4,226 matches
-
farfurie cu chifle. Ce faci acolo? întrebă el. — îmi calc pantalonii. Bărbatul strînse celălalte căni și farfurii. Lanark zise: Cînd voi putea ieși de-aici? Asta depinde de magistrat? — Și cînd voi putea să-l văd pe magistrat? Polițistul ieși trîntind ușa. Lanark mîncă, bău ceaiul fierbinte și se gîndi: „Adunarea a început lucrările din a doua zi“. Reluă călcatul. Ori de cîte ori se oprea, se simțea atît de ticălos și de inutil, de ticălos și de trivial, că își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de sarcasm. Ei bine, să nu-ți închipui că mă sperie și pe mine. Într-o bună zi am să-i plasez un plumb acolo unde trebuie, astfel încât nici un chirurg să nu-i mai poată cârpi gaura cu plastic. Ieși trântind ușa, Hardie remarcă: ― Cred că nu mai avem timp de pierdut. Nimeni nu obiectă. Gosseyn văzu degetele lui Thorson meșterind contactorul mașinii de pe masă. Degetele răsuciră în forță ceva. Se auzi un declic, urmat de un zumzet. Mai întâi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
etaje mai jos. Ultimele trepte se terminau chiar în celulă și, după ce oamenii care-l aduseseră făcură cale întoarsă până la etajul superior, un motor făcu să dispară întreaga scară în tavan, 7 metri mai sus. O ușă de oțel se trânti cu zgomot peste deschizătură și fu blocată cu zăvoare grele. Și apoi se așternu tăcerea. 5 Gosseyn zăcea nemișcat în fotoliul de oțel. Inima îi pulsa din greu, tâmplele îi zvâcneau, se simțea bolnav și total sfârșit de pe urma experienței pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
percepu aroma bucatelor ― chinul lui Tantal. Urcă. La etaj, un coridor cu mai multe uși. O deschise pe cea mai apropiată. Era un dormitor spațios cu o mare fereastră boltită, care dădea spre o pădurice de arbori ci-clopeeni. Gosseyn îl trânti pe Prescott pe podea, lângă pat, rupse în grabă un cearșaf și cu fâșiile obținute îl legă și-i puse căluș. În vârful picioarelor, coborî din nou în living-room. Zdrăngănitul neîncetat al ustensilelor de bucătărie avu darul să-i alunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
mișcare. Atâta vreme cât se afla sub amenințarea armelor, ce mai conta dacă-l considera dușman sau nu; fără să scoată vreo vorbă, ocoli avionul și intră pe ușa deschisă. Abia dacă avu timpul să se arunce în primul scaun. Ușa se trânti. Toate luminile se stinseră, avionul rulă puțin și se înălță. Urmând un unghi ascuțit, urca spre cerul nocturn. 9 Gosseyn văzu solul întunecat estompându-se sub el. Foarte repede, arborii gigantici și decorul muntos fură totuna cu noaptea. Rapidul aparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
să cedeze impulsului să-l doboare pe loc. Continuă să fluiere strident și când trecu în bucătărie. Și nu fu mai puțin zgomotos când cotrobăi prin sortare și dulapuri. Zdrăngăni tigăile și farfuriile. Inspectă frigiderul bine garnisit, deschizându-l și trântindu-i sertarele și porțile containerelor. Își luă o ceașcă și ceainicul, ciocnindu-le neglijent. Își prăji niște șuncă, încercând să acopere cu fluieratul său sfârâitul grăsimii. Și în cele din urmă, mâncă cu poftă șunca, tartinele, ceaiul și niște fructe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cameră și nici nu închise ușa. Îl scruta numai din ochi, cu o mină meditativă. ― Am vrut numai să te văd... ― zise el. Să te privesc, nimic altceva. Ridică din umeri: ― Asta-i tot. Se întoarse și ieși. Ușa se trânti în urma lui. Gosseyn clipi. Se așteptase la un duel verbal și acum se simțea deprimat. Începu să se dezbrace, tulburat încă de felul în care se comportase Thorson. Dar renunță să se mai gândească la asta, văzând cât este ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ies cam acum și să le spun că totul merge bine. Parola este: Venus. Gosseyn îi făcu un semn cu capul psihiatrului: ― O.K. doctore. Te aștept aici cinci minute. Dacă nu te-ntorci, trec peste orice slăbiciune și-i trântesc lui Prescott un glonț în cap. Doctorul râse fără veselie. ― N-ar fi rău atunci să stau pe-afară vreo șase, șapte minute. Râsul i se topi când ajunse la ușă. O împinse ușor și se strecură în noapte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de salvare, una constând din evacuarea urgentă a lichidului din vezică, cealaltă, sonoră, legată de împrăștierea la fel de urgentă a gazelor, ambele de neconceput în fața unei fete de la Catedra de Filologie Clasică. Curând, am simțit că nu mai pot, m-am trântit cu fața la pământ, izbeam cu pumnii iarba, gemând cât puteam de tare pentru că, neavând încotro, alesesem soluția sonoră, infamă și degradantă, pe care gemetele mele nu izbuteau s-o acopere; domnișoara se uita uluită la mine, se speriase. „Să nu confunzi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și o bătrână de 73 de ani din Thunder Bay, Ontario. 