2,536 matches
-
mult cu cele din dari. La sfîrșitul frazelor, accentele cad. Sunt două limbi retorice, spre deosebire de engleză, pe care o consider mai degrabă o limbă funcțională, și de germană, care e mai gramaticală. Alchimia dintre cuvinte, așezarea lor în frază, ritmul, tonalitatea. Aceeași idee poate fi exprimată în mai multe moduri. Lucrez și relucrez fiecare frază, fiecare cuvînt pentru a găsi ritmul potrivit. Am dorit să creez o punte între Orient și Occident. Chiar și în limbaj. Implic retorica persană în limba
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
subzistența cotidiană. Apoi, într-o noapte, teribila "noapte a marelui foc", dispar doisprezece bărbați dintr-un sat, zece tineri și doi adulți. Nedumerite și îngrozite, mame și soții trăiesc durerea acestui eveniment, redată de autoare cu o precizie extremă a tonalității unei emoții reținute și aproape mute. Suferința le e potențată de exilul la care le obligă necru țătoarele cutume, dispariția fiilor fiind o grea anatemă pentru femeile rămase singure. Descoperim cu surprindere că acest clan Mulongo nu e condus în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
carte? Da, desigur, cititorul este o voce unică, fiecare cititor este o voce unică și această voce se calează pe "partitura" pe care i-o propun. Impun un anume "stil în rostire", iar fiecare cititor își inventează propria voce, lectură, tonalitate și sens! Care este rolul dialogului pentru dvs.? Dialogul "clasic" nu mă interesează, utilizez un "dialog prin cele cinci simțuri" mai întîi! Fiecare narator poate fi oricine! Fiecare cititor este un narator al cărții! Dialoguri pariziene Sunt doi monștri sacri
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
baci le imită în Baciurile sale), Gabriello Chiabrera, Claude-Joseph Dorat, Évariste Parny, Jacques Delille, Gentil-Bernard au ecouri numeroase în lirica lui galantă, manieristă ca și modelele sale, dispusă să sacrifice adevărul sentimentului sau vigoarea senzațiilor convenției idilice, pastorale, grației minore, tonalității tânjitoare, jocurilor de artificii ale unor concetti. E o poezie plină de „suspin”, dar și de voluptate a „chinului”, de laudă a plăcerilor, întemeiată pe morala lui carpe diem, în care „jurări, nădejdi, dulci sărutări, uimeală” sunt „mărturisiri că inimi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
prin el “înțelegem modalitatea în care un locutor (autor, orator) combină, în construcția sa discursivă, enunțurile în secvențe discursive, forme discursive raționale unele cu altele, tipurile de argumente, modalitățile de descripție și explicație, procedurile stilistice, astfel încât poate fi determinată o tonalitate dominantă a tipului de discurs propus în fața receptorului și se pot îndeplini cu profit maximal intențiile pentru care discursul a fost conceput”. (Sălăvăstru, 2001:121). Argumentarea ca fenomen discursiv se înscrie destul de bine într-o astfel de “clasă”, răspunzând cerințelor
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
în fața receptorului și se pot îndeplini cu profit maximal intențiile pentru care discursul a fost conceput”. (Sălăvăstru, 2001:121). Argumentarea ca fenomen discursiv se înscrie destul de bine într-o astfel de “clasă”, răspunzând cerințelor acesteia, aduce chiar și o anumită “tonalitate” discursului și anume cea argumentativă, vorbindu-se până și de o tipologie în acest sens, discursul argumentativ. Odată cu “renașterea retoricii”, în special în spațiul socio-uman, a fost acreditată ideea că argumentarea este parte integrantă din viața noastră zilnică, că este
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
unei inextricabile clasificări tricotomice. Opera e spintecată longitudinal și transversal din punct de vedere al fondului (originalitate elementară), al armoniei (originalitate subiectivă) și al formei (originalitate plastică), aceste aspecte fiind și ele considerate sub triplul raport al intensității, calității și tonalității, așa încît o operă este sublimă, umoristică, naivă, patetică, optimistă, imaginativă, abstractă, exultantă, deprimantă, ingenioasă, fantastică, incisivă, explozivă etc. ION TRIVALE Un bun critic ar fi fost dacă trăia mai mult Ion Trivale (1889- 1916), elev al lui M. Dragomirescu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
redevine genial. Cam tot volumul întîi, luat în sine, este fără interes. Prin el se pregătește însă încet mișcarea grozavă ce se apropie. Frazele, considerate izolat, sunt incolore ca apa de mare ținută în palmă, câteva sute de pagini au tonalitatea neagră-verde și urletul mării. Teroarea surdă, colbul de răzmeriță, întunecarea apocaliptică sunt pregătite în timpuri lungi și măsurate, cu un efect epic considerabil. Epopeea debutează încet ca un cer înnorat, devine bubuitoare spre mijloc, apoi se rezolvă. Misterul existenței epice
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
