14,658 matches
-
va interpreta Meeks vestea sinuciderii lui Hartshorn. Doar spusese că îl bruscase pe individ, legându-se de homosexualitatea lui. Uitându-se spre stradă, îi văzu pe Celeste, pe Stefan și pe un tânăr cu o servietă diplomat coborând dintr-un taxi. Băiatul ridică privirea, se lumină la față și începu să alerge. Mal îl întâmpină la jumătatea treptelor, îl culese de jos printre hohote de râs și îl aruncă în aer de mai multe ori. Stefan scoase un chicot. Celeste și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care lucrezi și de relațiile tale cu Felix Gordean și Gene Niles. Noapte bună, detective. Danny porni, împleticindu-se, spre ascensor. Coborî la parter și ieși afară, recăpătându-și încet-încet vlaga în picioare. Traversă peluza, luând-o spre stația de taxiuri din Temple Street, dar se opri la auzul unei voci șoptite. — Flăcău. Danny îngheță. Dudley Smith ieși din umbră. — E o noapte superbă, nu-i așa? spuse el. La taclale cu un ucigaș. Danny zise: — L-ai ucis pe José
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de minciuni, va ști toată lumea. Danny spuse: — Nu. Dudley Smith îi răspunse: — Ba da. Îl sărută pe gură și se îndepărtă, fluierând un cântec de dragoste. *** Mașini care știu. Droguri care nu-ți dau voie să minți. Danny luă un taxi și ajunse acasă. Descuie ușa, apoi se duse direct la dosare: fapte pe care le poți cumula în adevăruri, Dudley și Breuning și EL dovediți la 11.59, eliberarea în ultimul minut. Exact ca în filme. Aprinse lumina de pe hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și portarul împușcat de el. Claire De Haven dispăruse. Probabil că ea îl pornise pe Reynolds în misiunea aceea nebunească și, auzind împușcăturile, s-a gândit că o mântuire pe noapte era de ajuns și a comandat foarte calmă un taxi, ca să se ducă acasă și să plănuiască alte revolte populare în stil Beverly Hills. Buzz l-a urmat pe Mal la morgă și a dat o declarație la brigada Șapte-Șapte, făcând legătura dintre morțile lui Healy și Loftis și uciderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
s-a întors în Compton și i-a mărturisit lui Lesnick că în sfârșit înțelesese care era rolul lui Upshaw. Urma să intre într-o competiție cu el - asasin contra detectiv. Saul Lesnick a părăsit apartamentul și a luat un taxi până la sanatoriu, convins că de-acum înainte Coleman Healy va continua să măcelărească până ce va fi el însuși măcelărit. Iar din acel moment anemicul psihiatru a încercat să-și adune suficient curaj ca să comită o crimă umanitară. *** Lesnick își încheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
soneriei nu ajungea până la ea și aștepta tot contemplativă, uitîndu-se la perdeluțele de la ușa de intrare: canari negri pe o pădure ocre. Era frumoasă muselina imprimată, pe care Lina o cumpărase deunăzi între două vizite medicale, grăbită foarte de registratorul taxiului, care la ușa clientelei renta dar la Djaburov scădea bilanțul unei munci fără răgaz pe aceeași brazdă: a vieței... și morței. . . cum o tachina prietena Nory despre riscurile specialităței ei de ginecolog. Ușa se deschise. Era chiar Lina. - Bravo! zise
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
vibrând șovăitor, ca începutul unei fraze. Copacul pare atât de încărcat de înțelepciune și dibăcie, că ar putea la fel de bine să cânte și imnul național, așa că Forrester lasă să-i scape un strigăt incoerent și îi face semne ca unui taxi, apoi sare pe el și dispare. Amrita nu-i mai vede decât spatele plin de noroi, dus în jos de ape, continuându-și drumul pe care ea i l-a întrerupt cu câteva ore în urmă. Pagină separată În 1918
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în rigole este și ea foarte importantă, pentru că este apa Londrei și duce cu ea imparitățile codului Morse, pliante și ambalaje de dulciuri, mucuri de țigară, care oferă indicii despre viața și gândirea Londrei. Jonathan se ferește de pietoni și taxiuri, ascultând răpăitul metalic al ploii pe umbrela sa mare, neagră, un sunet atât de diferit de mugetul musonului indian, încât nu poate uita niciodată ce a făcut, cum a ajuns aici, ceea ce-l face să se simtă amețit, vertiginos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de întoarcere spre Norfolk este rău, mai rău decât cel de la venire. Gertler este atât de beat, încât i se clatină capul înclinându-i-se peste volan. În fiecare clipă, evită câte un accdent - o căruță ce transportă lapte, un taxi care întoarce, abia îl evită. Jonathan este chiar uimit că reușesc să iasă din oraș. — Toți mă urăsc de moarte, zice Gertler, pe undeva prin Essex, unde sfârșesc intrând într-un copac. Jonathan are senzația că a leșinat câteva secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
