11,040 matches
-
salam, aruncate de unul care a crezut că‑i la el acasă și poate să spurce tot, când, de fapt, călătorește într‑un mijloc de transport în comun, care aparține tuturor. Faptul că îi aparține și ei o bucată de tramvai n‑o consolează deloc pe Anna. Doar mai aparține și altora. Unii se cred peste tot la ei acasă. Cu siguranță ăsta face și la el acasă același lucru, ptiu drace, ce oameni. Băiețelul Rainer mușcă icnind din coaja de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
al Sophiei. Și parchetul se aprinde puțin. Nimic nu e natural și totuși totul este de la natură așa cum este. Copilul din Rainer plânge în gura mare, cel mai rău e când ajungi în ultimul moment, nu mai găsești loc în tramvai și trebuie să stai în picioare. Smiorcăitul nu ajută la nimic, adulții nu se scoală să‑ți dea locul, în schimb un copil trebuie să fie mereu gata să dea locul unui adult. Te trezești presat într‑o pădure întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
N‑are voie. Rainer încearcă măcar s‑o atingă pe Sophie în locurile care mai sunt descoperite, dar ea i se strecoară printre degetele și așa nu prea îndrăznețe ca nisipul. Un nisip foarte fin. Aflați încă în stația de tramvai, din care vor pleca apoi spre cartierele mai sărace, cei trei tineri discută despre modul în care urmează să atace și să jefuiască oamenii. Bineînțeles, nu pentru a se îmbogăți, ci pentru a se elibera odată pentru totdeauna. Definitiv. Hans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
prefera să asiste la un meci de tenis și să mai învețe câte ceva în materie de sport. Cu regret, privește încă multă vreme în jurul său, dar nu vede nimic, fiindcă un asemenea automobil sport e mult mai rapid decât un tramvai, care deapănă greoi stație după stație. # O clipă! Să nu părăsim tramvaiul ăsta așa de repede, să mai zăbovim un pic. E plin până la refuz cu o mulțime monocoloră despre care nu poți spune de la prima vedere dacă sunt animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
câte ceva în materie de sport. Cu regret, privește încă multă vreme în jurul său, dar nu vede nimic, fiindcă un asemenea automobil sport e mult mai rapid decât un tramvai, care deapănă greoi stație după stație. # O clipă! Să nu părăsim tramvaiul ăsta așa de repede, să mai zăbovim un pic. E plin până la refuz cu o mulțime monocoloră despre care nu poți spune de la prima vedere dacă sunt animale sau oameni. Nimic nu iese în evidență în mulțimea asta, în afară de pălăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Dar dacă apare vreo domnișoară drăguță și singură, îi face cu ochiul provocator. Asta se numește flirt și e o activitate pentru oamenii lipsiți de griji. Rainer și Anna, pe care oricum nu i‑ar asocia nimeni cu lumea din tramvai, pentru că nu arată ca unii care vin de la muncă, se postează fără griji pe platforma deschisă și lasă vântul să le bată direct pe chipurile sălbatice. În curând tramvaiul o să fie doar o amintire, iar sub ei se vor afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe care oricum nu i‑ar asocia nimeni cu lumea din tramvai, pentru că nu arată ca unii care vin de la muncă, se postează fără griji pe platforma deschisă și lasă vântul să le bată direct pe chipurile sălbatice. În curând tramvaiul o să fie doar o amintire, iar sub ei se vor afla într‑o mașină nouă. Prăpastia dintre Hans și gemeni s‑a adâncit și mai tare aici, unde mai sunt și alți oameni de față, care se uită la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mai sunt și alți oameni de față, care se uită la ei. Anna și Rainer erau sus, Hans era (încă) jos, dar această situație n‑avea să mai dureze mult. Dacă nu e curentul provocat de viteza de deplasare a tramvaiului cel care‑i apasă Annei sânii, atunci cine o înghesuie așa deodată? E un ins rotofei, cu mutră de funcționar în drum spre nevastă și copii care, pe cât se vede, vrea să se servească, așa în treacăt, cu ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
un funduleț de fată, sigur neînceput, e un deliciu! Cred că visez, face Anna către camarazii ei. Iar greutatea funcționarului apasă și mai tare asupra ei. A prins curaj și pătrunde un pic mai adânc, mulțimea de oameni crește pe măsură ce tramvaiul se apropie de întinderile urbane, înghesuiala înlesnește comunicarea între tineri și bătrâni. Între cei de sus și cei de jos, mai cu seamă jos. Femeia trebuie să se culce mereu dedesubt, în cazul ăsta însă nu e culcată, ci stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
