4,311 matches
-
nU în fața unui tînăr intimidat și de a nu-l lăsa să penetreze în restaurant numai de-al dracului, ca să se facă el, Șapira, „respectat”. Șapira mai știa ceva, și anume că niciun tînăr poet nu renunța cu adevărat la tentația de a deveni într-o zi un obișnuit al restaurantului, și că mai devreme sau mai tîrziu acest bastion urma să fie cucerit de cei dotați cu tenacitate. este exact ceea ce am făcut și noi, poeții debutanți ai anilor 1976-1977
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
său care rămăsese detașată de vis. Și ce s-a întîmplat între mine și fata asta înainte de a veni aici ? Pentru moment visul nu avea încă nicio dimensiune erotică, Victor nu resimțea nimic față de fata care era cu el, nici tentația de a o lua în brațe, dar nici nevoia de a se debarasa de ea. Cum visul avea niște elipse, Victor se văzu într-o nouă secvență, în fața a cinci cutii poștale fixate pe stîlpi de lemn, aliniate ca niște
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nevoie de mai mulți «copii», așa cum reiese din evanghelie, de mai puțini lei și, în special, de mai puține cămile, întrucât acestea riscă să se identifice cu greutățile pe care le poartă. Totodată ne va fi mai ușor să rezistăm tentației de a idealiza trecutul și de a ne întoarce la anumite forme și limbaje de acum nu doar desuete, ci și contraindicate pentru o mărturie adecvată. Trebuie să găsim, așadar, justul echilibru între ispita unui anonimat lipsit de responsabilitate și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
fără margini te face să regreți că mările au fund, și dorul de scufundare în nemărginit îl stingi în nesfârșitul azurului. Cerul măcar n-are granițe și pare făcut pe măsura verticalei sinucideri. Iubirea-i o ispitire de înec, o tentație de adâncime. Prin aceasta seamănă morții. Așa se explică de ce sentimentul sfârșitului îl au numai naturile erotice. Iubind, scobori până în rădăcinile vieții, până în prospețimea fatală a morții. Nu sânt fulgere ca să te lovească în îmbrățișări, iar ferestrele dau spre spațiu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
acelor înțelepți antici ce se sinucideau în singurătate, eu voi răspunde că sinuciderea lor era posibilă numai prin faptul că au lichidat viața din ei, că au distrus orice pâlpâire de viață, orice bucurie a existenței și orice fel de tentație. A gândi mult asupra morții sau asupra altor probleme periculoase este desigur a da o lovitură mai mult sau mai puțin mortală vieții, dar nu este mai puțin adevărat că acea viață, acel corp în care se frământă astfel de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de oameni entuziaști oferă o imagine mai cuceritoare decât imaginea paradisului, fiindcă tensiunea sublimă și generozitatea radicală întrec orice viziune paradiziacă. Posibilitățile de renaștere continuă, de transfigurare și intensificare a vieții fac din entuziast un om care este permanent dincolo de tentațiile demonice, de frica de neant și de chinurile momentelor agonice. Viața entuziastului nu cunoaște tragicul, fiindcă entuziasmul este singura expresie de viață complet opacă pentru fenomenul morții. Chiar și în grație, o formă atât de apropiată de entuziasm, această necunoaștere
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
drept cuvânt în fața a orice, numai în fața morții nu. Or, moartea lui Isus a fost pentru ei suprema certitudine, suprema încredere în valabilitatea principiilor creștinismului. Cristos putea foarte bine să dispară în fața primejdiei răstignirii - sau ar fi putut primi admirabilele tentații ale diavolului, care exprimă simbolic tentațiile vieții. Cine n-a făcut pact cu diavolul n-are rost să trăiască, deoarece el exprimă simbolic esența vieții mai bine decât Dumnezeu. Regretul meu este că diavolul m-a ispitit atât de rar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în fața morții nu. Or, moartea lui Isus a fost pentru ei suprema certitudine, suprema încredere în valabilitatea principiilor creștinismului. Cristos putea foarte bine să dispară în fața primejdiei răstignirii - sau ar fi putut primi admirabilele tentații ale diavolului, care exprimă simbolic tentațiile vieții. Cine n-a făcut pact cu diavolul n-are rost să trăiască, deoarece el exprimă simbolic esența vieții mai bine decât Dumnezeu. Regretul meu este că diavolul m-a ispitit atât de rar... Dar nici Dumnezeu nu m-a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
toate valorile, încît categorialul și valabilul prind rădăcini în lume ca orice relativitate concretă. Când și atunci sânt superstiția simțului istoric, a cărui hipertrofie inevitabilă a dat naștere istorismului modern. Zorile culturilor și formelor aurorale ale spiritului sânt străine de tentațiile acestui simț. Orice cultură mare se creează în atmosfera învăluitoare a unei eternități, absorbită de individ prin toți porii. Constructorii de catedrale în zarea modernității, de piramide în cea egipteană sau eroii lumii homerice au trăit fără distanța de creația
