190,155 matches
-
ideile lui Eliade și metodele literare din diferite puncte de vedere. - Credeți că ar trebui „operată” o selecție a textelor sale literare care să fie date circuitului internațional sau/și o selecție a limbilor în care să fie transpuse aceste texte? - Recunosc că asta e o problemă esențială. În mod evident (după părerea mea), aceste filme n-ar putea fi făcute în România. Cred că, de aceea, ar trebui ca toate să fie „turnate” într-o limbă de circulație. - V-ar
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
e o problemă esențială. În mod evident (după părerea mea), aceste filme n-ar putea fi făcute în România. Cred că, de aceea, ar trebui ca toate să fie „turnate” într-o limbă de circulație. - V-ar tenta să propuneți textele sale spre ecranizare? Ați demara o campanie în acest sens? - N-am idee! Cred că în România există un acord general asupra celor opt sau zece dintre cele mai bune nuvele ale sale. - Aveți privilegiul de a cunoaște ambele contexte
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
a dat exemplul unui fragment chiar din această carte în care povestește cum, în vremea comunismului, scriind o cronică la cartea lui Iorga, Viața lui Ștefan cel Mare a avut surpriza să constate, atunci cînd a citit gazeta, că din text fuseseră eliminate toate referirile la bătăliile cu turcii și, în general, tot ce ținea de otomani. Or, ce semnificație mai putea avea viața lui Ștefan cel Mare în absența turcilor? Ce se întîmplase? Chiar în momentul în care trebuia să
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
a mai fost deja publicat în chip de introducere la antologia Totul despre Nicolae Manolescu (ediție îngrijită de Mircea Mihăieș, Editura Amarcord, Timișoara, 1996). Cred că la republicarea acestui eseu după 7 ani, autorul ar fi trebuit să revadă puțin textul dincolo de adaptarea lui prin simpla înlocuire a cuvîntului „antologie” cu „analiză”. Pentru că în perioada de timp scursă de atunci unele lucruri s-au modificat, iar vechile formulări pot crea confuzie. Scrie Mircea Mihăieș, „poate că, fără să o știe, Nicolae
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
suflet care, fără a avea strălucirea artistică a cărții Ioanei Pârvulescu, Întoarcere în Bucureștiul interbelic (fapt explicabil: la origine fiind vorba de o rubrică de ziar, autorul a fost obligat să-și condenseze fiecare capitol în cîte două file de text) funcționează ca o necesară pauză de respirație, un răgaz de meditație și o invitație la a vedea cu alți ochi orașul pe care îl străbatem zi de zi, grăbiți și indiferenți, preocupați exclusiv de ziua de mîine. Dan C. Mihăilescu
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
lăsa sechele pe toată viața. În exilul de la Cerdîn încearcă să se sinucidă. Urmează o altă perioadă de exil, la Voronej (1935-1937). Incapacitatea lui structurală de a accepta ce se întâmplă cu istoria îl face să scrie noi și noi texte „contrarevoluționare“. E arestat în mai ’38 și dus la Vladivostok, unde moare pe 27 decembrie 1938, iar corpul îi este aruncat într-o groapă comună. Nadejda Mandelștam este, în tot acest calvar, soția devotată, însoțitoarea, martorul. Memoriile ei vorbesc nu
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
număr (din octombrie) post Antonesei al Timpului ieșean, cineva comentează sub inițialele C.N.P. Limba de lemn festivă a juriului seudez care acordă Premiul Nobel pentru Literatură. Bună idee! E plină lumea de esențe lingvistice lemnoase. Dincolo de vocabular, să notăm în textul oficial de la Stockholm și stîngismul frapant al unor considerații. Să fie oare o întîmplare că Borges sau Llosa, socotiți de dreapta, au fost (iar Llosa mai este) ocoliți sistematic de academicienii din nord pe care-i bîntuie de generații bune
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13355_a_14680]
-
și ce mai urmează sunt copiate în detaliu din filmele de gen), problema majoră a romanului este tonul și felul în care e scris. Prin dialog, autorul încearcă să sugereze autenticul, temele zilei, prejudecățile timpului. Numai că atunci când personajele tac, textul e străveziu și își trădează efortul de construcție. Constantin Popescu este destul de naiv să potrivească în text oricum și orice semn pentru un surplus de efect. Când livrescul nu e explicit (autorul mai are de indicat anul apariției filmelor, paginile
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
tonul și felul în care e scris. Prin dialog, autorul încearcă să sugereze autenticul, temele zilei, prejudecățile timpului. Numai că atunci când personajele tac, textul e străveziu și își trădează efortul de construcție. Constantin Popescu este destul de naiv să potrivească în text oricum și orice semn pentru un surplus de efect. Când livrescul nu e explicit (autorul mai are de indicat anul apariției filmelor, paginile din cărți și cine a făcut traducerea citatului), coincidențele care se vor semnificative, pline de sens, metaforice
