4,773 matches
-
acesta practică magia albă, producând o serie de surprize atât lui Sir Gawain, cât și cititorului și păstrând o aură de mister până la finalul poemului. O primă întrebare ar fi legată de culoarea cavalerului. De ce verde? Potrivit părerii susținute de teoreticieni precum N.J.G. Pounds, Richard Bernheimer și William Anderson 51, cavalerul ar fi descendentul Omului Verde din folclorul celtic, care a supraviețuit în diferite manifestări populare, în heraldică, dar și în nume proprii (cum ar fi denumirile unor hanuri sau cârciumi
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Madonna, păpușa Barbie și "super-femeia" Rosie the Riveter (Rosie Nituitoarea). Potrivit teoriei lui Umberto Eco legată de întoarcerea noastră constantă la Evul Mediu 110, iconurile menționate ar reprezenta revenirea noastră la epoca în care s-a născut modernitatea timpurie, deși teoreticienii culturii populare le consideră ilustrări tipice ale perioadei postmoderne. Iconul, cuvânt de proveniență grecească (gr. Eikón = imagine, similitudine), este în general descris fie ca imagine sau obiect bidimensional, fie ca obiect tridimensional, cu conotații religioase sau laice. Re-prezentările tradiționale se
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
că se în-cadrează într-un tipar și intră într-un scenariu și se comportă ca atare. Ideea exprimată mai sus se regăsește și în studiile lui George Ritzer despre viața socială contemporană, în special în descrierea fenomenului mcdo-naldizării, care, potrivit teoreticianului, este o componentă a societății americane în epoca post-industrială și post-fordistă184. Analizând standardizarea înaltă și eficiența extremă a manierei în care se produce și se vinde mâncarea la McDonald's, Ritzer scoate în evidență un întreg sistem, pe care îl
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
reprezenta lumea reală la care oamenii se întorceau odată cu încheierea carnavalului. Potrivit lui Chris Humphrey și școlii britanice de studii medievale în general, varianta englezească a carnavalului în Anglia epocii medievale era așa-nu-mita "dezordine pozitivă" sau "neascultare" (misrule), termen descris de teoreticianul englez ca "redând sensul de practici festive, care intrigă și subminează așteptările cotidiene". Acesta pune în discuție diferența dintre carnaval ca "acele festivități care erau și sunt în continuare asociate cu Lăsata Secului" și dezordinea pozitivă, "un fel de supapă
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
școlar, promovate de personalități marcante ale pedagogiei universale, ca John Dewey sau Celestin Freinet, au devenit modalități principale de exprimare și manifestare a creativității individuale și de grup în diverse sisteme educaționale. Pornind de la dialogul cu pedagogia europeană și americană, teoreticienii români, Ștefan Bârsănescu, Constantin Narly sau Dimitrie Gusti, au demonstrat necesitatea raportării educației și instrucției la realitățile românești. În acest context, s-a născut o abordare echilibrată între învățământul fascinat de teorii și abstractizări, în care profesorul reprezintă autoritatea supremă
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3060]
-
Rudolf Steiner, aplicată începând cu 1919 sub denumirea de școala Waldorf, acorda o atenție specială educației artistice și practice. Înlocuind notele cu rapoarte asupra activității, sistemul Waldorf acorda, la rândul său, libertate de manifestare personalității elevilor. Pedagogul francez Roger Cousinet, teoretician al educării capacității de cooperare și solidaritate, are meritul de a fi demonstrat rolul grupului de elevi în individualizarea actului educațional. Concluziile experimentelor realizate în perioada 1922 - 1940 au fost prezentate în lucrarea Une methode de travail libre par groups
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3060]
-
Se știe că Darwin a studiat nu numai lucrările astronomului John Herschel și pe cele ale geologului Charles Lyell, două piscuri ale științei engleze din generația mai vârstnică, dar l a citit și pe filozoful francez Auguste Comte sau pe teoreticianul metodei științei, profesorul de la Cambridge, William Whewell. În Autobiografia sa, Darwin vorbește despre influența pe care a avut-o asupra evoluției ideilor sale lectura celebrului eseu asupra populației al lui Robert Malthus. Cercetări mai recente au scos la iveală că
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
au resimțit din plin consecințele evaluării unei teorii care explică fapte ale istoriei naturale în lumina unor reprezentări de excelență științifică inspirate de teoriile științei matematice și experimentale ale naturii. Se știe că astronomul John Herschel, cunoscut și drept un teoretician al metodei științei, a calificat teoria selecției naturale drept law of higgledy-pigledy (lege a dezordinii). O asemenea judecată se baza, evident, pe presupunerea, împărtășită de mulți contemporani, că singura alternativă la explicarea adaptării viețuitoarelor prin proiect ar fi întâmplarea oarbă
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
