6,503 matches
-
Samantha, spune cu precipitații Hilary, cu un aer livid. — Ba categoric că nu erau sub orice critică ! Trish înaintează iritată pe peluză, și tocurile fuchsia i se afundă în iarbă. Nu accept să-mi fie comentate în acest mod malițios toaletele ! Toate sunt Royal Doulton. Sunt Royal Doulton, repetă în microfon. De cea mai bună calitate. Te descurci foarte bine, Samantha ! Mă bate ușor pe umăr. Ziariștii râd deja în voie. Hilary e roșie ca sfecla. — Iertați-mă, îi spune lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mic atac de panică. Și, cînd cineva Începe să vorbească tare În fața ușii, zicînd „Jack spunea că poate mai dă o raită pe la marketing mai tîrziu“, mă gîndesc cît se poate de serios la alternativa de a mă ascunde În toaletă pînă pleacă. La 5:30 fix mă opresc În mijlocul propoziției, Îmi Închid computerul și-mi Înșfac haina. N-am de gînd să dau iar nas În nas cu el. Pornesc aproape În fugă pe scări și nu mă relaxez decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
acum că mă uit mai bine la ele, ghivecele astea sînt chiar micuțe ! Și nici măcar n-au prea multe frunze ! E exclus să mă pot ascunde cu Connor În spate unuia dintre ele, darmite să riscăm... vreo mișcare. Nici la toaletă n-o putem face. La toaleta fetelor e mereu cîte cineva, care fie bîrfește cu altcineva, fie Își dă cu ruj, cît despre toaleta bărbaților... cîh. Nici nu se pune problema. În biroul lui Connor n-o putem face pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
la ele, ghivecele astea sînt chiar micuțe ! Și nici măcar n-au prea multe frunze ! E exclus să mă pot ascunde cu Connor În spate unuia dintre ele, darmite să riscăm... vreo mișcare. Nici la toaletă n-o putem face. La toaleta fetelor e mereu cîte cineva, care fie bîrfește cu altcineva, fie Își dă cu ruj, cît despre toaleta bărbaților... cîh. Nici nu se pune problema. În biroul lui Connor n-o putem face pentru că pereții lui sînt numai din sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pot ascunde cu Connor În spate unuia dintre ele, darmite să riscăm... vreo mișcare. Nici la toaletă n-o putem face. La toaleta fetelor e mereu cîte cineva, care fie bîrfește cu altcineva, fie Își dă cu ruj, cît despre toaleta bărbaților... cîh. Nici nu se pune problema. În biroul lui Connor n-o putem face pentru că pereții lui sînt numai din sticlă și nu are nici o jaluzea sau ceva de genul ăsta. Plus că Întruna intră unul și iese altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
simplu nu Înțeleg deloc. Totul mergea de milioane. Ne Înțelegeam extraordinar. Unde-am greșit ? — Mă duc să mă aranjez puțin, spun, În momentul În care ni se iau farfuriile cu felul principal, iar Jack se mulțumește să dea din cap. Toaleta femeilor e mai degrabă palat decît budă: oglinzi cu rame aurite, scaune de pluș și o femeie În uniformă, care Îți Întinde prosopul. O clipă mă rușinez un pic la gîndul de a o suna pe Lissy În fața ei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mersi ! spun recunoscătoare. Chiar Îmi prinde bine o băutură. — Stai liniștită, că nu intru, spune politicos. Nu, nici o problemă. Stai jos ! Îi arăt În direcția patului, dar acesta e acoperit de un maldăr de haine. Iar taburetul de la măsuța de toaletă e ocupat de un teanc gros de reviste. La naiba, trebuia să fac un pic de ordine. — Rămîn În picioare, spune Jack cu un mic surîs. Ia o gură din ceea ce pare a fi whisky și Îmi privește camera fascinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
A. Aprobă din cap cu Înțelegere plină de tact. Frumoasă cuvertură, adaugă zîmbind. — E o glumă, spun iute. E la mișto. Doamne, ce jenant. Trebuia s-o fi schimbat. Acum, Jack se uită uluit În sertarul deschis de la masa de toaletă, plin pînă la refuz cu farduri. — CÎte rujuri ai ? — Ăă, cîteva... zic, Închizîndu-l repede. Poate că n-a fost o idee chiar atît de fericită să-l las să intre aici. Acum mi-a luat flaconul cu vitamine Perfectil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Nu sînt... Nu sînt... Lasați-mă dracului În pace toți ! Cu mîna tremurînd de mînie, șterg rapid toate emailurile lui Jack. Nu merită nimic. Nici o șansă. Nimic. Mă ridic În picioare și ies din cameră, respirînd greu. Mă duc țintă spre toaletă, trîntesc ușa În urma mea și-mi lipesc fruntea fierbinte de oglindă. Ura pentru Jack Harper fierbe În mine ca lava. Are o idee cît de mică prin ce trec eu acum ? Are o idee cît de mică ce mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
