3,383 matches
-
puterii neocomuniste instalate imediat după revoluție. A clamat apolitismul scriitorului și al intelectualilor în general, apostrofându-i pe cei care militau împotriva comunismului rezidual și chiar mascat de la începuturile tranziției, dar în același timp își rodea pingelele la Cotroceni, la taica Ilici, de la care obținea o mulțime de avantaje. Când s-a schimbat guvernarea, în 1996, și-a descoperit afinități cu d-l Constantinescu și admirația față de CDR. Groaznic... Nu mai vorbesc despre transformarea Academiei Române într-un fel de feudă proprie
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
maștera intrigantă îl pune într-o copaie și-i dă drumul pe ape ca să scape de el; în colinde, de cum se naște, lumea îl cere din toate părțile, ca să-l așeze cît mai repede pe tronul împărătesc: „Dă-ni-l, taică, dă-ni-l,/Dă-ni-l, maică, dă-ni-l!”: moașa, după scaldă, îi arată „împărăția”, adică îl ridică și-l închină, pe rînd, spre cele patru zări ale lumii. Nu putea „mic de ciobănaș” să-și lase partenerul de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de murdării. Dar supărarea dintre noi nu ținea mult, căci... ne căutam reciproc și nu puteam unul fără altul. Eu nu știam să înot, aveam oroare pentru apă. El știa, și știa foarte bine, nu știu cine îl învățase, poate nea Filică, taică-su sau nenea „Pufi” Diaconescu, mare fotbalist, jongler al fotbalului ieșean pe atunci, care, mai târziu, când începusem să frecventăm școala din cartier, ne trăsnea cu varga la palmă când nu știam tabla înmulțirii! Vai, unde sunt timpurile acelea, Doamne
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
să facă facultatea de mecanică, dar i-au respins dosarul pentru că tatăl său a făcut o greșeală politică în 1933, cică ar fi „trădat cauza clasei muncitoare”. Mă întreba cu amărăciune: - Oare de ce trebuie să trag eu pentru păcatele lui taică-meu? Cu ce am greșit, că doară nu-s prost. M-am pregătit pentru admitere împreună cu Aurel - un coleg de clasă la școala din cartier - și, vorba ceea, știi ce slăbuț era la matematică și fizică. Dar el a reușit
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nu-și stăpânea tremurul mâinilor și-și lăsa lacrimile să-i scalde obrazul când îl privea pe fiul său. — Nu luăm nimic decât slugile și odoarele, strigă Papa către cei care-l puteau auzi. Îl văzu în clipa aceea pe taică-său, descumpănit, cu două icoane în brațe, și strigă: — Și icoanele, și talgerele de argint... Atât. Grăbiți-vă! Țigăncile așezară pruncii pe o laviță înaltă și porniră să i îmbrace. Jupâneasa Stanca ieși, începând să poruncească cele spuse de bărbatul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Nu vom mai repara lăcașurile credinței noastre și nici casele noastre din cartierele musulmane. Orice musulman va putea intra nestingherit în bisericile noastre, pentru aceasta le vom lărgi ușile...” Mihai simțea cum i se băteau tâmplele. De când era încă mic, taica îl învățase textul ca pe o lecție de umilință și de prudență. „...Nu vom tăinui nimic față de musulmani, nu vom învăța noi și nici pe copiii noștri Coranul; nu vom predica nimănui credința noastră și nici nu vom chema pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
noastre nu vom trage clopotele și nu vom cânta cu glas tare rugăciunile noastre. Vom face să nu se audă la înmormântări plânsul și bocetul nostru și nu ne vom conduce spre groapă morții cu lumânări aprinse...” Asta îi lăsase taica moștenire, ca să calce pe pământul Valahiei cu dragoste și cu respect, pentru că în țara din care venise taica, țara obârșiei neamului lui, nu pot să se înalțe biserici și nici să bată clopotele. Un ciocănit scurt și scârțâitul ușii chiliei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se audă la înmormântări plânsul și bocetul nostru și nu ne vom conduce spre groapă morții cu lumânări aprinse...” Asta îi lăsase taica moștenire, ca să calce pe pământul Valahiei cu dragoste și cu respect, pentru că în țara din care venise taica, țara obârșiei neamului lui, nu pot să se înalțe biserici și nici să bată clopotele. Un ciocănit scurt și scârțâitul ușii chiliei îi dădu de veste că însoțitorul său intrase înăuntru. Mihai se sculă și ridică mâna stângă în sus