de structură specific diferitelor grupuri de organisme, îndreaptă atenția de asemenea asupra rolului pe care îl are în evoluție „cooptarea“ unor structuri care au luat naștere independent de cerințe de utilitate funcțională. Cercetările lui Darwin, ca și cele ale multor teoreticieni ai evoluției care l-au urmat, s-au concentrat asupra „adaptărilor“, înțelese drept structuri promovate de selecție pe temeiul utilității lor directe pentru organisme, în lupta pentru existență. Mult timp, vocabularul biologiei evoluției nu a deținut un termen care să
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Și aceasta chiar dacă s-a câștigat o conștiință mai acută a obstacolelor care stau în calea unei cât mai bune adaptări a organismelor prin selecție decât cea pe care a avut-o Darwin. Ernst Mayr, considerat cel mai de seamă teoretician al evoluției speciilor timp de aproape o jumătate de secol, distingea în „marea sinteză“ două sinteze succesive. Prima sinteză, marcată de dezvoltarea geneticii populațiilor, este cea dintre genetică și teoria selecției naturale a lui Darwin. Cu referire la baza genetică
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
noastre. 5. Obiecții și rezerve față de calitatea științifică a explicațiilor darwiniene Un temei major al rezistenței față de explicația darwiniană a evoluției speciilor îl reprezintă observația mereu reluată că ea nu satisface pe deplin cerințe pe care cercetători ai naturii și teoreticieni ai metodei științei le derivă dintr-un concept tare, restrictiv al cunoașterii științifice. Aceștia pornesc de la supoziția că știința teoretică și experimentală a naturii, așa cum s-a dezvoltat ea de la Newton încoace, reprezintă știința prin excelență și, prin urmare, modelul
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ținut două conferințe-mitinguri la sediul organizației la care au luat parte tinerii organizației noastre, tinerii fără de partid (subl.ns.), precum și delegați din partea organizației sioniste, Tineretul Sindicalist și Tineretul Frontului Plugarilor”. Tot din acest document am aflat și cine au fost „teoreticienii”-oratori, precum și minciunile turnate cu pâlnia în urechile auditoriului: „...la prima conferință s’a expus situația politică economică internă și externă de către tov. Bighiu Petru și <<Poziția Tineretului Progresist din România>> care a fost expusă de tov. Rubin (Schulimsohn, n.n.
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
elevii se integrează în lecție, au conduită corespunzătoare și participă cu mult interes și entuziasm. Metoda anchetei interviul În prezent, cunoașterea și aprecierea persoanei, indiferent de domeniu în care se implică, intră în preocupările unui număr tot mai mare de teoreticieni și practicieni, fără să fi ajuns la un sistem de evaluare unanim acceptat. Această metodă a fost aplicată la mai multe categorii de persoane începând cu profesorii de educație fizică, care predau la clasele V VIII, cât și la elevii
Jocuri pentru dezvoltarea forței în învățământul gimnazial by Prof. Ursu Eduard și Prof. Ursu Dorin Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/1598_a_3021]
-
elaborează o teorie a Istoriei în care Omenirea se creează ea însăși, începînd cu perioadele barbare, și progresează prin etape succesive. Apoi Istoria se va împărți în Istoria istoricilor care reînvie Trecutul pentru a reflecta asupra lui în prezent, Istoria teoreticienilor care caută factorul său dominant sau determinant, Istoria filozofiilor Devenirii Umanității, unele spiritualiste (Hegel), altele pozitiviste (Comte), altele materialiste în aparență (dar de fapt escatologice, ca cea a lui Marx). În secolul al XVIII-lea se operează identificarea devenirii istorice
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
două chipuri extreme (exterminaționismul și totalitarismul). Avem în față aceeași problemă: aceea de a nu muri, nu doar zoologic, ci și politic, cultural, intelectual. Am ajuns la momentul comunității de destin (Schicksalgemeinschaft). În cartea sa Chestiunea națională și social-demo-crația (1907), teoreticianul austriac marxist Otto Bauer a susținut cu pertinență ideea că există o comunitate de destin care îi conferă unei națiuni identitatea sa, unitatea sa, voința sa de a trăi, în ciuda tuturor diversităților umane și sociale pe care le conține. S-
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
cauzalităților identificate în societățile occidentale, etnic omogene (Birnir 2007, 32): perspectiva ecologică întemeiată de Siegfried (1913); perspectiva sociologică dezvoltată în cadrul Școlii din Columbia (Lazarsfeld et al. 1944); perspectiva psihologică a Școlii din Michigan (Campbell et al. 1960), amendată ulterior de teoreticienii dezalinierii partizane (Budge și Farlie 1983); Rational Choice sau teoria economică a alegerii raționale (Downs 1957); Școala postmaterialistă întemeiată de Inglehart. Dacă în teoriile sociologice, ecologice și psihologice, votul depinde în mod decisiv fie de caracteristicile morfologice ale unităților teritoriale
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