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai știe Dumnezeu ce. Atașarea de lume explică de ce în tot ce au gândit - dar mai cu seamă în tot ce au suferit, în întreg blestemul înfricoșător al existenței lor - n-au conceput și n-au simțit persistent și adânc tentația renunțării. Așa au fost de legați de propria lor soartă, atât s-au afundat în misiunea lor, că n-au tras niciodată concluzia inevitabilă din suferință. De aceea, iudaismul nu dă o vibrație elevată sufletului; aduce prea mult lumea în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Ar fi un lux pentru spiritul primar al culturii noastre să divinizăm expresiile aurorale ale culturii. Noi trebuie să avem în față finalitățile esențiale și ultime ale devenirii culturilor. Am fost prea mult popor. Îndumnezeirea acestei realități primordiale a fost tentația permanentă a păturii noastre culte. Astfel de excese le-au cunoscut și germanii, însă le-au corectat totdeauna cu ipostazierea statului. Dacă un Fichte, în timpul renașterii naționale germane, găsea în revenirea la popor, ca sursă de productivitate irațională, o salvare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
caracter specific și o direcție proprie, separîndu-se de colectivitate. Epocile culturale de mare stil au o structură monadică. Lumi individuale, a căror armonie derivă dintr-o comună participare la spirit. O cultură nu atinge culmi decât în măsura în care individualitățile ei simt tentația demiurgiei. Marii creatori au țintit o umilire a lui Dumnezeu. Precum marile culturi își extrag avântul din pornirea lor demiurgică, așa și cu marile individualități. Orgoliul infinit este cea mai productivă salvare din mizeria condiției omenești. Mă gândesc la Hegel
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
drept pentru a iubi legal pământul, au pus atâta frenezie, încît decadența lor a fost, de fapt, prăbușire și dispariție. Sfârșitul Imperiului roman, agonia precipitată oferă atât farmec maladiv și dezagregarea lui este o consolare atâtor inimi bolnave, că de câte ori tentațiile disoluției încearcă sufletul, crepusculul imperial îi este leagăn de sicriu. Cine n-a cunoscut acea dispoziție de care vorbea Verlaine, comparîndu-se imperiul de la sfârșitul decadenței, văzând cum trec marii barbari blonzi, nu va ava niciodată dezabuzarea suficientă ca să înțeleagă anumite
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a fi în lume decât politicul. Imanentismul lui explică de ce sufletele pline de ardoare religioasă, adică arzând de dorința de a ieși din lume, l-au disprețuit și au văzut, cu drept cuvânt, în activitatea politică preocuparea, dar mai ales tentația, ce te leagă atât de mult de pasiunile și vanitățile pământului. Între religie și politică nu este mai multă legătură decât între un sfânt și un primar. Omul s-a simțit totdeauna mai bine soldat decât înger. Asta înseamnă că
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să ne trăim fiecare epocă asemenea unei lumi închise. Dacă nu mai vrem să fim sclavii istoriei, adică dacă vrem să depășim condiția culturilor mici, trebuie să urmărim ținta noastră finală ca o obsesie, pentru a nu fi subminați de tentația constantă a Romîniei: inerția. Pentru Franța, clasicismul sau iluminismul, cu toate implicațiile lor politice și economice, sânt epoci rotunjite în sine, lumi închise, trăite cu naivitate și cu iluzia absolutului valorilor lor. S-ar fi gândit cineva în timpul lui Ludovic
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de spațiu și-au domolit-o prin cântec și urlet. E singurul popor care mai știe zbiera. Urletul este o disperare în fața spațiului. De aceea, de câte ori ești nemângâiat la șes sau pe culmi, urletul și se pare singurul răspuns la tentația imensității. Am cel mai mare dispreț pentru acei care nu-și pot regăsi instinctele în singurătate. Natura te înnebunește ca și oamenii; ea prin infinit, și ei prin platitudine. Lamentațiile maghiare își au sursa în această tristețe a instinctului. Aviditatea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Un asemenea act nu a avut loc în nici o altă țară fostă socialistă. Presiunea de transformare a României în monarhie a reprezentat, de asemenea, o încercare complet nedemocratică și împotriva atitudinii colectivității. Și noua guvernare s-a lăsat îmbătată de tentația de a adopta legiferări importante, care nu erau urgente și care trebuiau să fie luate prin mecanismele normale ale unei noi democrații. Decizii fundamentale luate în grabă, nu prin mecanisme democratice, ci de forțe politice nereprezentative, la care se adăuga
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