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și că doar averea te face om... — Dar mama dumitale este neam domnesc, nu-i așa? — Eh, da, mama e de neam domnesc. Este, cine poate spune altfel? Dar doamna Maria, noră-sa, cine e? Știu eu? Judecă și dumneata: taică-său, negustor de abale din Rusciuc. Și crezi că se pot răbda una pe alta, nora și soacra? Evlavioasa doamnă Maria nu poate păși cu pace în Mitropolia țării pentru că a ctitorit-o ruda soacră-sii, vodă Constantin Șerban Cârnul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ani de când vorbiseră între ei numai grecește și iată... Am primit și eu vești de acasă... E harnică noru-mea. Al patrulea prunc ce l-a adus pe lume e flăcău. Neica Dinu l-a botezat. Îl cheamă Constantin ca pe taică-său. — Să-ți trăiască, Stanco! Asta da, veste! Stanca veni cu pași ușori până la jilțul maică-sii, se lăsă în genunchi, își puse coatele în poala fustelor bătrânei și, privind-o atent în ochi, spuse cu o gravitate stranie: — Înțelege
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în poala fustelor bătrânei și, privind-o atent în ochi, spuse cu o gravitate stranie: — Înțelege, mamă, de când am rămas văduvă m-am simțit legată de nu știu ce, în nu știu ce fel. Apoi a murit Mateiaș, pe urmă socru meu, pe urmă taica... Când a fost și Barbu înjunghiat am crezut că mi se termină zilele. E drept, mai era Constantin, dar pentru mine viața lui nu era decât un prilej de spaimă... Mă simțeam un fel de piază rea pentru neamul Brâncovenilor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de nevastă-sa dintâi? Cam cum ar fi dacă un ginere mi-ar trimite acasă pe nevastă-sa și mi-ar pune fata pe prag? — Mamă, de ce te-ntorci atât de departe? — Leurdeanu l-a omorât pe omul meu, pe taică-tu, și eu l-am dovedit, am pus de l-au judecat și l-am iertat. — Da, știu, și ai zidit biserica cea nouă din Coeni drept mulțumire Domnului. — Mihai, o, ce ticăloasă-i lumea și viața noastră și ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
jeratic, că deși ziua crescuse era tot frig și ea și fetele și mai ales soacră-sa Stanca nu se lăsau duse la culcare decât când toropeala le înmuia cu totul, se uită mustrător la fete: — Dacă s-a învoit taica să vă spună basme, nu se cuvine să răsăriți în vorbă. Da, da’ fără căpcăuni, se tângui Ilinca. — Și fără fete care înnebunesc că le fură ienicerii după ce se urcă în rădvan să meargă la cununie, oftă pe gânduri Stanca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe Zamfira să se apropie de jupânițe și să le vorbească; a dat în mintea copiilor și le spune năstrușnicii. Ar fi bine, că nu mai stăm aici decât până la Paști. După Paști plecăm din târg, aprobă jupâneasa Marica. — Spune, taică, hai spune, se rugă Maria, să fie cu căpcăuni, cu fete închise în foișor de către ieniceri, cu rădvane care pleacă pe drum spre Cozia spre mânăstire și o iau prin codru și pădurea nu se mai termină niciodată, se lungește
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
căpcăuni, cu fete închise în foișor de către ieniceri, cu rădvane care pleacă pe drum spre Cozia spre mânăstire și o iau prin codru și pădurea nu se mai termină niciodată, se lungește și se adaugă mereu tot mai deasă, spune, taică, și cui nu-i place să se ducă la culcare și să viseze ca măria sa beizadea Gheorghe, care se scoală în fiecare noapte țipând. — Și ce visează măria sa Gheorghe, vărul meu? — Prostii, Constantine, prostii, gura târgului, interveni jupâneasa Stanca. — Ba
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cui nu-i place să se ducă la culcare și să viseze ca măria sa beizadea Gheorghe, care se scoală în fiecare noapte țipând. — Și ce visează măria sa Gheorghe, vărul meu? — Prostii, Constantine, prostii, gura târgului, interveni jupâneasa Stanca. — Ba visează, taică, visează, răsări de sub masă Constantin cel mic. Visează că stă și celșește la biselică... — Și? — Și vine mamaia, doamna Ilinca, moaltă și-i spune: „ție nu-ți dau nimic că ia tot nașu Dinu...” — Mamă, asta nu mai este gura
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
