5,159 matches
-
clădire mare, și continuau să-i fotografieze pe Adam și Eva. Excepția a fost un bărbat înalt, într-un costum gri, cu o croială elegantă, jurnalist la Glasgow Herald. Acesta a stat o jumătate de oră în fața stranelor, uitîndu-se la tavan, apoi s-a așezat pe scaunul de la orgă și a contemplat zidul Edenului. în cele din urmă a zis: — Asta îmi place. — Mă bucur. Desigur, mi-e imposibil să fac o critică de specialitate. Nu este nici cubistă, nici expresionistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întrebați pe mine de ce, arătați-mi cu să fac asta. — Așa voi face, domnule Rennie. Scuzați-mă dacă vorbesc nervos, dar mi-e teamă să nu dispăreți. Mi-ați mai putea împrumuta schelele cîteva zile? Vreau să mai lucrez la tavan. — Asta n-o să-i placă pastorului. — Doar două-trei zile. Ajutorul domnului Rennie, cu toate că nu-l avea decît șase ore pe săptămînă, era atît de bine-venit, că Thaw se liniștea adresîndu-i-se cînd nu era acolo. — Nu lucrăm la marginea universului, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întuneric pe o scară îngustă, care scîrțîia, deschise o altă ușă, o închise în spatele lor, atinse un buton și el văzu atunci lumina trandafirie a unei veioze cu abajur de satin roz. Erau într-un dormitor intim de la mansardă, cu tavanul înclinat. Femeia aprinse un radiator, își scoase haina și se așeză pe pat uitîndu-se la el. Thaw începu să se dezbrace. Ceva mai tîrziu, ea i se adresă cu o voce brusc suspicioasă: — Ce-i aia? Thaw respira greu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pumnii de fruntea care-l durea. După o vreme, simți cum carpeta se ridică, merge în dormitor și-l răstoarnă în pat. își scoase hainele, pantofii și-și trase păturile peste el. Uitaru părea să se prăbușească peste el din tavan ca o tonă de cărămizi. Se trezi în aer, deasupra propriului trup, care zăcea cu gura și ochii căscați și capul bîțîindu-se la marginea pernei. Se întrebă dacă e cazul să-l părăsească, dar se mișca, gemea și bursc redeveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de propria coborîre ucigătoare, făcîndu-l să-și dorească peisaje însorite, cu dealuri și ape. Plin de speranță, ridică marele stor venețian, dar ecranul pe care-l crezuse cîndva o fereastră nu mai era acolo. în mijlocul peretelui, de la podea pînă în tavan era o ușă dublă din lemn închis la culoare, cu panouri din bronz ornamentat. O împinse, dar nu putea fi mișcată fără mînere sau broască. Se întoarse în salon. Nan își alăpta fetița și discuta liniștită cu Rima. Lanark se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se întoarse și bătu cu bastonul în ușile mari, care răsunară și se deschiseră spre înăuntru. Munro îi conduse, iar Rima se lipi de Lanark. Ușile se închiseră. CAPITOLUL 32. Coridoarele consiliului Se aflau într-o cameră circulară, lambrisată, cu tavanul jos, cu un covor gros și care mirosea a vagon vechi de cale ferată. O bancă tapițată se întindea de-a lungul peretelui și un stîlp de mahon din centru sprijinea un cap chel de bronz cu o cunună de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
etaj atît de luminos, că inima lui Lanark tresări în piept, crezînd că era la lumina zilei. Podeaua era din marmură colorată cu incrustații geometrice. Avea o lățime de aproape patru sute de metri, dar dacă privirea ți se ridica spre tavan, lărgimea părea nesemnificativă. Era o sală în formă de octogon, unde se intersectau opt coridoare sub un dom, iar cînd te uitai spre ele, totul semăna cu un palat renascentist. La început, locul părea pustiu, dar cînd ochii i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și trecură prin ea. CAPITOLUL 33. O zonă Coborîră minute în șir, între ziduri de ciment înguste, pe o scară metalică, în lumina verzui apoasă. Aerul deveni răcoros și, în cele din urmă, ajunseră într-un soi de peșteră cu tavan scund, care părea întinsă fără a fi vastă, căci pardoseala era acoperită cu țevi de toate dimensiunile, de la înălțimea unui om la grosimea unui deget, în timp ce plafonul era ascuns de cabluri și conducte de ventilare. Trecură printr-o ușă dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zise: — E cam frig aici. Oare nu-i cazul să scoatem nasul la suprafață? Lanark o ajută pe Rima să se ridice în picioare, și îl urmară pe Ritchie-Smollet pe gheața neagră. Era dificil să vezi ceva din peșteră, în afară de tavanul cu doi-trei centimetri