notează: ambiguitatea intenționată, în scopul influențării unei categorii cât mai largi de receptori; caracterul disimulat al mesajului, dat fiind că între intențiile locutorului și ceea ce spune și face acesta nu există niciodată suprapunere totală, rămânând în permanență lucruri ascunse receptorului; tonalitatea imperativă, vizând suscitarea unei reacții din partea auditoriului, în sensul legitimării grupului de putere pe care îl reprezintă emitentul; substratul explicit polemic al discursului politic care traduce interesele și aspirațiile emitentului, confruntându-le în același timp cu acelea ale adversarilor politici
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de rime care punctează textele, din exprimarea anaforică și din jocul de cuvinte pe care îl exersează gazetarul, în căutarea celor mai potrivite mijloace de semnificare. Construite pe calapodul unor simetrii savante, articolele valorifică valențe ritmice eufonice care imprimă textului tonalități emfatice: "Cu cât trec una după alta zilele, cu cât se prelungește fără nici un termen prevăzut sesiunea extraordinară, cu atâta cestiunea revizuirii se încâlcește mai mult, cu atât neliniștea și temerile cresc și cuprind toate mințile, cu atât mai mult
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
anii ’70-’80: „Se-aude țara-n oameni și-n unelte, / Prin lanuri trece tânăr și visând zefirul / Și când orașele vuiesc de ritmuri proletare, / Chiar lângă lună cântă trandafirul.” O mențiune aparte merită Sonete mute (1969), în care regăsirea tonalității vitaliste a debutului este temperată de conștiința tulbure a chemării pământului: „Din fiecare cruce rumegată de carii / Se-aud vocile părinților ruginite și grele / [...] Sarea pământului îmi viscolește spatele / Cu steaguri împunse de bouri și putrede, - / Mă scufund în balade
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286477_a_287806]
-
accepțiune mult mai profitabilă, pentru că "postmodernismul este o stare de spirit a culturii contemporane, și el nu poate fi redus nici la teoretizările din lucrarea lui Jean-François Lyotard și nici la oricare alt autor, ci se regăsește într-o anumită tonalitate dominantă a discursivității contemporane, preocupată firește de marile mutații spirituale ale sfârșitului de mileniu"331 (s. a.). Modul de scriere și tehnicile discursive folosite de către reprezentanții unui curent filosofic vor reprezenta întotdeauna repere valoroase ale identificării presupozițiilor despre limbaj, semnificație, critică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se întâmplă realității ce i s-a întâmplat și modernității: a trecut..."495 [s. a.]), la fel și pentru Baudrillard viteza ce pare a caracteriza America o transformă într-un tărâm al hiperrealității. Dincolo de a fi doar o continuare în altă tonalitate a jurnalului Cool Memories și de a căuta în America o posibilă oglindă a Europei, care să reveleze noi trăsături ale sale, ceea ce este important este aplicarea teoriei simulacrului acestui "obiect" particular care este America. Aceasta nu este doar un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de ultim nivel, în calitatea sa de imaginar care nu este nici adevărat, nici fals, ci doar o "mașină de simulare". Dacă europenii au mania diferențierilor, americanii par a eluda distincțiile fără regret, nostalgia și melancolia fiind asumate doar ca tonalități ale culturii europene, drept rezultat al presiunilor finalităților induse de istorie, de apartenența la un cod axiologic. "Furioasa hiperrealitate" a Americii a mai fost descrisă și de către Eco în Travels in Hiperreality; americanii sunt caracterizați ca fiind obsedați de construcția
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a operat o disoluție a conceptelor de bază ale filosofiei occidentale, în urma căreia sunt revalorizate efemerul, contingentul, persuasivul, gândirea slabă etc. Inversarea raportului logică retorică în postmodernism a condus la eliberarea forței retorice a textelor, care a dat o altă tonalitate dominantă discursivității postmoderne. Asumând discutarea retoricii în contemporaneitate pe nivelurile argumentativ, metafizic, poetic și textualist, direcțiile de cercetare din postmodernism converg către susținerea ideii conform căreia postmodernismul a contribuit, în special, la dezvoltarea retoricii metafizice și a celei textualiste. Un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
latura deprimată, din care americanii au făcut un eveniment, care este, poate, într-adevăr, evenimentul sfârșitului istoriei" (Jean Baudrillard, Paroxistul indiferent, p. 70). 505 Vidich decriptează chiar o tentă eshatologică în comparația întreprinsă de Baudrillard "Cartea este scrisă într-o tonalitate eshatologică ce se referă la un dezastru iminent atribuibil Statelor Unite, drept nucleu canceros pentru întreaga lume civilizată" (Arthur Vidich, "Baudrillard's America: Lost in the Ultimate Simulacrum", p. 136). 506 Jean Baudrillard, Paroxistul indiferent, p. 58. 507 A se vedea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
afunde În durere... și nu află. Fuga nu rezolvă nimic dacă „amurezata” nu-i aproape. Este limpede că exilul nu c o soluție de salvare pentru omul Îndrăgostit. d) Obiectele, peisajul exilului amoros mai vin o dată În niște poeme de tonalitate villonescă. „Dar unde-i copaciul mare”? - Întreabă Conachi, după 26 de ani, la Slănic. acolo unde avusese loc „pe o așa fulgeroasă și cu trăsnet vreme, supt un fag, unde ne dosisem” Întîlnirea cu Zulnia. Acolo „s-au dat și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
