2,894 matches
-
foșnească. Atunci am simțit o mână pe umăr. Am sărit ca ars, dar, din spate, o voce răgușită mi-a poruncit: "Stai, nu te întoarce!" M-am supus. După câteva clipe, în care nu s-a mai auzit decât foșnetul trestiilor, aceeași voce a continuat: Crezi că e atât de simplu?" Nu înțelegeam ce anume trebuia să fie simplu și nu era, dar n-am întrebat. Necunoscutul râse în spatele meu. Nu era același râs pe care-l auzisem înainte reverberând. Era
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că nu vedeam pe nimeni în jurul focului. Locul părea pustiu. La ușa colibei, cei doi îmblînzitori m-au părăsit dispărând undeva în spate. Am mai auzit câtva timp zgomote și pe urmă n-am mai auzit decât vântul. Suna printre trestii și uneori părea o melodie. O melodie ciudată pe care o cunoșteam de undeva. Am ciulit urechea. Da, era cântecul pe care-l cântau îmblînzitorii cobrelor. Era ca și cum îmblînzitorii stăteau ascunși în stufăriș și de-acolo cântau îngînîndu-și melodia cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
care a luat un băț și a vârât cobrele în sac. M-au luat de-acolo și m-au dus prin stufăriș la marginea unei bălți care scânteia în lumina lunii. Acolo era o barcă veche, aproape putredă, legată de trestii. M-au împins în barcă, pe urmă s-au suit și ei și s-au apucat să vâslească din toate puterile. Curând nu s-a mai auzit decât plescăitul vâslelor. Abia atunci mi-am dat seama ce semnificație avusese întîmplarea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
scândura eșafodului vom găsi ceea ce căutăm." 25. După ce i-am dat foile Eleonorei, am ieșit să dau o raită pe-afară. M-am dus și la marginea mlaștinii, dar n-am pătruns în stufăriș. M-am mulțumit să ascult liniștea trestiilor. Când m-am întors, am avut o surpriză. Am găsit-o pe Eleonora scriind. Își luase mai multe foi de hârtie și scria de zor, hotărâtă parcă să le umple pe toate. Mi-a aruncat o privire ironică și mi-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aceea care-și ține trenciul pe umeri"..." Acum ce glumă mai punea la cale? Am ieșit și am lăsat-o în pace. M-am dus pe peron și pe urmă din nou la marginea mlaștinii. În timp ce vântul începea să clatine trestiile, m-am pomenit punîndu-mi o întrebare care m-a lăsat perplex: "De ce naiba o cheamă Eleonora ca pe Eleonore Duplay?" Ei nu, că am luat-o razna, mi-am zis. În sfârșit, a doua zi, fără să-mi spună o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fusese zugrăvită în stilul tradițional al caselor botswaneze, în roșu și maro, cu un model proeminent de diamante în relief, de culoare albă alb. Curtea era măturată, ceea ce sugera că stăpâna casei, care o și zugrăvise, folosea conștiincioasă mătura din trestie. Casele și decorațiunile cădeau în sarcina femeilor, iar femeii acesteia i se transmiseseră meșteșugurile din bătrâni. Când ajunseră la poartă, Mma Tsbago ceru cu glas tare permisiunea să intre. Era nepoliticos să intri în curte fără să ceri mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mine și nu înțelegeam nimic; doar câteva vorbe le-am priceput, pentru că le-au repetat aproape toți: „Să vedem cât o să mai râzi!”. Părându-li-se că am început să-mi pierd verva, mi-au împins sub nas, cu o trestie, un burete vârât în oțet, însă eu am refuzat să îl miros și, înșfăcându-l cu dinții, am început să-l scutur, așa cum face un câine c-un pisoi. „E tare tipu’!” s-au amuzat, și mai mult, soldații. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
setea ta... plouă din streașină. 12. Două destine legate de copitele cailor. Caii sălbatici stârnesc furtunile, tulbură somnul, încețoșează diminețile. Vise strivite prin brazdele cerului, prin câmpii înțelenite de ne-rodire, prin conștiințe mlăștinoase, frică, minciună, egoism, lașitate și nici o trestie pe care să te ridici mai sus de tâmplă, să te ștergi la ochi cu un smoc de lumină, să sapi fântână adâncă într-un cuib de pasăre până dai de zbor. La 15 ani conștiința este o apă limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