își amintește brusc că are oră la croitoreasă și se ridică să plece. Observând dezamăgirea pe chipul lui, oftează. — Oh, Jonathan, aș vrea să nu mai fii așa de plictisitor. Păcat că ești un tip drăguț. Afară, ea oprește un taxi și-i spune s-o ducă la gară. Ne vedem peste o zi sau două, zice ea. El înclină morocănos din cap, recunoscându-și eșecul abject. Apoi, total absentă, ea îl sărută pe gură. Când taxiul pleacă, el nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Afară, ea oprește un taxi și-i spune s-o ducă la gară. Ne vedem peste o zi sau două, zice ea. El înclină morocănos din cap, recunoscându-și eșecul abject. Apoi, total absentă, ea îl sărută pe gură. Când taxiul pleacă, el nu știe dacă să fie fericit sau nenorocit. Ea l-a sărutat. Noaptea nu poate dormi. Oare îl consideră plictisitor, drăguț sau amândouă? Este o problemă? Ar trebui să se schimbe? Sâmbată, încă confuz, ia un tren de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Când ajung la Paddington, coșul este deteriorat și sticlele goale de șampanie se rostogolesc afară din compartiment, pe coridor. Unii încep să cânte barcarole, care-l deranjează pe controlor și-i amenință să le noteze numele. De la gară, iau un taxi până la East End, unde observă cum blocurile de pe Marylebone Road și Regent's Park se schimbă în locuințele ieftine, înnegrite de funingine, din Islington. Treptat, casele devin tot mai mici, străzile mai înguste, până se trezesc în Whitechapel, cartierul evreiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe Jonathan, și se îndreaptă spre ieșire. Dacă Jonathan n-ar fi fost așa de confuz, ar fi putut ieși destul de repede, dar el nu este sigur de ce pleacă și Selwyn apare pe trepte, în timp ce ei încearcă să oprească un taxi. Star aruncă un pantof în el. — Șterge-o! îi strigă ea. Selwyn face câțiva pași spre ea. Pare furios. — Pentru numele lui Dumnezeu, de ce ai făcut asta? Nu-mi vine să cred. Ai văzut că erau persoane care au plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
drum și face cu pantoful care i-a mai rămas, semn la mașinile care trec. Când se întoarce, îl vede pe Selwyn rânjind batjocoritor. — O să fii dezamăgit. — Ce vrei să spui? — Din cauza ei. — Ține-ți gura, Selwyn, strigă Star. Un taxi oprește lângă ei. Ești un porc, zice ea și urcă. Jonathan face gestul de a o urma. — Du-te, strigă Selwyn după el. Îți va face multe promisiuni, dar n-o să te lase s-o atingi. Cum îndrăznești! zice Star
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Ești un porc, zice ea și urcă. Jonathan face gestul de a o urma. — Du-te, strigă Selwyn după el. Îți va face multe promisiuni, dar n-o să te lase s-o atingi. Cum îndrăznești! zice Star și iese din taxi. — Să nu-i mai vorbești așa! repetă Jonathan. — N-o s-o facă cu tine, Bridgeman. E frigidă. Nici nu te lasă s-o atingi. — Porcule! strigă Star. — E de modă veche. Nici nu poți pune mâna pe ea. — Porcule! — Cățea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Rușinea unei discuții purtate în mijlocul străzii, muncitorește, o face pe lady Tredgold să se învinețească la față, depășind culorile spectrului vizibil. Este impresionantă, înfricoșătoare. Umerii lui Selwyn se lasă brusc. — Da, mamă. Profitând de moment, Star și Jonathan urcă în taxi, strigându-i șoferului să meargă cât de repede poate. Odată plecați, încep să râdă ușurați. Star îl sărută pe obraz. — Jonathan, nu te pot lua nicăieri. Simte cum inima îi bate să-i spargă pieptul. După aceea, se văd aprope