a organizat o contramanifestație în București, mobilizând muncitorii, care au răspuns cu promptitudine. Și în provincie s-a instaurat o stare de spirit similară: muncitorii, singura forță în acel moment cu o anumită capacitate de organizare, erau paralizați, deși resimțeau tentația de a veni la București pentru a apăra nu o putere anume, ci statalitatea, care ar fi urmat să funcționeze într-un mod democratic. Din rațiuni neclare, probabil din cauza neîncrederii în capacitatea de mobilizare a diferitelor grupuri de muncitori, unii
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
cu fierul roșu” a oricărei rămășițe de comunism era obiectivul prioritar. Tehnocrația, concentrată în marea sa majoritate într-un singur partid politic, nu prezenta pentru Occident o credibilitate suficientă pentru îndeplinirea unei asemenea misiuni. Nu pentru că ea ar fi avut tentații procomuniste, ci pur și simplu pentru că nu era interesată de un program politic de tip punitiv. Un program anticomunist, plasat în centrul atenției, nu prezenta însă atractivitate nici pentru tehnocrație și nici pentru marea masă a populației. Majoritatea actorilor interni
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
se salveze de presiunea politicii și ideologiei comuniste prin orientarea spre valorile sectoriale ale domeniilor lor de activitate. După Revoluție, s-a produs o orientare puternică a câmpului intelectual spre explorarea direcțiilor de reconstrucție și dezvoltare a societății românești. Prima tentație a fost aceea de a se construi un consens în jurul obiectivului de explorare a posibilităților și direcțiilor de schimbare, prin dialog colectiv. Treptat, locul acestui consens a fost luat de un altul: adoptarea modelului occidental și a expertizei occidentale. Segmente
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
și dezbatere publică a problemelor colectivității cu asumarea posturii de critic cu orice preț al puterii. Mass-media și voluptatea eșeculuitc "Mass‑media și voluptatea eșecului" România suferă de o adevărată patologie a voluptății eșecului. Se poate detecta cu ușurință o tentație comună a publicului și a mass-media de a găsi o gratificație specială în invocarea eșecului. O asemenea patologie poate fi considerată a fi o reacție perversă la situația de neputință. Patternul voluptății eșecului s-a cristalizat în experiența colectivă produsă
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
retrocedării proprietăților. Reprezentanții instituțiilor publice erau ușor convinși „să nu pună suflet” în apărarea interesului public în desfășurarea litigiilor. În plus, mai ales în guvernarea 1997-2000, orientarea politică era: totul trebuie retrocedat. Judecătorii înșiși au fost supuși presiunilor politice și tentațiilor financiare ca să accepte retrocedările adesea în condițiile unor probe insuficiente sau chiar pe baza unor documente evident falsificate. Este imposibil de estimat volumul deciziilor judecătorești neîntemeiate. Intuitiv, acesta este destul de mare. La polul celălalt, pierzătorii individuali ai retrocedărilor, chiriașii locuințelor
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
ajuns acest proiect, cum au evoluat oamenii noi atinși de "mirosul puterii și al dictaturii" știm cu toții. Serge Moscovici a intuit încă de atunci. El îi numește pe aceștia "broaște țestoase ale revoluției". Puțini rezistau persuasiunii "forțelor obscure, rupîndu-se de tentația intrigilor și a conformismului, care se insinua pînă în străfundul sufletelor". Descoperirea este amară: Atunci am întrevăzut eu sensul înscenărilor și al justificărilor care regizau lumea conducătorilor. Și tot atunci am văzut cum lucea în ei omeneasca, mult prea omeneasca
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
o dată cu criza însăși. Utilitatea lor e tranzitorie, puterea lor trebuie să fie efemeră"104. Prelungite și menținute dincolo de necesar, ele aduc în orice societate două pericole mortale: disocierea valorilor și slăbirea caracterelor. Prin urmare, el îi avertizează pe francezi împotriva tentațiilor și riscurilor unei noi dictaturi dat fiind că ei, într-un singur secol, au cunoscut autoritatea a doi Napoleoni. Pe scurt, dorește să conserve libertățile într-o Franță pentru care singura revoluție ar fi să nu mai facă nici o revoluție
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sînt însoțite de o irezistibilă tandrețe"277. Putem refuza conținutul acestor argumente. Mai dificil va fi însă să refuzăm logica lor și realitatea experienței. Astfel încît apare următoarea întrebare: există oare un singur om care să nu fie ispitit de tentația de a admira și de a se supune, pe care să nu o simtă lucrînd cu fățărnicie în el? Evident, dacă ispita libertății ar fi fost mai puternică, lumea ar fi avut un cu totul alt chip decît cel pe
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]