morfologice ale unităților teritoriale (perspectiva siegfriediană), fie de factorii socio-demografici, precum clasa, religia, etnia, vârsta, mediul de rezidență etc. (Școala din Columbia), fie de atașamentul partizan care se formează în decursul a mai multe generații (Școala din Michigan), în concepția teoreticienilor alegerii raționale, electorul, definit ca homo oeconomicus, este capabil să își cunoască propriile interese imediate și să evalueze în funcție de acestea diferitele oferte electorale. Acest lucru este cu atât mai evident cu cât numărul de condiții favorabile creșterii interesului pentru politică
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
de viță de vie, domnul Pinard, alți spuneau altfel. Ideea e că un cercetător al argoului trebuie să aibă mai mult decât inteligența aceea tehnică a cercetătorului obișnuit, trebuie să aibă și o fină intuiție. "Gagiu' s-a șucărit!" Un teoretician al argoului tre-buie să fie și un practician al argo-ului? Categoric! Nu poți să fii un bun teoretician dacă nu ești un cel puțin la fel de bun practician. Iar ca să fii un bun practician, trebuie să te învârți prin metropole sau
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
aibă mai mult decât inteligența aceea tehnică a cercetătorului obișnuit, trebuie să aibă și o fină intuiție. "Gagiu' s-a șucărit!" Un teoretician al argoului tre-buie să fie și un practician al argo-ului? Categoric! Nu poți să fii un bun teoretician dacă nu ești un cel puțin la fel de bun practician. Iar ca să fii un bun practician, trebuie să te învârți prin metropole sau prin zone și orașe portuare. Vine vaporu', cu cherestea sau cu altă încărcătură. Oprește la Constanța. Hamalii încep
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
până la discursul credinciosului conectat la internetul zilelor noastre sau manifestat prin filmul religios. În România, țară preponderent ortodoxă 5, discursul religios este cel care a participat, conștient sau mai puțin conștient, la structurarea identității naționale, așa cum Adrian Marino, istoric și teoretician literar recunoscut pe plan internațional, considera că "unitatea originară dintre poezia orală primitivă și doctrinele sacre care face inițial ca tradiția literară și religioasă să se confunde (în hinduism, iudaism, creștinism) este bine pusă în lumină. Sunt scoase în evidență
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
sunt autonome în raport cu cele religioase, puterea politică este despărțită de puterea religioasă, discursul dominant în sfera publică este cel laic. Experiența laicizării guvernării arată că aceasta este o premisă a dezvoltării democratice. Și chiar dacă democrația nu este un model ideal, teoreticienii pot să ne convingă ușor că un sistem mai bun încă nu a fost descoperit"4. Revelația ar putea avea loc la nivel strict individual, trecând de la omul secularizat la omul religios. "Fundamentele democrației occidentale trebuie regândite", scria Michael Novak
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
cât este mai desăvârșit artistul, cu atat vor fi mai separați în el omul care suferă și mintea care creeaza" (1960, p. 54). O interpretare diferită introduce în ecuație conceptul de "persona"25. Aplicând termenul la universul literar, mai mulți teoreticieni l-au definit drept "identitatea asumată sau eul ficțional (literal, o mască) asumat de un scriitor într-o opera literară" (Baldick, 1990, p. 165) sau, încă mai sintetic, "vorbitorul dintr-un poem" (Myers și Simms, 1985, p. 230), ca elemente
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Astfel, lumea imaginata își devine autosuficientă și funcționează pe propriul suport; mai mult, ea nu are nevoie de judecată exterioară a unui alt subiect. În această etapă a demonstrației, devine importantă de evidențiat relația dintre imaginea (mentală) și imaginația. Unii teoreticieni s-au grăbit să afirme că imaginile sunt componentele materiale ale activității mentale, descriindu-le drept simboluri. O definiție mai puțin riscantă ar fi aceea că imaginile respective ar reprezenta "o punte între percepție și gândire" (Guttenplan, 1995, p. 366
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
un fel sau altul în minte, anticipate, memorizate, cu toate că aceste culori și sunete au încetat, ca simțuri, să fie văzute și auzite" (1970, p. 202). În opinia mea, aceasta este una dintre cele mai accesibile definiții generale ale imaginației. Numeroși teoreticieni literări (în special cei formați în acord cu epistemele romantice) fac o distincție între conceptele de "imaginație" și de "fantezie"59. Subliniez că nu sunt interesat, măcar în interiorul poeticii blakeene, să diferențiez cele două idei, de vreme ce Blake însuși nu este
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cele mai multe ori, direct, mai rar, indirect)”. Complementul predicativ al obiectului este cerut matricial de o subclasă de verbe trivalente, reprezentată prin verbe ca: 1. a boteza (L-au botezat Doru.), a chema „a avea nume” (Îl cheamă Ionescu.), a denumi (Teoreticienii l-au denumit complement de agent.), a intitula (Scriitorul și-a intitulat nuvela Hangiul.), a numi (Frații l-au numit George.), a porecli (Prietenii l-au poreclit Șchiopu.), a spune „a avea nume” (Îi spune Georgescu.), a zice „a avea
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]