iluziilor, se trece ca printr-un labirint de carton, din fiecare ungher rânjește fericirea, iapă știrbă în herghelia lui Dumnezeu. Luna, curvă bătrână, resuscitează felinarele. Se exfoliază strada cu picioarele desfăcute spre cer. Picioare subțiri cu mers legănat ca de trestie, suliță și frânghie până mai sus de grindă; Doamne, femeia asta... trebuie să umble cu scara după ea. Picioare bine lucrate, parcă arcuite după carnea viori, sculptate dintr-un catarg de corabie, genunchii vorbesc sub penelul lui Buonarroti despre niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca ăsta la internat, se trezea pe la 5 și până la 6 ne-o smotocea la toată camera. Ăsta-i fetiță cuminte! Nu te uiți la ea cum chișă ochii de trei ori pe zi? Se roșește și tremură ca o trestie când vorbește maiorul. Proastă nu-i, dar își înghite cuvintele, ieri a luat 3 la topo, deși a învățat până târziu. Hai, chiorule! Nu-i lua partea sau poate ți-o suge și nu știm noi. Ia spune, chiar te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu noaptea, de ce aprinzi far în mijlocul deșertului? Pentru cine scaperi cremene în vreme de furtună? Cui îi este de folos ciobul acela de stea ascuns în cutia toracică? Să te ferească Dumnezeu de invidia felinarelor, suflete! Între un trup de trestie și o floare, sufletul alege scara. Iluzia zborului sfidează infinitul; între două intenții, aparența de a fi implică eșecul de a nu încape. Nu are importanță de umerii cui îți sprijini obsesiile. Între două puncte imaginare este loc destul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ușor de căprioară tânără, cu glas mângâietor... Domnița Dana! DANA (intră, la fel ca Ana) PRICINĂ (tot mohorât): Hm... da... Treci lângă soră-ta. (Dana trece) LINGUȘITORUL: Fiica cea mică a Măriei Sale, cu părul bălai ca lumina primăverii, mlădie ca trestia în vânt, înțeleaptă ca zicerea bătrânească... Domnița Liana! LIANA (intră, la fel ca celelalte) PRICINĂ (tot mohorât): Mda... treci și tu... (arată spre celelalte două. Liana trece) Mda... Trei fete, trei belele... Unde mi-ați umblat? Iaca, de supărat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cămășii, am vârât-o în pantaloni și am ieșit fără să spun o vorbă. Mașina era parcată în fața atelierului, cu cheia în contact. Am pornit motorul și am plecat. Am intrat pe strada dreaptă mărginită de pini marini și de trestii veștede. Am frânat fără să reușesc să opresc, am deschis portiera și am vomat din mers. Am căutat sub scaun apa pe care o aveam cu mine, am găsit-o, călduță în sticla ei de plastic. Mi-am clătit gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
m-au prins mai înainte, pentru a-mi lăsa acest timp negru. Din răutate. Da, era acolo, în camera aceea, m-a văzut trecând și a făcut un semn de aprobare. Apoi s-a lăsat pe un scaun, ca o trestie ruptă, i-au adus un pahar cu apă: nu-ți face probleme, n-o să ne scape ticălosul ăla, el și organul lui mizerabil. Când am trecut, nu m-am uitat în spatele ușii. Nu am avut curaj, păcat. Mă forțam, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în curte în ciuda mamei, în ciuda mâinilor ei palide rămase nemișcate pe pian. Tăiam broaște. Scuipam în farfurie. După aceea eram singur, exact ca înainte. Dar parfumul crimei rămânea, urca din întuneric și-mi ținea companie acum, în timp ce un smoc de trestii pe marginea grădinii se legăna în bătaia ușoară a vântului. — Îți aduci aminte de bărbatul acela de la înmormântarea tatei? Elsa, sprijinindu-se pe coate, își înclină ușor capul spre mine. — Care? — Acela care a citit. — Da, vag. — Ți se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și pereții foarte albi, fosforescenți în claritatea luminii abia născute. Nu intrasem în casă, rămăsesem în mașină, să mă pătrundă umezeala. Trecuse o bucată de timp, nu știu cât de lungă, în care poate adormisem. Mașina Elsei era parcată sub copertina de trestie. Trupul ei stătea nemișcat în pat, ignorându-mă. Pândeam lucrurile pe care zorii le scoteau la iveală: frânghia de rufe goală, bicicletele noastre rezemate de zid. Acum, pe cer, împreună cu primele raze de soare, se ridica un albastru intens. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