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
lui” (p. 242). Dacă încercăm să verificăm cu ajutorul căutării automate în Internet frecvența actuală a celor două forme principale, sie și sieși (ignorând variantele cu ș inițial, mascate de absența diacriticelor, și ocolind omonimia cu sigla SIE, foarte prezentă în textele românești din ultima vreme!), observăm că sieși e în avantaj clar. Sie este extrem de rar și - în puținele cazuri în care e folosit - este însoțit de adjectivul de întărire însuși: “Stau pe două picioare? își șoptea întrebătoare sie însăși. Atunci
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
fi resimțit ca insuficient pentru a marca, de unul singur, valoarea reflexivă. Nevoia de întărire confirmă și în acest caz tendința spre redundanță și insistență ilustrată de multe forme și structuri gramaticalizate în română. Sieși apare mult mai des în texte, dublînd, cu rol emfatic, un reflexiv neaccentuat - „Își zâmbi sieși, apoi se puse pe plâns cu fața în pernă” (adevarul.kappa.ro); „este unul dintre aceia care își arată sieși cu degetul pista pe care o s-o urmeze” (ib.). În
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
sieși și celorlalți” (adler-bucuresti.go.ro). În asemenea construcții, în care e puțin probabil să apară sie, forma sieși e simțită ca un echivalent mai economic și mai elegant al sintagmelor el însuși /ea însăși. Se remarcă de altfel în texte ușurința de folosire a ambelor pronume reflexive (de acuzativ și de dativ), în construcție cu același verb: „posibilitatea să se dezvăluie sieși” (earad.ro/horoscop); „el nu se poate aplica sieși, dupa cum spune Kant” (fil.unibuc.ro); „se arată
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
dativ), în construcție cu același verb: „posibilitatea să se dezvăluie sieși” (earad.ro/horoscop); „el nu se poate aplica sieși, dupa cum spune Kant” (fil.unibuc.ro); „se arată pe sine sieși” (geocities.com). Surpriza este de a descoperi în texte nu numai persistența formei sieși, ci și extinderea sa improprie, în construcții aberante. Mai multe exemple ilustrează folosirea dativului sieși după o prepoziție care cere genitivul (sau echivalentul său - posesivul): asupra. În locul unei construcții precum asupra sa (resimțită probabil ca
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
dativ posesiv. Ciudata construcție face parte din categoria pe care Al. Graur o numea „a greșelilor făcute de oameni culți”; căutarea în Internet a furnizat 11 exemple de apariție a sa: nu în mesaje grăbite, în stil colocvial, ci în texte în genere mai elaborate, din presa culturală. Desigur, o formă relativ rară și opusă tendințelor populare e manevrată cu o anume nesiguranță. Eroarea dovedește însă cel puțin două lucruri: vitalitatea formei sieși și nevoia resimțită de vorbitori de a marca
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
Eu - și el. Însemnări despre Ceaușescu) să-mi comande pentru colecția școlară „Biografia unei capodopere”, să-mi comande, repet cuvântul, un studiu despre Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu, încheindu-mi un contract și obligându-mă să-i trimit nu un text dactilo, ci dischetă. Zis și făcut. Am expediat lucrarea, a fost acceptată și a apărut în iulie 2002. Am așteptat o vreme, întrebând cam după 6-7 luni dacă s-a vândut 80 la sută din tiraj (cum stipula contractul), spre
Harababură editorială by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13357_a_14682]
-
ulterior de Isou, Guy Debord va participa în 1957 la crearea Internaționalei Situaționiste, publicând de altfel și textul-cheie al evenimentului, Raport despre construcția de situații și despre condițiile organizării și acțiunii tendinței situaționiste internaționale. Devine apoi directorul revistei mișcării, semnează texte și filme doctrinare și se manifestă ca lider de opinie și de conștiință în deceniile 7 și 8. În noiembrie 1994, grav bolnav, se sinucide. Au trecut aproape patru decenii, iar Societatea spectacolului a cunoscut nenumărate ediții, comentarii și traduceri
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
aplicată), Cioran în oglindă. Autorul are două avantaje majore. Unul al obiectului, biografia și opera lui Emil Cioran constituind o temă pe cât de mare, pe atât de puțin concretizată în volume. Interesul lui Protopopescu vine dintr-o dublă lectură a textelor și a exegezei filosofului. Prima sub impresia măgulitoare și comună că “Emil Cioran îmi corespunde”. Și câți dintre noi nu se vor fi identificat, prin afinități reale ori doar proiective, cu “Marele înrăit”! Cea de-a doua citire repune în
