3,082 matches
-
și „România, te iubesc“, Cătălin Ștefănescu și TVR, Horia-Roman Pata pievici și ICR, Iustin Marchiș, Răzvan Bucuroiu și BOR, Marcel Iureș, Alexandru Dabija și Teatrul ACT, Eugen Simion, Nicolae Manolescu și Academia Română, Ion Caramitru și UNITER, personalități cu impact media tic precum Neagu Djuvara, Eugenia Vodă, Gabriel Liiceanu, Marina Constantinescu, Mircea Cărtărescu, George Mihăiță, Mircea Dinescu, Cristian Tabără, și vedete din sport, muzică ușoară ș.a.m.d. (cât despre Andrei Pippidi, Andrei Pleșu, Stelian Tănase, Teodor Paleologu, Nicușor Dan, cine se
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și fiind foarte expresiv ca povestitor. Remarcabilă este și analiza concisă, pătrunzătoare și judecata de valoare, fără a se risca un ton sau o formulare patetică, doar din dorința de a convinge. În interiorul acestui teatru de voci, de tonuri, de ticuri golănești, de inflexiuni care transmit raporturile dintre personaje, își fac pe rând o detaliată descriere bărbatul de vârstă medie, șomer cu intermitențe, în cartea de muncă, un intelectual "de mucava"; cu înțelepciunea de țărancă transplantată la oraș, apare în prim
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
și penal de către Iohannis constituie servicii de informare și publicitate în vederea implementării Proiectului (cod SMIS: 4915) finanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), Programul Operațional: Creșterea Competitivității Economice 2007 - 2013 (POS CCE), Axa Prioritară 3 „Tehnologia Informației și Comunicațiilor (TIC) pentru sectoarele privat și public”. De asemenea, primarul a aprobat, în perioada ianuarie - iunie 2011, un număr de trei facturi fiscale în vederea efectuării plăților către prestator (S.C. Tipografia Honterus S.R.L.). Ce dispoziții ar fi încălcat primarul Sibiului Astfel, Klaus Iohannis
ANI: Klaus Iohannis, primarul Sibiului, s-a aflat în conflict de interese by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/35983_a_37308]
-
au ajuns să perceapă muzica într-o măsură radical deosebită de a noastră. Mai precis ei aud muzica, dar nu o percep ca muzică. Și astfel, de la epileptici pînă la suferinzii de Parkinson, de la cazuri ilustrînd sindromul Tourette (cascade de ticuri cu neputință de controlat pe cale rațională) pînă la pacienții cu accidente vasculare cerebrale, cartea strînge o galerie de figuri patologice care, fiecare în parte, aduce detalii despre rolul muzicii în viața omului. Simplificînd, muzica poate juca trei roluri în viața
Estropiații melomani by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6965_a_8290]
-
post de drog. Meșteșugarii s-au metamorfozat în șantieriști, pompieri și instalatori autohtoni, care mai mult vorbesc decât lucrează. Fundulea repetă cu obstinație adverbul efectiv, iar eu nu mă pot opri să observ că destul s-au amuzat de respectivul tic verbal al unei vedete de televiziune cârcotașii Huidu și Găinușă ca să mai fie nevoie să vezi pozna cu pricina și într-un spectacol de teatru. Mărturisesc că m-am săturat de josnicie, de stereotipuri de limbaj, de cultură aproximativă, de
Violent și urât by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14117_a_15442]
-
care ucide pofta lecturii. Paradoxul cărții e că pe cît de ireproșabilă îi este documentarea, pe atît de săracă e în atmosferă de suflet. Un mausoleu de date, nume și distincții cărora le lipsește însuflețirea unei ipoteze. În fine, un tic verbal de natură pleonastică - „a cădea sub incidența”, care înseamnă de fapt „a cădea sub căderea” -, de care autoarea face uz pînă la agasare, irită ochiul. La început crezi că e o scăpare, dar apoi frecvența expresiei stingherește. De pildă
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
într-un cerc cu membrii celorlalte. Umorul lucrului era că Gaittany, care insistase pe lângă Ioanide să vină în casa lui Saferian, în care acesta era în fond un familial, căuta acum să fugă cu protocol. Gaittany mai avea și alt tic, anume de a face semn celor mai apropiați lui într-un cerc dat să plece împreună cu el, după scurgerea timpului convențional, ca și când ar fi avut de gând să rătăcească puțin cu amicul pe stradă, să se dedea unei intimități în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acele câteva fire de păr alb într-o parte unde îl avusese totdeauna cărunt erau accentuate de lumina solară. Și în definitiv, ce are de a face culoarea părului? Îi ședea bine. Totuși, continua observare a lui Dan Bogdan (devenită tic, prin carența fanteziei) îl plictisea atât de tare încît într-o bună zi se rase în cap. Dan Bogdan îl chestionă, natural, asupra motivului neobișnuitei acțiuni; nu bănui vreodată că el era cauza noii înfățișări a lui Ioanide. Cum Oprescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prindă știri mai serioase. Un singur element nou reținuse Gonzalv: strânsa relațiune dintre arhitect și Conțescu, de care nu avusese nici o idee, pentru că socotise pe Ioanide cu totul în afara intereselor sale, și când îl căutase acasă făcuse asta din simplu tic. Expresia "cumnate", al cărei umor nu-l pricepu, îl alarmă. Se decise să strângă raporturile cu Ioanide, la nevoie să-l solicite ca arhitect. Vizitatorii străini, spre a nu obosi bolnavul, plecară. Gonzalv tot nu se hotărâse să se ducă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