prin ce trec eu acum ? Are o idee cît de mică ce mi-a făcut ? — Emma ! gîndurile Îmi sînt Întrerupte de o voce, și tresar. Imediat, mă cuprinde un fior de teamă. Katie a intrat fără să o aud la toaletă. Stă chiar În spatele meu, cu portfardul În mînă. Îi văd chipul În oglindă, lipit de al meu, și nu zîmbește deloc. E exact ca În Atracție fatală. — Și zi așa, spune pe un ton ciudat. Nu-ți plac chestiile croșetate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
aventurează ea. — Nu. Mi-a trimis niște flori idioate. Cum ar fi, hai să ne-mpăcăm, gata. Nici măcar nu cred că le-a comandat el, ci l-a pus pe Sven să le comande. Se aude zgomotul apei trase la toaletă și Wendy iese din compartimentul de wc În care a intrat. — Uite... ăsta-i rimelul de care vorbeam, spune Katie iute, dîndu-mi un tub de rimel. — Mersi, zic. Și zici că... Îhm... dă și volum, și lungește ? Wendy Își dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
spre ea. Ieri, toată lumea mi-a aflat de la televizor cele mai personale și mai intime secrete. Îmi Întind larg brațele. Ce-ar putea fi mai jenant de atît ? — Uite-o ! aud o voce pătrunzătoare În spatele meu, și Caroline năvălește la toaletă. Emma, au venit părinții tăi să te vadă ! Nu. Nu-mi vine să cred. Nu-mi vine să cred. Părinții mei mă așteaptă lîngă birou. Tata e Îmbrăcat Într-un costum elegant gri, iar mama Într-un sacou alb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
m‑a Întrebat Ravelstein. Te‑a făcut să‑i cari tot bagajul? - Într‑adevăr. Eu am venit via Londra. - Și ea n‑a putut să contramandeze nu știu ce Întrunire de acasă, așa că ați zburat cu avioane separate. Și i‑ai adus toaletele de seară... Ravelstein nu mă admira pentru asemenea servicii. Mi‑o spunea răspicat. Imaginea lui despre menajul meu nu era deloc măgulitoare. Scriitorii nu pot fi soți buni. Ei Își rezervă erosul pentru arta lor. Sau poate că, pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sau vreo eliberare pe cuvânt de onoare. - Am fost ocupat cu o muncă absorbantă. Dimineața ea se Îmbrăca, se machia, apoi Își inspecta părul, fața, silueta, În trei oglinzi felurit luminate - oglinda din dormitor, cea din baie și cea din toaleta musafirilor - pe urmă pleca trântind ușa din față. Eu rămâneam cu o jumătate de durere de cap și o jumătate de durere de inimă. Ceea ce Îmi concentra mintea. - Nu știe să se Îmbrace, a continuat Ravelstein. Toate materialele alea fistichii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
n‑a putut fi accesat; „generalistul” plecase la New Hampshire la o masă de familie. Îmi aduc aminte că În timpul zborului am Început din nou să vorbesc despre tânărul prieten al lui Grielescu care fusese omorât Într‑o cabină din toaleta bărbaților. - Mi‑ai mai povestit toate astea. - Când? - De curând. - Nu mi‑l pot scoate din minte. N‑am să mai pomenesc de el. Dar cred că, Într‑un fel, l‑am asociat cu Ravelstein. Înțelegi, mie nu‑mi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a desfăcut totul În bucăți. Mobila era turtită la pământ ca butaforia din teatru. Nimic nu a mai rămas În picioare. Între timp a fost adus un camion, și toate hainele mele, pălăria Borsalino, aparatul de ras electric, articolele de toaletă, CD‑urile etc., erau Îndesate laolaltă În pungi de supermarket. Eu am fost urcat Într‑un scaun cu rotile și Încărcat apoi În remorca unui camion. Acolo am dat peste biroul meu - ba nu, peste cabinetul unei surori, micuț, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să mă lămurească) - pe baza convingerii că genialul scriitor francez colaboraționist nu ar fi negat participarea sa la „soluția finală” -, „Chick”, vorbind cu „Rosamund”, Îl pomenește pe „tânărul prieten al lui Grielescu care a fost omorât Într-o despărțitură din toaleta de bărbați”. „Tânărul prieten” era Ioan Petru Culianu, asasinat pe 21 mai 1991 În condiții similare celor descrise de „Chick”. Veninosul „Chick” insinuează Însă prin juxtapunere că „Grielescu” nu ar fi fost străin de asasini. Sigur, În realitate a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