devine tot mai sărăcăcioasă pe măsură ce Rainer se îndepărtează. Silueta lui se face tot mai mică, dar nu din cauza depărtării, ci pentru că este micșorată involuntar de mediul înconjurător. Tocmai fusese cineva într‑un parc, iar acum este un nimeni într‑un tramvai. Este o experiență îngrozitoare, fiindcă implică și pericolul dispariției totale. Întunericul înghite gratiile parcului, de parcă nici n‑ar fi fost. Parcul a dispărut, Rainer mai există, dar în altă parte. În urma lui dispare toată lumina care poartă numele de Sophie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
răutate, ca și iubirea lui Rainer, de altfel, ceea ce a provocat în sufletul gemenilor o fisură care cu greu se va mai putea lipi sau chitui. Durerea se umflă la capacitate maximă și dă pe dinafară, în momentul în care tramvaiul mirosind a oameni mediocri și nesuferiți îi primește din nou pe cei doi în trupul său care e asemenea pântecului matern, din care sugarul vrea întotdeauna să iasă cât mai repede. Un Porsche ar trebui să ai, dar nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mult mai plin de succes pentru mine decât al doilea. Un hol impresionant, având mai multă marmură decât altarul de la Pergamon, ducea la al doilea etaj, unde aveam un apartament cu camere ale căror tavane erau la fel de înalte ca la tramvaie. Arhitecții și constructorii germani nu s-au zgârcit niciodată. Cum picioarele mă dureau precum o iubire aflată la începuturi, am făcut o baie fierbinte. Am zăcut în cadă mult timp, uitându-mă în gol la fereastra din sticlă colorată care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Nu cred că aș mai putea adăuga ceva la rezultatele acestei autopsii. Puteți continua, Herr Korsch. — Christiane Schulz. 16 ani, părinți germani. A dispărut pe 8 iunie 1938. Corpul ei a fost găsit pe 2 iulie într-un tunel de tramvai care leagă Treptower Park de pe malul drept al Spree-ului cu satul Stralau de pe celălalt mal. La jumătatea tunelului se află un punct de întreținere, puțin mai mare ca o adâncitură. Omul de la întreținerea șinelor i-a descoperit acolo cadavrul, înfășurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
care își lasă victimele la biroul de bagaje din gări nu se oferă, în mod normal, să-și dea numele și adresele reale. Bărbatul în haină kaki, ai cărui dinți stricați semănau cu izolațiile din ceramică înnegrită de la cablurile de tramvai, se uită la mine liniștit și plin de încredere și bătu darabana pe coperta tare a registrului său: — Cel care a lăsat cufărul dumneavostră sângeros este aici înăuntru. Își deschise caietul, linse un deget pe care un câine l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
prostu’ pe hublou. Nici dumneavoastră n-aveți programată sensibilitatea? — N-am, răspunse Felix S 23. Treci și mătură, a intrat praful la decolare. Și le-am spus de o mie de ori să facă ușile etanșe, că doar nu e tramvai, e navă cosmică. Dar ai cu cine vorbi?! Dromikete, ai închis bine ușile? — Le-am închis - răspunse robotul-computer -, dar ce-s eu de vină dacă nu se închid bine? E un curent pe nava asta... — Tovarășe Stejeran! făcu Felix S
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
nr. 956 din 13 august 2013 Toate Articolele Autorului (frântură) Se-nalță Poetul, din mine, în a sa scară Scrutându-și adânc beata lui țară. Marfarele sar de pe-ale lor șine Nu s-a făcut, cică... producția de-afine! Tramvaie se-mpung prin a sa Capitală De crezi că-i rodeo, organizat de Hăineală. Au loc grozăvii prin Comitetul Central. Lumea-i sătulă de-atâta scandal! L-am pus cu speranța că vom trăi bine Și-acum, toți constată că
TABLETA DE WEEKEND (44): APOCALIPSA DUPĂ TRAIAN de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364325_a_365654]
-
asistat la o mare conspirație împotriva românilor ... - Uite, vezi tu, îți dau un exemplu absolut admirabil de decădere, dacă vrei, a spiritului acesta românesc. Pe un bucureștean de acum 40, 50 de ani îl calcă un domn pe bombeu, în tramvai, și ăsta se uită și spune: „Dacă-mi bagi o fisă în gură îți spun câte kile ai!” Înțelegi? Nu zice: „Bă, fiți-ar mă-ta ... Bă, boule! Uită-te pe unde calci, în mă-ta!” Vezi, asta e diferența