trei copii bolnavi deodată, asta ieșea din comun. Veni numaidecât. Examină copiii cu cea mai mare grijă, îi privi în gât, îi pipăi pe abdomen, le luă temperatura, așteptând lângă ei răbdător scurgerea timpului cuvenit. Fața lui era foarte îngrijorată (tic personal, de origine sentimentală), fapt care alarmă și mai mult pe Gonzalv. După toate aceste ceremonii, executate cu o încetineală scrupuloasă, Hergot declară că fetița și cei doi băieți aveau scarlatină într-o formă serioasă și trebuiau izolați într-o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
rău cuiva, refuza indignat să comită vreo nedelicateță și era omul cel mai sedentar și mai inofensiv. Andrei Gulimănescu, deși de origine țărănească el însuși, cu rude foarte bogate într-o comună de munte, prezenta unele deosebiri formale. N-avea ticuri, nu era pitoresc și ducea o viață ca a oricărui altuia, cu veleitatea de a trăi pe picior mare. Ținea guvernantă la copii, avea încălzire centrală și frigider. Își prepara conștiincios cursurile, repetîndu-le cu îmbunătățiri. Nu se entuziasma personal de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
președinte, onorat juriu, am urmărit cu toată disciplina rechizitoriul onoratului G. Călinescu domn procuror, reprimîndu-mi exclamările de uimire ce țâșneau în cugetul meu la tot pasul. Din fericire, ne aflăm în fața unui juriu, adică în fata unor cetățeni feriți de ticurile juridice, știind să judece cu bunul lor simț, cu sentimentul de părinți și soți, cu umanitatea lor în sfârșit. Câte erori judiciare strigătoare la cer nu s-au comis din cauza formalismului justiției, care consulta numai textele, nu și inimile! Domnul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și mascat, nu-și putea ascunde înălțimea și nici glasul. Vocea în special îl izbi pe agent, un ton sepulcral, propriu macedoneanului, cu care-și falsifica glasul normal. Totodată, Jack avea un rictus al buzei asemănător și acesta cu un tic al lui Carababă, cauzat de obiceiul de a despica și a scuipa semințe. Agentul venind și pândind în nenumărate rânduri, ajutat de alți agenți, crezu a constata că în timp ce toți actorii părăseau după reprezentație localul, unul singur, cel mai înalt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ca fiind paharul în care a băut Napoleon la Austerlitz și orice icoană, opera unui maestru. Pentru nimica toată dădea telefoane Sultanei. Observând ce complexă e cunoașterea umană, începu să se sfiască față de alții de ignoranța sa și căpătă un tic, acela de a aproba orice afirmații, cu înțelesul: "asta se știe, e curent". În felul acesta, părea a urmări perfect ideile celorlalți. De exemplu: - Asta seamănă, zicea un profesor de istoria artelor despreun obiect emailat ce se afla înaintea sa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vezi aici, nu-i cel de atunci. Acela s-a prăbușit în mare. Povestea Atlantidei în mic! Demirgian asculta fără nici o jenă vizibilă erudiția profesorului și clătina din cap, cu sensul: "Știu precis asta, mie-mi spui?" Ioanide observase acest tic, consecutiv căsătoriei, al lui Demirgian și era foarte agasat. Cu toată supărarea pricinuită de doliu, nu se putu reține, intrând odată în prăvălie, de a nu juca o farsă comisului-general consort al Sultanei. Oprindu-se în fața unei mâzgălituri în ulei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și la alți taciturni ca el mijlocul de a- și descărca o conștiință opresată. Era ca și cum ar fi spus, o dată ieșit pe ușă: Nu mai pot". Dar și în privința aceasta Ioanide era ros de îndoieli: Dacă și-a făcut un tic?" În general, însă, n-avea iluzii cu privire la Botticelli, acesta arăta devotament, nu însă entuziasm. Ioanide avea impresia a se afla cu un prieten credincios, care ședea alături de el compătimitor, gata a-l urma oriunde, cu toate că nu-l credea nevinovat de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