deasupra capetelor lor. — Ce energie formidabilă mai aveau și victorienii ăștia, zise Ritchie-Smollet. Au golit locul pentru o criptă, cînd cimitirul de deasupra se umpluse. Peste o generație, a fost pus la dispoziția pietonilor, și este încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aprobator și deschise ușa. Lumina dinăuntru era roșiatic-obscură, întreruptă de zone de strălucire țipătoare. Majoritatea meselor și scaunelor erau separate prin rețele luminoase, vene colorate în roz și artere purpurii. O sferă rotitoare arunca pete corpusculare, roșii și albe, pe tavan, iar muzica era în surdină, cu sunete prelungi, continue și vibrante, dînd impresia unui gigant care coboară șchiopătînd o scară acoperită cu un covor gros. Ce fel de pilangii sînt aici? zise Macfee. Lanark rămase în picioare și se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se bucură de o seară în fața televizorului sau se plînge de greutățile slujbei. Servitorii buni lucrează în tăcere în spatele scenei, oferindu-le angajaților ce au nevoie. Dar, uneori, are loc cîte un accident neprevăzut. Poate că o baie cade prin tavanul bucătăriei, și atunci, oricît de competent e servitorul, trebuie să spună șefului sau soției șefului ce s-a întîmplat, pentru că obiceiurile gospodăriei sînt date peste cap și toți au dreptul să știe de ce. Ceva neașteptat s-a întîmplat la sistemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din lemn în fața biroului și Lanark se așeză. — Wilkins, Uxbridge, plecați. Ne va înregistra domnișoara Thing, spuse Monboddo. Lanark văzu o fată la fel ca domnișoara Maheen, care stătea între două fișete. Monboddo dădu scaunul pe spate, se uită în tavan și oftă. — în sfîrșit, zise el, Omul Obișnuit îl înfruntă pe Lordul Puternic al Lumii. Cu excepția faptului că tu nu ești un om foarte obișnuit iar eu nu sînt un om foarte puternic. Noi doi nu putem schimba nimic. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
O să mă urc înăuntru pentru că sînt prea obosit să mai rămîn. Păși în interiorul cavității, se așeză și-și îndreptă picioarele. Spațiul se lungi și se îngustă luînd forma trupului său. Rămase așa privind la un cerc de culoare crem din tavan, înconjurat de negură. îl auzi pe Monboddo murmurînd Bon voyage, și o formă neagră, rotundă lunecă peste cercul din tavan și-l eclipsă cu un zăngănit lung. Apoi, spațiul în care stătea întins căzu. Căderea a fost un picaj oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Spațiul se lungi și se îngustă luînd forma trupului său. Rămase așa privind la un cerc de culoare crem din tavan, înconjurat de negură. îl auzi pe Monboddo murmurînd Bon voyage, și o formă neagră, rotundă lunecă peste cercul din tavan și-l eclipsă cu un zăngănit lung. Apoi, spațiul în care stătea întins căzu. Căderea a fost un picaj oprit de o smucitură stridentă. Apoi urmă o altă cădere. Cu un strigăt înăbușit, știu că o ia din nou în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care era întuneric, iar paturile erau înghesuite, aproape fără spațiu între ele. Toți pacienții erau foarte bătrîni. Cei care se puteau mișca făceau curățenie și acordau îngrijiri, pentru că nu prea era personal. Dispozitivele de iluminat arătau ciudat. Lămpile atîrnau de tavan de fire paralele, dar ușor înclinate spre un colț al salonului. Cînd asistenta îi scoase tubul din braț și-i schimbă bandajele, o întrebă: — Se înclină spitalul? — Deci ți s-a dezlegat limba pînă la urmă? — Se înclină spitalul? — Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
într-o celulă de oțel masiv, situată pe undeva, 4 etaje mai jos. Ultimele trepte se terminau chiar în celulă și, după ce oamenii care-l aduseseră făcură cale întoarsă până la etajul superior, un motor făcu să dispară întreaga scară în tavan, 7 metri mai sus. O ușă de oțel se trânti cu zgomot peste deschizătură și fu blocată cu zăvoare grele. Și apoi se așternu tăcerea. 5 Gosseyn zăcea nemișcat în fotoliul de oțel. Inima îi pulsa din greu, tâmplele îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
care căzu, Gosseyn se zbătu să se ridice, să revină înapoi, să urce panta, înainte ca planșeul să-și revină la poziția inițială, de neatins. Dar nu reuși. În timp ce se contorsiona cu disperare, deasupra lui se auzi declicul planșeului redevenit tavan. Cu toate acestea, nu se dădu bătut. Își luă avânt și sări cât de sus putu, dar degetele lui întinse în întuneric nu întâlniră decât vidul. De data aceasta își pregăti aterizarea și rămase în picioare, păstrându-și echilibrul. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
