor. O hoardă a pătruns, însă, pe la Vălenii de Munte, Șanțul Tătarului, Drumul Tătarului, de pe Valea Teleajenului, râu care-și trage izvoarele din munții Babaș, care nu pot fi alții decât acei munți Babac-tuc menționați de Rașid-ed-Din
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
despărțit. O unitate a plecat prin satul Prejmer, numit pe atunci în actele latine Tertillou. O alta a intrat prin Vama Buzăului (Tabla Butii), pe unde se află și astăzi Cheile Tătarului, munții Tătarul Mare și Tătarul Mic, cu Pârâul Tătarilor. O hoardă a pătruns, însă, pe la Vălenii de Munte, Șanțul Tătarului, Drumul Tătarului, de pe Valea Teleajenului, râu care-și trage izvoarele din munții Babaș, care nu pot fi alții decât acei munți Babac-tuc menționați de Rașid-ed-Din în cronica sa, și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în actele latine Tertillou. O alta a intrat prin Vama Buzăului (Tabla Butii), pe unde se află și astăzi Cheile Tătarului, munții Tătarul Mare și Tătarul Mic, cu Pârâul Tătarilor. O hoardă a pătruns, însă, pe la Vălenii de Munte, Șanțul Tătarului, Drumul Tătarului, de pe Valea Teleajenului, râu care-și trage izvoarele din munții Babaș, care nu pot fi alții decât acei munți Babac-tuc menționați de Rașid-ed-Din în cronica sa, și nu Papus, cum identifică D. Onciul, și au ajuns toate la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
latine Tertillou. O alta a intrat prin Vama Buzăului (Tabla Butii), pe unde se află și astăzi Cheile Tătarului, munții Tătarul Mare și Tătarul Mic, cu Pârâul Tătarilor. O hoardă a pătruns, însă, pe la Vălenii de Munte, Șanțul Tătarului, Drumul Tătarului, de pe Valea Teleajenului, râu care-și trage izvoarele din munții Babaș, care nu pot fi alții decât acei munți Babac-tuc menționați de Rașid-ed-Din în cronica sa, și nu Papus, cum identifică D. Onciul, și au ajuns toate la Brașov, la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
când Ladislau Cumanul întărește cumanilor supraviețuitori vechile posesiuni oferite de Bela al IV-lea și le mai dăruiește și pământurile „nobililor și ale iobagilor cetății Timișoara” căzuți în luptele cu mongolii, acestea erau „pustii cum au rămas de pe vreme năvălirii tătarilor... și lipsite de folosințe și venituri”. Calea aceasta este confirmată și de scrisoarea expediată de Bela al IV-lea, în 11 noiembrie 1264, către papa Inocențiu al IV-lea, în legătură cu așezarea Ordinului Ioaniților în Țara Severinului. După ce a prefăcut totul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Blaj, devastând totul în cale până la Alba Iulia. Andrei, comitele din Gioagiul de Sus, de pe dreapta Mureșului, s-a împotrivit cu mica sa oaste, dar fără sorți de izbândă, și în 1264, pentru că și-a vărsat „sângele în lupta împotriva tătarilor”, Ștefan (regele tânăr al Ungariei), ducele Transilvaniei, îi acordă scutire „întru răsplătirea slujbelor sale”, pentru satele Germand, Petelca și Căpud de pe Mureș, foste ale Cetății Alba, și Sard de pe valea Ampoiului, ca în ele să se adune oameni. Nimicirea populației
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de Rogerius este acela de la Horodenca, prin Sneatin, pe Ceremuș în sus, până la izvoarele pâraielor Tiban și Cârlibaba. După aceea, au coborât pe văile acestora numai prin păduri, pe unde se află și astăzi în toponimie Piscul Tătarca și „drumul tătarilor”, și prin trecătoarea Cârlibaba (Câr-li-baba = Moșul de zăpadă), denumită Poarta Tătarilor și, la 1244, au pătruns în Maramureș, la izvoarele Someșului, peste pasul Rotunda, Rodna, înlăturând obstacolele de arbori tăiați de către oameni purtători de securi și prin foc. Oameni războinici
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
sus, până la izvoarele pâraielor Tiban și Cârlibaba. După aceea, au coborât pe văile acestora numai prin păduri, pe unde se află și astăzi în toponimie Piscul Tătarca și „drumul tătarilor”, și prin trecătoarea Cârlibaba (Câr-li-baba = Moșul de zăpadă), denumită Poarta Tătarilor și, la 1244, au pătruns în Maramureș, la izvoarele Someșului, peste pasul Rotunda, Rodna, înlăturând obstacolele de arbori tăiați de către oameni purtători de securi și prin foc. Oameni războinici, locuitorii acestui oraș, bine înarmați și pricepuți în arta de a
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