aduce aminte cum a fost. O fi fost cumva, de vreme ce a ajuns aici, în pielea goală, într-o cameră străină, ca un nou-născut. De ce i se-ntâmplă mereu numai chestii de-astea? Apa din baie s-a oprit. Urmează desigur toaleta în oglindă, bărbieritul, apa de colonie. Numai de nu s-ar da cu o tonă. Scutaru apare în dormitor înfășurat ca Tarzan într-un prosop alb. Zâmbește. ─ Te-ai trezit, pui de urs? Hai că poate iese bine totuși, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ȘI ClNCI RĂSPUNSUL LA COMUNISM... În drum spre jalnica mea mansardă cu șobolani, Resi și cu mine am pierdut vremea, am căscat gura la mobilă, am mai băut câte ceva ici și colo. Într-un bar, Resi s-a dus la toaletă lăsându-mă singur. Un bețivan a intrat în vorbă cu mine. — Știi care-i răspunsul la comunism? m-a întrebat el. — Nu, i-am răspuns. — Reînarmarea Morală, mi-a zis el. — Ce naiba mai e și asta? l-am întrebat. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de Krapptauer va dăinui veșnic, atâta timp cât mai există oameni care să-și asculte sufletul și nu mintea. Am primit un frumos ropot de aplauze din partea ascultătorilor și un bubuit de tobă din partea Fuehrer-ului negru. După aceea m-am dus la toaletă să citesc biletul. Biletul era scris pe o foaie liniată, ruptă dintr-un bloc-notes mic, cu spirală. Iată ce conținea: „Ușa de la magazia de cărbuni neîncuiată. Pleacă imediat. Te aștept în prăvălia goală de vizavi. Urgent. Viața ți-e în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
decât o vrabie, zbura în jurul lor. Părea atârnată de o rază de soare sângerie. Dănțuia în jurul mașinii și ciripea într-una „Pardalian! Pardalian!“ Aurel Trocaru a fost scos, pe la prânz, bucată cu bucată, de vidanjorul Toma Preda, zis Biluță, din toaletele ecologice din părculețul din fața spitalului lui Wintris, proprietatea prosperei firme de privăți răspândite în tot Județul, „Euro-Tăulet Brandaburlea & Brandaburlea“, al cărei proprietar-manager era Cangurașu Brandaburlea. Nu s-a putut descoperi autorul unei asemenea tăreșenii. În trei luni, Trocaru și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Dar timpul... Timpul, vă dați seama, maestre Băcănel, cum se așează și trece, tot trece?! Mantinela apăru din bucătărioară. O cămăruță care era, de fapt, și baie (cu un duș derivat direct din conducta de apă caldă), și bucătărie și toaletă. Ținea în mâini o tavă cu plăcintă. - Coane Ghiule, aproape că strigă femeia, plăcinta e gata. Ciorba am terminat-o. Ce mai fac? Goncea o trase de șorț: - Nu mai faci nimic, fă. Ești liberă și faci de te roiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dacă e să cumpere cooperativa s-o ia gata terminată. Dacă mă enervez și dau mai tare cu ciocanul, cade tencuiala de sub cercevel. Înțelegeți cum e politica... La treabă mică apelăm la vecina de la pâine, că la ei încă merge toaleta. A luat spațiul de la pâine dom’ Cangurașu, dar încă nu a intrat în lucrare. Zice că vrea să facă o sală de-aia cu Bingo. Dar dacă vă zorește, poate aveți chestia aia cu prostata, mergeți la pâine fără probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai ales, când o ducea pe Gina acasă. Spre niciunde După moartea lui Stelian, inginera Valentina Lazarovici simți cum înmugurește. Nu imediat. Cam după un an, după ce-i făcu mai toate pomenile se simți îmbobocind. Era în baie. Își făcea toaleta de dimineață. Se pomeni dintr-o dată cum șuvoiul de apă de la duș nu mai cădea chiar pe trupul ei, ci pe un fel de lujer înalt, un fel de crin, de răsărită sau poate de gherghină. Un lujer fraged, mlădindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
rozulie. Parcă rătăciseră drumul și zoreau în neștire spre niciunde. Cu bidineaua Ramurile, dese, ale castanilor înalți, dinspre bisericuța de lemn, triau, parcă, razele soarelui. Le lăsau să cadă molșeșite, lipsite de dogoarea vipiei, chiar peste cele cinci cabine ale toaletelor ecologice de pe aleea ducând spre capătul celălalt al părculețului, spre stația autobuzelor pentru stadion. De pe banca pe care se așezaseră, singura mai ferită de duhoarea răzbind dinspre cabinele acelea, urmăreau cum vidanjorul își desfășura ustensilele. O întreagă aparatură pentru golirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]