orice chip să pară personal elegant și senin. Afacerea bazilicii turnă o cantitate de venin considerabilă în sângele lui Pomponescu, căruia numele lui Ioanide îi deveni franc odios. Fața ministrului căpătase o gălbejeală de icter, semn al excitației ficatului, și ticul mușcării mustății devenise așa de accelerat, încît se prefăcuse în spasm. Bănuia un complot plin de răutate. În timp ce Pomponescu era ministru, în imposibilitatea fizică și morală de a profesa arhitectura, Ioanide îl lua peste picior, confiscîndu-i ideea sa favorită, executînd-o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Cioarec e un monstru de cruzime, un măcelar mic de stat și pipernicit, care ucide la comandă, fără nici un fel de complicație teoretică. Zice că atunci când era mic toți îl chemau să le taie găinile și a rămas cu acest tic nevinovat. Un prinț ca mine trebuie din nefericire să aibă în suita sa și astfel de sicari. Am aici și un segretario di stato, un mic Machiavel, fiu al unui reputat arhitect Ioanide. Îl destinăm ca ministru de externe, deși
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
inferiori. . - Am auzit că ești profesor! zicea bunăoară. . - Da! Sunt profesor de fiziologie vegetală! . - Profesor plin? . - Deocamdată agregat. . - Vasăzică, ești numai agregat... Ei, îmi pare bine! Conțescu, om de altfel plin de respect față de semenii săi, devenea nedelicat din inconștient tic profesional. El avea urâtul obicei de a compătimi pe agregați și conferențiari, aducîn-du-le aminte mereu poziția lor în ierarhia universitară. Un fizician recoltă succese științifice mondiale, fiind pretutindeni citat ca un învățat de mare viitor. l se ofereau posturi importante
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cum decurg lucrurile. Și acum... Spuse Sludden luînd greutatea în mînă... — Vă doresc tuturor noapte bună. Pentru Unthank-ul Mare eternitatea se apropie de sfîrșit. Timpul e pe punctul de a începe. Suspendă greutatea. Pendulul se balansă la stînga cu un tic, apoi la dreapta, cu un tac. Cadranul ceasului se dilată pînă acoperi aproape tot parbrizul. Ambele brațe se îndreptară spre o ușă mică de deasupra cadranului care pocni și se deschise. O pasăre grasă din lemn sări și strigă: „Cucu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spânzura un pumn de viscere, terminându-se într-o caricatură de sex. În mod neașteptat mă simții mai agil și mai ușor; mușchii picioarelor lucrau cu o viteză surprinzătoare. Mă eliberasem de toate obstacolele existenței. Îmi ridicai umerii. Era un tic din copilărie, îl aveam ori de câte ori scăpăm de o dificultate, pedeapsă sau responsabilitate. Deja sus, soarele ardea. Am pătruns într-un labirint de străduțe pustii, mărginite de case cenușii care atingeau ciudate forme geometrice: cubice, prismatice și conice: erau străpunse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
într-o zi, câțiva ani după ce am părăsit Naționalul, și era același, doar că foarte slăbit și îmbătrânit, o umbră a marilor umbre printre care a trăit o viață întreagă. Nenea Sârbu, Păp’șelu cum îi spuneam noi, pentru că avea ticul de ți se adresa cu acest apelativ... A jucat și el câte în lună și-n stele, de la boieri la țărani de pe toate meridianele și era peste tot credibil, era de acolo, nu aveai ce să-i reproșezi. Îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
am exprimat eu cum trebuie. Asta e a treia oară cînd deschizi discuția asta, contabilizează Comandantul, parcă ești turc, îi taie vorba, mușcîndu-și fără să-și dea seama de cîteva ori buzele ca și cînd ar fi suferit de un tic nervos. Nici nu-mi închipuiam că o să-mi fie ușor să te conving, recunoaște Regizorașul, nici un actor mare nu-și primește noul rol cu brațele deschise, întotdeauna e nevoie de negocieri îndelungate ca să se ajungă la un compromis.. — Numai că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și-a trimis deja doi cameramani la sediul Comitetului Central să înregistreze discursul și să-l transmită în direct națiunii. Interesează mai puțin că ni se adresează numindu-ne în continuare tovarăși, nimeni nu pare deocamdată deranjat de acest neînsemnat tic verbal. Mai important este că este de pe acum anunțată pregătirea alegerilor libere, că îi este făgăduită poporului întreaga forță de decizie pentru viitor, că se promite judecarea și condamnarea publică în cel mai scurt timp a întregii clici comuniste în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
micilor tratate de glorie mică. Dintre toți membrii biroului, doar cu Sorin Titel și cu Ștefan Bănulescu mă aflam, În sporadicele noastre Întâlniri „oficiale”, Într-o perfectă stare de Încredere. Erau lipsiți amândoi și de vanitatea „deciziilor importante”, și de ticurile de autoritate pe care sistemul le inoculase chiar și celor care se credeau străini de ele. Cu Sorin eram prieten, știam prea bine cât disprețuiește morga unor colegi instalați În poziții de selecționeri sau critica literară de „direcție”, nu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]