beizadea Gheorghiță și nu părea nedormit. Lumina roșcată a vetrei îi rumenea fața și Maricăi i se păru așa deodată că bărbatul ei este cel mai frumos om din lume. — A fost odată..., lasă Stanco depănatul și vino aici la taica să te încălzești la foc. A fost odată, să fi fost acu’ mai bine de cincizeci de ani, pe vremea când Radu Vodă Mihnea ducea din Iași trebile și ale Moldovei și ale Valahiei, căci pusese la Târgoviște în scaunul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Lumină era puțină în odaie, dar tot când o văzu vodă se sperie atât de tare că era mireasa lui ca muma pădurii la față, ba mai avea și albeață pe ochi... — Și? — Restul altă dată. Acum, la culcare! Spune, taică... — Mâine, zisei mâine! Mergeți să vă rugați la Maica Domnului să fiți frumoase și sănătoase, că fetele trebuie să fie ca niște flori, frumoase și bune. — Și ascultătoare, completă sever jupâneasa Marica. Micul Constantin adormise în perna unui jilț, poveștile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
evanghelie? Și apoi cum nu era stăpână pe sine pe vremea în care eram noi spătar? Asemenea vorbe pornite de la noi ar da apă la moară clevetitorilor, căci averea cea mai de preț pe care au lăsato maica mare și taica mare este numele lor bun și pomenirea lor să fie în veci. Dacă se trage pricina în divanul cel mare, eu o să tac, măria ta, dreptatea este în mâna domnitorului țării. Cantacuzinii toți, pentru că erau de față toți frații, trebuiră
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la Snagov și Cotroceni Dinu le-a pus la cale și Brâncoveanu le-a îndeplinit. Cu Sava Brancovici cum a fost? Atâta timp cât politica le va cere să fie alături, dumnealui fostul mare stolnic, învățatul Constantin Cantacuzino, nu-l va părăsi. Taică, tăicuțule, a venit vremea să se împlinească visul Cantacuzinilor. Ienicerii stau să se răscoale, dovadă sunt cei doi patriarhi care uite că de la înmormântarea mamei nu se dau duși. Au primit soli care le-au spus că e mai sănătos
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca mine când își mărită fata la paisprezece ani? Da’ când te cheamă la prohodul ei, la nici cincispreceze ani? Când ne-am hotărât s-o mărităm și i-am spus, a început să plângă și să țipe: „Nu merg taică după Grigorașcu, nu merg, taică!” Parcă și acum o aud. Au luat-o femeile s-o împace, dar ea și la cununie tot în lacrimi a fost. Nu m-au lăsat s-o priveghez, c-au zis că-s voievod
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fata la paisprezece ani? Da’ când te cheamă la prohodul ei, la nici cincispreceze ani? Când ne-am hotărât s-o mărităm și i-am spus, a început să plângă și să țipe: „Nu merg taică după Grigorașcu, nu merg, taică!” Parcă și acum o aud. Au luat-o femeile s-o împace, dar ea și la cununie tot în lacrimi a fost. Nu m-au lăsat s-o priveghez, c-au zis că-s voievod și nu se cuvine să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ea în sicriu, îmbrăcată ca o jupâneasă, cu chipul de fetiță și cu buzele vinete strânse de parcă ar fi vrut să-mi spună ceva, iar mie în urechi îmi sunau nu stâlpii ce se citeau, ci vorbele ei „nu merg, taică, după Grigorașcu!” Au lăsat-o singură. Toată noaptea m-am frământat. Un gând nebunesc nu-mi da pace: dacă se trezește Smărăndița singură în biserică, în coșciug? În zori au venit frații mei și le-am spus într-o doară
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Bălăceanu. Avea hramul de Sfântul Dumitru, iar acatistul și privegherea abia acum se terminau. Domnul se opri din mersul său frământat. Mitropolitul se ridică din jilț. — Când eram copii, povestea care ne încânta cel mai mult ne-o spuneau și taica și mama, cea despre Badea Bălăceanu. Cum au murit sub el trei armăsari și nu se știe câți a betegit ducând scrisoare de la București de la vodă către domnul de la Iași, ca să nu-i spânzure pe unchii mei Cantacuzinii din Moldova
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
brâncovenești, vodă opri calul, nu pentru că știa că din spatele ferestrelor cu brocarduri îl scăldau în priviri pline de dragoste toate sufletele dragi lui, ci pentru că trecea prin fața crucii de lemn pe care o pusese bunicul Preda Brâncoveanu pe locul unde taica a fost ucis de seimeni. Se uită lung la cruce. Crescuse fără tată, de taica mare abia își aducea aminte. O să mă înalț ca să fac veșnică pomenirea voastră, își spuse în gând, apoi își sumeți spre cer capul, privind mulțimea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]