vibrator. Crang ne-a comunicat afirmația dr. Kair, conform căreia ar fi vorba despre un duel al inteligențelor, și noi nu vrem să avem vreo surpriză. Acest aparat are însușirea de a produce schimbări infime în structura atomică a pereților, tavanelor, podelei, oriunde te vei deplasa. Și te va urma până la ușa apartamentului tău. Vocea lui urcă un semiton. ― E numai o precauție, având în vedere că, mai devreme sau mai târziu, va veni momentul când vei fi în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
fulger artificial săgeta sfârâind în direcția lui Thorson. Uriașul se prăbuși cu capul aproape în întregime carbonizat și vâlvătaia de flăcări explodă în spatele lui în lungul coridorului. De peste tot răsunau urletele oamenilor în agonie. Un glob de foc coborî din tavan, plutind alene, și înghiți vibratorul. Apoi explodă într-un nor de flăcări, sfârtecându-i pe soldații care-l manevrau. Instantaneu, greutatea vibrațiilor încetă să mai apese pe nervii lui Gosseyn. "Grăbește-te, Gosseyn! Nu-i lăsa să-și revină. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
a trimis un văr de la țară, din județul Prahova, și nu se mira nimeni. Pe atunci, mâncam de obicei vinete, vă rog să rețineți amănuntul acesta, legume deloc recomandabile, aveam un balcon rotund cu un păianjen de sârmă atârnat în tavan, tăiam vinetele felii, le înșiram pe sfoară, lângă păianjen, ele se uscau, puneam apă la fiert, cât să cuprindă, până dădea în clocot, luam feliile de vinete uscate și ușoare ca fulgul, le puneam în apă clocotită, le lăsam să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
poate și ce trebuie să răzbată, pe câmpiile inteligente. * Tribunalul din Bentong (Malaezia) a fost nevoit să-și întrerupă timp de câteva zile activitatea datorită unei invazii de omizi care au ocupat literalmente întreaga clădire, cățărându-se pe pereți, pe tavane, pe uși, pe ferestre, năpădind dușumelele și întregul mobilier. Au trebuit câteva zile până când milioanele de omizi să poată fi evacuate. 15. Tot cam pe atunci am locuit, temporar, într-un sat pe malul Someșului, eram cumplit de bolnav, mă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
acolo unde alții sunt conduși cu grijă...) Cunoșteam mecanismul înlăturării lor, dar îl uitam, de fiecare dată, ca un făcut. Refuzul acesta al memoriei părea să fie semnul, condiția de bază a revanșei... Zenobia aprinsese lumina. Priveam, fără să văd, tavanul. Nu eu voiam să mor, ci carnea mea, oasele mele, nu știu cum să spun. De fapt, nici ele nu voiau nimic, urmau doar legea, ca pe o ultimă legătură. și nu era vorba de moarte pentru că moartea, ca și viața, este
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
unui imens dormitor. Alte porți dădeau în sala de baie, dar erau închise. În plus, la prima vedere, Gosseyn își îndreptă spiritul și privirea spre scena care se desfășura în fața ochilor săi. Baia era făcută, efectiv, numai din oglinzi. Pereții tavanul, pardoseala, aparatele, toate, numai oglinzi, atât de perfect ajustate, încât își vedea, oriunde s-ar fi uitat, propriile imagini la infinit, toate precise și clare. O cadă care ieșea din zid era făcută și ea din oglinzi. Se rotunjea puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
revenea vederea și observă că nu era nici în apartamentul venusian al lui Janasen și nici într-un loc în care Enro l-ar fi trimis pe Ashargin. Era întins pe un pat tare, cu ochii fixați într-un îndepărtat tavan de beton. Ochii văzură scena într-o clipă. O sală mică. Un grilaj filiform cobora din tavan. Dincolo, așezată pe un stănog de lemn, îl observa o tânără femeie foarte distinsă. Ochii lui Goseyn ar fi vrut să zăbovească asupră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
un loc în care Enro l-ar fi trimis pe Ashargin. Era întins pe un pat tare, cu ochii fixați într-un îndepărtat tavan de beton. Ochii văzură scena într-o clipă. O sală mică. Un grilaj filiform cobora din tavan. Dincolo, așezată pe un stănog de lemn, îl observa o tânără femeie foarte distinsă. Ochii lui Goseyn ar fi vrut să zăbovească asupră-i. dar dincolo de celula ei, mai era un grilaj, apoi aparent adormit pe patul său, un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]