9. Am coborât de pe dig, spre partea câmpiei, printre grămezi de buruieni și flori de câmp, vorbeam cu ele. Poate din cauza aerului meu încă citadin, îmi puneau piedică, mă trânteau. De câteva ori m-au zgâriat pe mâini și pe față. O pasăre albastră mi-a cerut ceva, am scos din buzunar bucata de pâine și i-am întins-o pe palmă. A luat-o din zbor. Ar fi putut
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de sarcasm. Ei bine, să nu-ți închipui că mă sperie și pe mine. Într-o bună zi am să-i plasez un plumb acolo unde trebuie, astfel încât nici un chirurg să nu-i mai poată cârpi gaura cu plastic. Ieși trântind ușa, Hardie remarcă: ― Cred că nu mai avem timp de pierdut. Nimeni nu obiectă. Gosseyn văzu degetele lui Thorson meșterind contactorul mașinii de pe masă. Degetele răsuciră în forță ceva. Se auzi un declic, urmat de un zumzet. Mai întâi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
etaje mai jos. Ultimele trepte se terminau chiar în celulă și, după ce oamenii care-l aduseseră făcură cale întoarsă până la etajul superior, un motor făcu să dispară întreaga scară în tavan, 7 metri mai sus. O ușă de oțel se trânti cu zgomot peste deschizătură și fu blocată cu zăvoare grele. Și apoi se așternu tăcerea. 5 Gosseyn zăcea nemișcat în fotoliul de oțel. Inima îi pulsa din greu, tâmplele îi zvâcneau, se simțea bolnav și total sfârșit de pe urma experienței pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
percepu aroma bucatelor ― chinul lui Tantal. Urcă. La etaj, un coridor cu mai multe uși. O deschise pe cea mai apropiată. Era un dormitor spațios cu o mare fereastră boltită, care dădea spre o pădurice de arbori ci-clopeeni. Gosseyn îl trânti pe Prescott pe podea, lângă pat, rupse în grabă un cearșaf și cu fâșiile obținute îl legă și-i puse căluș. În vârful picioarelor, coborî din nou în living-room. Zdrăngănitul neîncetat al ustensilelor de bucătărie avu darul să-i alunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mișcare. Atâta vreme cât se afla sub amenințarea armelor, ce mai conta dacă-l considera dușman sau nu; fără să scoată vreo vorbă, ocoli avionul și intră pe ușa deschisă. Abia dacă avu timpul să se arunce în primul scaun. Ușa se trânti. Toate luminile se stinseră, avionul rulă puțin și se înălță. Urmând un unghi ascuțit, urca spre cerul nocturn. 9 Gosseyn văzu solul întunecat estompându-se sub el. Foarte repede, arborii gigantici și decorul muntos fură totuna cu noaptea. Rapidul aparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
să cedeze impulsului să-l doboare pe loc. Continuă să fluiere strident și când trecu în bucătărie. Și nu fu mai puțin zgomotos când cotrobăi prin sortare și dulapuri. Zdrăngăni tigăile și farfuriile. Inspectă frigiderul bine garnisit, deschizându-l și trântindu-i sertarele și porțile containerelor. Își luă o ceașcă și ceainicul, ciocnindu-le neglijent. Își prăji niște șuncă, încercând să acopere cu fluieratul său sfârâitul grăsimii. Și în cele din urmă, mâncă cu poftă șunca, tartinele, ceaiul și niște fructe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cameră și nici nu închise ușa. Îl scruta numai din ochi, cu o mină meditativă. ― Am vrut numai să te văd... ― zise el. Să te privesc, nimic altceva. Ridică din umeri: ― Asta-i tot. Se întoarse și ieși. Ușa se trânti în urma lui. Gosseyn clipi. Se așteptase la un duel verbal și acum se simțea deprimat. Începu să se dezbrace, tulburat încă de felul în care se comportase Thorson. Dar renunță să se mai gândească la asta, văzând cât este ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ies cam acum și să le spun că totul merge bine. Parola este: Venus. Gosseyn îi făcu un semn cu capul psihiatrului: ― O.K. doctore. Te aștept aici cinci minute. Dacă nu te-ntorci, trec peste orice slăbiciune și-i trântesc lui Prescott un glonț în cap. Doctorul râse fără veselie. ― N-ar fi rău atunci să stau pe-afară vreo șase, șapte minute. Râsul i se topi când ajunse la ușă. O împinse ușor și se strecură în noapte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ton tăios. - Asistentul meu și ajutoarele sale, răspunse mecanicul-șef, alb ca varul. Nu văd cum ar fi putut ei să... Simțiră o zguduitură puternică, iar nava se răsuci într-o rână și păru să se răstoarne. Grosvenor se pomeni trântit pe podea. Rămase o clipă locului, parcă amețit de izbitură, apoi spaima îl făcu să-și recapete cunoștința. Îi văzu pe ceilalți întinși pe jos în jurul lui. Unii gemeau de durere. Morton strigă un ordin, pe care Grosvenor nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