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
ar consta în echilibrarea unei balanțe morale, pe motiv că “acele vinovății nu fac cinste unui scriitor”... Dar nici nu-l perturbă, aș spune, cât privește scriitura (cinstea îi revine sau nu-i revine abia omului Cioran). Fără această restaurare, “textele cioraniene nu pot fi citite în liniște”... Dar când au putut fi ele citite astfel? Mi se pare că autorul cade într-un exces de justificare, cu scopul de a înlesni recepția unui iconoclasm mai profund... Reflex ușor de înțeles
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
se încheagă de la o pagină la alta, depășește, desigur, imaginea lui plastică (se recurge rareori, în carte, la exemple din pictură sau mozaicuri) și e nevoie mai degrabă de o imaginație științifică pentru a-l “vedea”. De aceea în tradiția textelor despre îngeri se face adesea analogie cu lumina și cu spațiul oglinzii, cu imaginile inversate din oglindă (cine e în oglindă ? ce realitate are chipul meu în ea? de ce nu-mi pot atinge realitatea din oglindă ?). Totul ține de o
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
posibilitatea să descopere și dezbaterile legate de fiecare afirmație.) Puntea stilistică Andrei Pleșu este un scriitor cu o acută conștiință a comunicării. Discursul său vine întotdeauna în întîmpinarea celuilalt, conține un dialog implicit. De data aceasta interlocutorul este prezent în text mai mult ca oricînd, căci prima parte a cărții reia cursurile de angelologie ținute de autor la Facultatea de Filozofie. Avantajul de a te adresa unui auditoriu concret este imens în cazul unui text “despre îngeri”, căci nu riști să
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
data aceasta interlocutorul este prezent în text mai mult ca oricînd, căci prima parte a cărții reia cursurile de angelologie ținute de autor la Facultatea de Filozofie. Avantajul de a te adresa unui auditoriu concret este imens în cazul unui text “despre îngeri”, căci nu riști să-ți pierzi pe drum interlocutorii, le simți nedumeririle, posibila blazare, dar și interesul sau entuziasmul. Pui accentele corect și te pliezi în funcție de reacția sălii. Cititorul este așadar obligat să fie activ și este, totodată
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
de zile. Cartea Despre îngeri se naște pe rețeaua unui discurs dezinhibat, plastic (ochiul fostului critic de artă deține și el un rol), concis și nu de puține ori plin de umor, are deci aceeași amprentă stilistică inconfundabilă ca toate textele semnate Andrei Pleșu. Pentru a vorbi despre o lume inaccesibilă simțurilor, despre o via sacra, autorul nu-și schimbă costumul, nu îmbracă nici sutana, nici roba academică, rămîne el însuși, își alege exemple din lumea de azi, din imediatul zilnic
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
nu-și schimbă costumul, nu îmbracă nici sutana, nici roba academică, rămîne el însuși, își alege exemple din lumea de azi, din imediatul zilnic, din filmele americane sau din politică, lucru care dă cititorului sentimentul reconfortant al perfectei actualități a textului. Îngerii nu trebuie refăcuți dintr-un oscior, ca dinozaurii, nu țin de o lume dispărută, ci există în apropiere și în clipa asta: sînt actuali. Pe lîngă atuurile discursului mistic, eficient valorificate în acest eseu (parabola, paradoxul, metafora, apofaza și
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
Sasu, în două părți, în 1999 și respectiv 2001. „Cele ce urmează, scrie dl Durnea, încearcă să lumineze părți mai întunecate din viața și activitatea lui C.F.” În atenția istoricilor literari ai perioadei! l În mereu atractiva și plină de texte ce merită a fi citite Lettre internationale (număr din toamna lui 2003), lordul Ralf Dahrendorf este prezent cu un mic studiu intitulat Opt însemnări cu privire la populism. Iată-le, însoțite de notele Cronicarului: 1) delimitarea între populism și democrație „nu este
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13375_a_14700]
-
ca o versiune personală a Ninei Cassian la ceea ce, pe urmele lui François Furet, s-ar putea numi sfîrșitul unei iluzii. Altfel spus, jurnalul din perioada 1948-1953 dă măsura unei sublime și generoase iresponsabilități. Urmează trezirea din 1975, camuflată în text de teama represiunilor politice, și mărturisirea plenară a lucidității dobîndite, după stabilirea în Statele Unite ale Americii, de unde chipul înfricoșător al regimului comunist putea fi privit ca o hîdă mască de carnaval. Din punctul de vedere al cititorului de azi partea
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]