din care să putem constata prăpădul. Din diploma dată de Bela al IV-lea episcopului Gal al Transilvaniei, în 6 mai 1246, și întărită, în 21 martie 1282, de către Ladislau Cumanul, nu se desprinde decât că „în urma dușmănoasei prigoane a tătarilor” dioceza Transilvaniei a ajuns la o așa de mare lipsă a locuitorilor... încât până în vremea sa nu se mai află deloc sau se aflau puțini locuitori în Alba Iulia care este scaunul bisericii catedrale a episcopatului său și în câteva
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Andrei. După aceasta, se coboară spre Oradea Mare, pentru a face joncțiune cu celalată coloană venită de la Cluj. Oradea era un oraș foarte mare și avea o cetate întărită cu un brâu de ziduri și o puternică fortăreață. De groaza tătarilor, și-au găsit adăpost aici soțiile nobililor români și maghiari plecați la oastea care se forma la Buda și foarte mulți locuitori români cu familiile lor din satele de primprejur. Episcopul Benedict își adunase o frumoasă oaste, alcătuită din români
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Tisei), au ucis populația și au jefuit tezaurul catedralei. Dar, la ieșirea din cetate, văzând unitățile mongole ale lui Cadan și Buri urcând dinspre șes în regiunea deluroasă și împădurită, a trebuit să organizeze apărarea orașului pe înălțimi. Ca întotdeauna, tătarii s-au prefăcut că fug. Și s-au retras chiar foarte repede în câmpie, adăpostindu-se în pădurile de la liziera cu șesul. Acolo, au confecționat un mare număr de manechine (păpuși), pe care le-au așezat călare pe acești cai
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ascunziș în ordine de bătaie, la un semnal și moment anumit. Episcopul sus-numit și comitele Bochi, necunoscând tactica de luptă a inamicului, s-au avântat în șes numai cu garda, fără grosul trupelor, și au dat năvală asupra coloanei de tătari, care se desfășurase în câmp pentru a primi bătălia. Mongolii au luat-o la fugă din nou, spre locul unde erau pregătiți manechinele. Urmărindu-i, episcopul și comitele Bochi surprinși de apariția din flanc a trupei de manechine, au intrat
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de șanțuri și puternice meterezuri de lemn cu pietre, a ieșit și s-a cantonat în casele scăpate de la foc, rămase goale, ale celor uciși. Timp de câteva zile, a fost liniște totală. Dar, într-o noapte, în revărsatul zorilor, tătarii au intrat în oraș și surprinzând în case pe oștenii buimăciți de somn, i-au măcelărit, foarte puțini scăpând din ei în cetate. Au adus, apoi, șapte mașini de război în fața zidului proaspăt făcut și, după câteva zile și nopți
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
iar intrarea în incintă prin trei porți atât de înguste încât nu puteau pătrunde sau ieși prin ele decât câte un om, nu și caii. Se opri aici câteva zile, crezând că se află în siguranță, dar când află că tătarii dinspre Oradea se apropiau, ieșind din insulă, pentru a-și salva caii, a parcurs în timpul unei nopți 8 mile, drumul până la malul drept al Mureșului, cu intenția de a intra în Cenad. Acesta, însă, fusese ocupat cu o zi înainte de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
dinspre Oradea se apropiau, ieșind din insulă, pentru a-și salva caii, a parcurs în timpul unei nopți 8 mile, drumul până la malul drept al Mureșului, cu intenția de a intra în Cenad. Acesta, însă, fusese ocupat cu o zi înainte de tătarii lui Budjek. Obligat să stea o zi ascuns în niște bordeie, din cauza cetelor mongolilor care trecuseră Mureșul pe malul drept, în prima noapte a luat calea înapoi spre insulă, pe care o părăsise, și în zorii zilei au ajuns din
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
să stea o zi ascuns în niște bordeie, din cauza cetelor mongolilor care trecuseră Mureșul pe malul drept, în prima noapte a luat calea înapoi spre insulă, pe care o părăsise, și în zorii zilei au ajuns din nou în ea. Tătarii plecați dinspre Oradea ajunseseră, în acest timp, la satul Podul lui Toma (Tamașda). În revărsatul zorilor, ei atacă localitatea, masacrând întreaga populație și, prinzând pe servitorii săi fugiți, îi omoară și le iau caii cu bagajele. În noaptea imediat următoare
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]