diametrul căilor aeriene se îngustează și apoi se lărgește brusc (traheea); aici se produce zgomotul laringo-traheal. Acest zgomot se percepe anterior în dreptul sternului (în apropierea traheei) și posterior în spațiul interscapular. Durata și intensitatea sunt mai mari în expir, iar tonalitatea este mai ridicată în inspir. Este un zgomot grav, puternic și cu caracter suflant. La nivelul bronhiolei supralobulare există de asemeni o îngustare a tubului aerifer urmată de lărgire bruscă (lobulul cu alveole pulmonare); aici se produce murmurul vezicular care
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
personajului cu ajutorul materialului anecdotic (nepotrivit unui "subiect" ce s-ar fi cuvenit edificat, chipurile, exclusiv din "evenimente morale"12). Până și blândul Perpessicius condamnă "anecdotismul exagerat" și caracterul "hibrid" al discursului romanesc, vinovat de "a nu se fi menținut în tonalitatea confesivă și de a fi inserat rudimente epice"13. În jurul acestor aprecieri negative au gravitat, în genere, majoritatea comentariilor. Numai Pompiliu Constantinescu pare să fi văzut în Bizu, spre satisfacția autorului, mai mult decât un simplu "roman", și anume: "o
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
confidențe cuminți, melancolie discretă și, mai ales, contemplație interiorizantă. O figurație rurală, în covârșitoare proporție, devine suportul unei sensibilități ușor maladive. Factura versurilor, libere cu moderație, când albe, când rimate, fluente în permanență, la modul minor, adesea elegiace, produce o tonalitate vag simbolistă: „Puțin dacă în toamnă ar mai tăcea salcâmii / Și plopii s-ar opri din foșnetul știut / Și păsările albe de-a pururi migratoare / În apa nopții somnul cu vaier nu l-ar sparge, / Ni s-ar părea că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289556_a_290885]
-
versuri meditând asupra creatorului de artă, condamnat veșnic să caute perfecțiunea și desăvârșita exprimare de sine (Până la uitare, Statuie, Copac). Acestei ipostaze reflexive ce naște interogații despre condiția omului și a poetului, Coloană de-a lungul (1971) îi adaugă o tonalitate nostalgică, impresionantă prin sinceritate (Autoportret, Printre, Amurg de toamnă). În volumele ulterioare, Zăpezi fără întoarcere (1973), Ritualuri intime (1978) și Scutier la umbra clipei (1982), meditația devine mai gravă, tulburătoare întrebări sunt puse cu o luciditate resemnată, răspunsurile au „poleiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
multor poeți contemporani, reliefând particularități care semnalează excesul, manierismul. Este, de altfel, cea mai originală parte a poeziei sale, situată într-o descendență ilustră, de la G. Topîrceanu la Marin Sorescu. Spirit ludic prin excelență, parodistul se și autoparodiază, recompunându-și tonalitatea dominantă în notă comică: „Să adormim, e ceasul înșelător de dulce, / departe, în mansarde, poeții se-nmulțesc. / E ora zero. Veacul se duce să se culce / cu tot ce are dânsul urât și nebunesc. // Cât se mai poate încă. Atât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
liric, ci cel epic, poeții noștri ar putea fi siguri că ar scrie poezii valoroase. Ceea ce este cu totul greșit este considerarea acestor forme estetice drept niște categorii «apolitice», «supra-partinice», «pur artistice», cu ideea nemărturisită că probleme de compoziție, de tonalitate lirică, de formă a versului, de metodă artistică de a expune ideile, sunt independente de ideologia poetului, de practica construirii socialismului. (Ă). A. A. Jdanov a dat exemplu clasic de rezolvare științifică a problemelor esteticii marxist-leniniste. În cuvântarea rostită la
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
procură o siguranță, la acest nivel, mult superioară posibilităților întîmplătoare ale salariului de muncitor; a cărui educație, uneori primită încă din copilărie, dacă familia are rădăcini vechi, alteori dobîndită în cursul unei ascensiuni sociale excepționale, depășește prin bogăția ei, prin tonalitatea sau prin pretențiile ei, gradul de cultură comun; care, în sfîrșit, simte sau crede că aparține unei clase menite să dețină un rol director în cadrul națiunii și, prin mii de detalii de port, limbă, bună-cuviință, marchează, mai mult sau mai
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
putea face?” (Orpheu). Prin această antinomie structurală - sete de viață, bucurie, senzualitate vitală, voință de creație și conștiința sfârșitului apropiat - lirismul lui P. își află limita cea mai înaltă a expresiei. Apărut postum, Elogiul înțelepciunii (1979) e dominat de o tonalitate testamentară, apăsătoare și monocordă. Vibrația lirică e diminuată, efortul de disciplinare a sentimentelor se stinge în oboseală și confuzie existențială. Tonalitatea, aproape continuă, e similară cornului melancolic eminescian și obsesia capătă conturul „vânătorii sacre”. Culegerea Voce eternă. Pro Patria (1985
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]