INTERVIU CU MAESTRUL TUDOR GHEORGHE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361456_a_362785]
-
țară! NU MAI AM RĂBDARE... Nu mai am răbdare, țipă pruncu-n pântec, Nu mai am răbdare, geme cel bătrân, Nu mai au răbdare notele din cântec, Iarba de pe câmpuri ce visează fân... Nu mai am răbdare, peste tot aud, În tramvai, pe stradă, la spital, în gară, Adevărul vieții e atât de crud, Îmi pătrunde-n suflet ca o Niagară. Cel de lângă mine liniște nu are, Îi simt răsuflarea oarbă, ca de gheață, Doamne-al îndurării, dă-i, Te rog, răbdare
POEME DIN SPITAL de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363839_a_365168]
-
ales pentru a exemplifica urmările posibile ale nesupunerii”. În noaptea de 9-10 decembrie 1956, la scurt timp după aniversarea împlinirii a 21 de ani, Labiș s-a dus la restaurantul Capșa, apoi la restaurantul Victoria, a plecat să ia un tramvai pentru a se întâlni cu Maria Polevoi, o dansatoare în trupa Armatei pe care o întâlnise în acea seară și despre care nu se știe dacă nu a avut de jucat un rol în această „piesă”. Labiș a fost împins
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
fost crescută într-un mediu de oameni simpli și cu anumite precepte creștine. Instinctele sale vicioase erau mai puternice decât educația primită în copilărie. Plecâd de la viitoarea sa locuință spre actualul loc de domiciliu, mai că o bufnea râsul în tramvai când își amintea cum îl chinuia pe săracul om în momentele intime, cum urcându-se peste el începea să-l muște de peste tot, iar el abia se abținea să nu țipe, ca să nu audă locatarii din camerele vecine sau să
GARSONIERA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363020_a_364349]
-
doar carul cel mare... Privind în jur, nu e deloc greu de observat cum scânteia zâzaniei se aprinde cu ușurință din nimic și apoi arde totul în vâlvătăi. Atâtea și atâtea vorbe aprinse ca iasca care zboară pretutindeni, în piețe, tramvaie, ziare, emisiuni și luând locul argumentelor, ard, pârjolesc, mutilează, produc atâtea conflicte care escaladează până la războaie... Se pare că graiul articulat, vorbele, în loc să-l ajute pe om, au devenit călcâiul vulnerabil, slăbiciunea lui. Și ce spectacol babuinic mai este slăbiciunea
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
arată secretara lui. O fi tânără sau mai în vârstă? În ziua de astăzi ce mai contează vârsta? Nu sunt atâtea cazuri de cupluri cu peste 25 - 30 ani diferență între ei? Și noi suntem „împreună” de aproape cinci ani. Tramvaiul așteptat se vedea în depărtare venind spre stație. Când a ieșit din cancelarie, Sebastian încă nu plecase. Își nota ceva în nedespărțita sa agendă. I-a făcut semn cu mâna de la revedere și a ieșit, îndreptându-se spre stație. Întoarse
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
a făcut semn cu mâna de la revedere și a ieșit, îndreptându-se spre stație. Întoarse capul involuntar spre liceu și-l văzu venind. Nu știa ce să facă, să-l aștepte să mai stea de vorbă, sau să urce în tramvai? Poate că va fi sunată de către Damian și asta ar mai lipsi, să fie și Sebastian de față, chiar dacă ea va ști să mascheze convorbirea. Totuși Sebastian ajunsese înaintea tramvaiului și nu putea evita discuția. Ca să-l părăsească fără să
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
aștepte să mai stea de vorbă, sau să urce în tramvai? Poate că va fi sunată de către Damian și asta ar mai lipsi, să fie și Sebastian de față, chiar dacă ea va ști să mascheze convorbirea. Totuși Sebastian ajunsese înaintea tramvaiului și nu putea evita discuția. Ca să-l părăsească fără să-i vorbească, risca să-l jignească, așa că preferă să aștepte alt tramvai și să-l întrebe de vorbă. - Bună Sebi! Gata, spre casă? - Da, am mai avut ceva de rezolvat
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
lipsi, să fie și Sebastian de față, chiar dacă ea va ști să mascheze convorbirea. Totuși Sebastian ajunsese înaintea tramvaiului și nu putea evita discuția. Ca să-l părăsească fără să-i vorbească, risca să-l jignească, așa că preferă să aștepte alt tramvai și să-l întrebe de vorbă. - Bună Sebi! Gata, spre casă? - Da, am mai avut ceva de rezolvat și acum spre casă. Nu vezi ce vreme frumoasă este? Abia aștept să mă dedic florilor mele. - Oho, ho, deci ai încă
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]