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în Anglia, ca să aibă o viață confortabilă, așa cum a văzut în vederile puse deasupra chiuvetei sale din Bombay. Acum lasă tot ce-a realizat în urmă. Pentru ce? Își răspunde singur: pentru Astarte Chapel. După ce aranjat livrarea puștilor, ia un taxi spre strada Regent și cumpără un inel de logodnă. Dacă este să se ducă în Africa, măcar să aibă un motiv ca să se întoarcă. Examenele trec într-o totală ceață. Îi este imposibil să se concentreze asupra Reconquistei, sau devastării Romei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bată necontrolat. Star n-a venit la Gara de Nord să-i întâmpine. Jonathan este mai ușurat acum, prea ocupat să-și rezolve acum atacul de panică (inspiră adânc... expiră...) să facă față salutărilor femeii cu care se va căsători. Iau un taxi spre Rue du Faubourg Saint Honore și se cazează la hotelul Bristol, care, deși scump, este locul unde trage profesorul de obicei în acest oraș. La recepție, găsește un mesaj care spune că Star va lua micul dejun cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sclipitoare. Poartă brățările Fotse. Părul îi încadrează figura, făcând-o să arate ca într-o reclamă. Îi spune: În noaptea asta, Johnny iubitule, ne vom distra perfect, și vorbele ei sună ca un certificat de garanție emis de producător. Un taxi îi duce dincolo de zona cu cafenelele de pe trotuar, spre Montmartre. Parisul devine dintr-o dată foarte animat; vânzători de țigări, bărbați pe biciclete, femei elegante cu câinii lor de talie mică; cetățeni de toate felurile care se grăbesc, revărsându-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-i între înghițituri. El îi răspunde, simțind cutiuța cu inelul în buzunar. Poate? Nu. Mai bine să mai aștepte. — Acum, zice Star și se strecoară prin perdeaua de mărgele în stradă, este timpul să ne distrăm cu adevărat. Iau alt taxi și se îndreaptă spre Rue Pigalle, într-o zonă cu case joase, cam dărăpănate, dar care au toate la parter ceva ce pare a fi bar sau cabaret. Se simte miros de benzină în aer și drumul este plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lucrurilor de acest fel. Inelul din buzunarul său va pune pecetea pe toate acestea. De ce l-a adus Star într-un astfel de loc cu corcituri? Negrii cu bâtele și cămășile lor albe de mătase par de rău augur. Un taxi îi oprește în fața unui bar mic numit Le Grand Duc. Deasupra intrării un semn luminos, triunghiular, pe care scrie cu roșu Bricktop. Sunt foarte mândră de Duke, zice Star. Dar nu-l prea cunoaște lumea deocamdată. Iar Brick este și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Familia ei locuia Într-o casă de paiantă cu mai multe Încăperi undeva, la marginea marelui oraș Înconjurat de nesfârșite lanuri de porumb. Tatăl, cam iubitor de pahar, avea o micuță companie de transporturi, formată din două camioane și trei taxiuri pentru persoane. Târziu, foarte târziu, acea bunică avea să afle că fusese, de fapt, Înfiată de la un leagăn de copii, iar despre părinții ei naturali nu se știa nimic, deoarece, din pricina bombardamentelor, arhivele fuseseră mutate de colo-colo și probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mărturisește sfioasă că i-am fost profesor cu 40 de ani în urmă. La ora prânzului refuz invitația la „Alona” și merg direct acasă pentru masă, odihna de prânz și restul - până spre miezul nopții. Pentru ziua următoare, cu un taxi ajung la Casa Armatei, la târgul de carte organizat în cadrul „Centenarului Bibliotecii”. Cu această ocazie am oferit câte un volum câtorva persoane, printre care și d-lui Gruia Novac, care mi-a oferit cu autograf două din cărțile sale. Pentru
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
pentru a curma răul din rădăcină, dar de unde să-l luăm? Doar un Țepeș ar putea face asta. Joi, 14 decembrie 2006. Vreme rece, cu mult soare, cu multă luminozitate, fapt care aduce mult optimism. La ora 10 iau un taxi și merg la cimitir, cu multe crizanteme și împodobesc mormântul soției și al fostului meu director la Școala Normală, Paul Constantinescu. E o liniște perfectă în cimitir, soarele stăruie luminos și călduros pe la ora 11, încât pare nefiresc de cald
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mai lucrează încă la o lucrare monumentală - aș zice eu, și mai știu că e și suferind, ca orice om la o anumită vârstă. Trec prin piața cu flori, iau o splendidă orhidee pentru d-na Nicola, și cu un taxi, exact la ora zece sunt la nr.10 de pe strada Caraiman. Sunt întâmpinat de femeia din casă, mă fac comod în biroul de lucru, la căldură, printre numeroase cărți, fișe și o mașină de scris. Curând sosește și stăpânul casei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]