redându-mă lucrurilor, mă reda mie însumi. Mi-am întins gâtul spre micul dreptunghi al oglinzii retrovizoare și mi-am regăsit chipul. Barba îmi crescuse fără să-mi dau seama. Am coborât din mașină, am ocolit gardul, am trecut printre trestii și am ieșit pe plajă. Nu era nimeni, numai marea. Am mers până la mal și m-am așezat la câțiva pași de apă, pe ultima fâșie de nisip uscat. Casa se afla în spatele meu, dacă Elsa ar fi deschis fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ești cu prima doamnă, vine și a doua doamnă dacă e nevoie, poate vine și a treia, că are balta pește, rămâi senator pe viață, casă de protocol, ești În nato și nu te mai agresează nimeni la granițe, chestii, trestii, păpica e de la protocol, te mai plimbi, mai discuți, mai semnezi un decret, te iei cu parlamentu-n gură, dai cu bocul de pământ, Îl faci Hopa-Mitică, nu e chiar așa de rău. Hai să n-o dăm În telenovele de-
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ar fi picat chiar atunci examenul de maturitate și așteaptă, umilit, corecția părinților luați ca din oală. Că n-am ascultat de tine... Aia e, Sandule, părinții se agită, bagă bani În curu` lor, umplu portbagajele, meditații peste meditații, chestii trestii, samsunguri, blacberiuri, nochii, aifonuri, aipeduri, tabelete, acu`, că l-am auzit pe al lu` Mișu, pe scări, cică mi-am luat tableta, nea Gore, am crezut imediat că s-o fi mbolnăvit copilu`. Dă la copil, spetește-te, să nu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
care apare vița de vie sunt cele care stau în legătură cu jertfa euharistică, care de obicei sunt pictate lângă proscomidiar. Iisus poate fi reprezentat așezat pe tron (sau mormânt) în fața Sfintei Cruci, care are de-o parte și de alta sulița, trestia și buretele. Trupul Său este înfățișat ca în momentul răstignirii, având numai un acoperământ în jurul coapselor, o coardă de viță de vie, încărcată de frunze și struguri, odrăslește din coasta străpunsă de suliță și urcă deasupra, se răsucește în jurul Crucii
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
8, 6-9) povestește, și tocmai de aceea sar acum ideologii zicând că pasajul e apocrif, că atunci când cărturarii și fariseii au adus-o la Isus pe femeia adulteră, El, plecându-se în jos, a scris cu degetul pe pământ, fără trestie sau cerneală, cu degetul gol, și-n timp ce-l întrebau, El iarăși s-a plecat și-a scris pe pământ după ce le-a spus că cine se simte fără păcat să arunce cel dintâi piatra asupra păcătoasei, iar ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Continuă să înnoade vrejurile, apoi taie vița de vie cu un cuțit. — Am venit să te ajut, spun după o pauză. Ce-avem de făcut ? — Legăm mazărea. Îmi arată către plante, care cresc pe niște chestii ca niște wigwamuri de trestie. Trebuie sprijinite, ca să nu cadă. Îmi aruncă un ghem de sfoară. Încearcă și tu. Doar ai grijă, să nu le legi prea strâns. Nu glumește. Chiar vrea să-l ajut cu grădinăritul. Desfășor cu grijă niște sfoară și fac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mă duc oriunde. Să fac orice. Să fiu orice doresc. — Nu-i nici o grabă, spun într-un final. Mă întind spre el și-l mai sărut o dată. Cocktail făcut din gin sau vodcă, suc de lămîie îndulcit cu sirop de trestie de zahăr și apă minerală (n.tr.) The Waltons, celebru serial dramatic american din anii ’70. Indice bursier din Hong Kong. În original „tombstone”, material publicitar cu circulație redusă, care oferă propriilor investitori ai unei bănci informații utile despre propriile investiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
lume să dispară. Nu și de astă dată. Stelele sunt tăcute, nici o muzică, nici un murmur, nici o mărturisire. Omar nu le sâcâie, trebuie să aibă motive serioase să tacă. Se resemnează să se Întoarcă acasă, merge Încet, ținând În mână o trestie care se abate, din când În când, spre un smoc de iarbă sau spre o creangă rebelă. Acum stă lungit În camera sa, cu luminile stinse; brațele sale strâng cu disperare o Djahane imaginară, ochii Îi sunt roșii de lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sa misiunea de a-l asasina pe șahul Persiei, Naser al-Din. (n.r.) 2 Veche monedă persană, aflată În circulație și astăzi, n. t. 1 De la arabul araq, „licoare de palmier”: băutură alcoolică extrasă din orez fermentat sau din suc de trestie de zahăr, n. t. Instrument muzical persan cu coarde ciupite, de tipul unei lăute cu griful lung, foarte răspândit În Orient, n. t. Instrument muzical persan de percuție, asemănător unei tobe, foarte răspândit În Orient, n. t. Recipient metalic pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]