s-ar produce vreo încurcătură, dumneata, eu și toți ceilalți am putea fi atacați fără milă. Nu e vorba de un exercițiu de gimnastică intelectuală. Și acum, te-aș ruga să nu mă mai deranjezi timp de zece ani! Kent trânti receptorul. Grosvenor rămase câteva secunde perplex, cu obrajii împurpurați de ciudă. Își veni însă repede în fire și ceru, zâmbind, legătura cu celelalte secții. Tabelele lui indicau, printre altele, proporțiile prafului vulcanic din atmosfera planetei, evoluția diferitelor forme de vegetație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Gândurile începură să i se învârtejească, tot mai repede, spărgându-se parcă în milioane de cioburi. Cu ochii ieșiți din orbite, se foia ca un animal turbat într-o cușcă. Tentaculele lui apucară prețioasele instrumente aduse la bord și le trântiră cu furie în pereții aparatului de zbor. În cele din urmă, într-un ultim moment de luciditate, își dădu seama că nu va putea rezista torpilelor dezintegratoare ce urmau să se abată, de la distanță, asupra lui. Nu-i veni deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
deveniseră opace, pentru a atenua șocul luminii, dar aceasta era încă destul de puternică. Din cazane ieșeau niște benzi lungi și scânteietoare. Fiecare dintre aceste benzi era smulsă numaidecât de câte o mașină care o reducea la dimensiunile dorite și o trântea pe podeaua metalică. Ixtl observa că podeaua era, încet, încet, acoperită de aceste benzi. Iar în clipa când ajungeau jos, niște refrigeratoare enorme le absorbeau imediat căldura. La început, Ixtl refuză să țină seama de aceste observații, preferând să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
din videocomunicator. Era glasul comandantului militar al navei: - Toate proiectoarele sunt în poziție de tragere, la etajele șapte, opt și nouă. Am discutat împreună cu ofițerii mei despre riscurile la care ne expunem și vă facem următoarele recomandări: dacă zăriți monstrul, trântiți-vă îndată pe jos, fără să mai stați pe gânduri! Toți cei din echipele de trăgători să-și regleze numaidecât tirul! Nu veți putea evita radiațiile secundare, dar sunt convins că, dacă vă veți trânti numaidecât pe podea, doctorul Eggert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
următoarele recomandări: dacă zăriți monstrul, trântiți-vă îndată pe jos, fără să mai stați pe gânduri! Toți cei din echipele de trăgători să-și regleze numaidecât tirul! Nu veți putea evita radiațiile secundare, dar sunt convins că, dacă vă veți trânti numaidecât pe podea, doctorul Eggert și oamenii lui din sala motoarelor vor putea să vă salveze. În încheiere, pot să vă asigur că fiecare dintre noi își face datoria. Cu excepția medicilor și a celor trei pacienți ai lor, toți oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
acum în aplicare, se află la etajul nouă. Vă doresc noroc, domnilor! După o clipă de tăcere, șeful echipei de trăgători de lângă Grosvenor exclamă, voios: - Hai, băieți! Acum, că ne-am reglat tirul, nu mai e nici un pericol, dacă ne trântim la timp pe podea. - Îți mulțumesc, amice! îi spuse Grosvenor. Un biomatematician îl îndemnă pe Grosvenor să-i mai spună militarului o vorbă bună. - Mie mi-au fost întotdeauna simpatici militarii, zise un altul. Grosvenor, însă, nici nu auzea vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
tunului, avea să țâșnească un fascicul luminos, revărsând în jur radiații invizibile. După încetarea acestui bombardament tăcut, supraviețuitorii îl puteau preveni pe căpitanul Leeth, care la rândul lui putea avertiza celelalte grupuri. - Domnule Grosvenor! La auzul vocii pătrunzătoare, nexialistul se trânti mașinal, lovindu-se zdravăn, dar se ridică imediat, căci recunoscu glasul căpitanului. Ceilalți se ridicară și ei, furioși. - La naiba, asta nu se face! bombăni unul dintre ei. Grosvenor se apropie de videocomunicator și, fără să-și ia ochii de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]