15,306 matches
-
poate că sunt singură, însă știu să fiu cu toți. Fața mea unora le zâmbește cordial, altor indivizi le aruncă o privire cu sictir. Altora nu le comunic nimic. Și sunt dăți când zâmbesc cu bunăvoință, amabilă. Și pot fi tristă. Sau de o veselie excesivă, râzând pătrunzător cu acea voce de fată, cu tinerețe, încât umplu întreg salonul cu el. Filip, ce bucurie! Lui, care, curtenitor și cavaler, săritor chiar s-a purtat atât de frumos cu mine. Lui îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
colaborarea noastră profesională. Ține să mă ducă înapoi, așa că mai călătorim o dată împreună. Și ne distrăm mișto de data asta. Și când aflu că sunt însărcinată, deși ne-am întâlnit de câteva ori (am mers și în discotecă atunci când eram tristă vroia să mă înveselească din nou), plec înspre părți străine. Ca la prima noastră întâlnire, ne revedem la bar: Can I buy you a drink? No, thank you. I insist. Fine, then. Și faza e că petrecem din nou timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lăsa mamă-sa păgubașă. Hai, hai, s-o văd. Treaba fiind serioasă, i-a spus că a împrumutat-o unui coleg —Ce coleg? Nu-l știi tu. Spune-mi, ce coleg? Nereușind nici cu această minciună, Gelu trebuia să recunoască tristul adevăr că nu și-a cumpărat-o. —Ce-ai făcut cu banii? I-am cheltuit. —Pe ce? Pe cornuri, pe suc. Atâția bani într-o zi? —Nu numai într-o zi, în mai multe zile. Nu îți dau zilnic bani
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
uit peste ele. Prietenul la nevoie se cunoaște În aceeași zi, când era gata să plece acasă, după serviciu, Simona primește un telefon care o afectează foarte mult. Cât de bine dispusă fusese în discuția cu Cecilia, pe atât de tristă era acum. Alo! Tu ești Simona? Da! Ce s-a întâmplat, Ilinca? —M-ai recunoscut. Rău, vai de mine și de mine, a murit mama. Când? —Azi-noapte, continuă să plângă Ilinca. Se simțea mai bine după cum vorbisem cu tine. A
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și i-a întins buchetul de trandafiri Elenei. — Ia-i, erau pentru ea. —Cum să-i iau dacă erau pentru ea? Nu mă mai necăji și tu, te rog! —Să-ți fie rușine c-ai jignit-o. A plecat foarte tristă. Suntem îngrijorați din cauza ei. Venise să-și ia rămas bun și tu i-ai vorbit urât... — Te rog, nu-mi mai spune nimic. Văzându-l că stă aplecat pe poartă, Elena l-a întrebat; — Ce faci? Nu pleci? S-a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
viitorul ce-l aveau în față, nici n-au simțit cum a trecut timpul până când au ajuns la aeroport în București. Cecilia și-a cumpărat biletul. Mai erau câteva minute până la îmbarcare. Pe cât de fericiți fuseseră până acum, atât de triști erau în pragul despărțirii. S-au îmbrățișat, Cecilia cerându-i și de data aceasta s-o țină strâns în brațe, s-au sărutat cu aceleași lacrimi în ochi pe care le avuseseră la Frankfurt în avion, și-au șoptit de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Te rog să-mi faci o cafea. Cu multă plăcere. Noaptea târziu, când toți s-au liniștit, Matei le-a spus celor de gardă să fie fără grijă privind Cecilia, fiindcă va sta el cu ea. A fost cea mai tristă noapte din viața lui. Ieșise din șocul avut de vestea despre accident, dar intrase în haina grea a durerii. Toată noaptea a mângâiat-o pe Cecilia peste cearșaful ce-o acoperea și-a ținut-o de mână sărutându-i-o
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
așa fel purtându se, Eugen a fost curând părăsit și renegat de propria sa familie, în legătură cu care doar pâlpâirile amintirilor au continuat să mai existe, amintiri care, ce i drept, chiar îi zgândăreau sufletul din timp în timp, dându-i triste remușcări. Cât de mult ar fi vrut el, totuși, să vorbească cu cineva, să se lepede de poverile ce apăsau, cu toată greutatea lor, peste inima sa, numai pentru a-și ușura și el conștiința câtuși de puțin. Însă deloc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
plăsmuit în ființa sa, i se topea acum încet, dar sigur. Dureros de sigur! La o vreme, i s-a întâmplat să rămână văduv. A fost singurul care s-a bucurat la înmormântarea soției sale. Adică situația aceea, atât de tristă și de nedorită pentru ceilalți, era întocmai viceversa pentru el. Asta, căci pasărea Phoenix era acum vie în inima lui, văzând cum îi parcă deodată renaște idealul din cenușa răposatei, fiindcă toate acele neîmpliniri și zbateri supărătoare, pe care le
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
decât că minte, căci, de multe ori, nici femeile nu se pot înțelege pe ele însele! „În plus, greu mai este să pătrunzi total în sufletul copiilor!”, își mai spunea dânsul des. Dacă, înainte de isprava cu Carla, bărbatul se simțea trist și descurajat, acum el era de-a binelea prostit și distrus în mândria lui de sine. Orgoliul masculin este inestimabil! Greșesc cumva, domnilor? N-aș prea crede. Tocmai de aceea, el se învrăjbea din ce în ce mai tare, căci primise o sentință aspră
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și timidă, gata oricând, la o primă atingere ușoară, să se desprindă și să cadă; și unde zăbrelele au menirea de a rugini sub ochii întemnițatului - toate acestea laolaltă n-au avut defel puterea să mă pătrundă cu priveliștea lor tristă și lugubră și să mă înspăimânte, fiindcă mă aflam într-o minunată stare de echilibru: să mă știu închis și, în același timp, să fiu încredințat că merit pe deplin să fiu închis... În astfel de momente ale vieții, cel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
luni de la revenirea tânărului acasă, mama sa își pronunță cele de pe urmă cuvinte față de el, lăcrimând amarnic: - M-ai răpus... Muri. Și totuși, nimic nu se sfârși aici, așa cum s-ar crede, căci moartea mamei lui Osvald, ei bine, avu triste urmări nu numai pentru el în sine, ci și pentru imaginea lui în ochii celorlalți; fiindcă, atunci când se cunoaște că ești în conflict deschis cu un om, moartea acelui om îi va determina pe toți ceilalți să-și întoarcă aspra
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nefericită. Cel mai potrivit moment al vieții, în care omul poate și trebuie să se preocupe de el însuși, este abia atunci când se simte nefericit. De aceea, analizându-se atent pe sine însăși, femeia își zicea cu regret: „Sunt din ce în ce mai tristă și mai abătută. Simt că-mi lipsește ceva și nu știu ce. Nu-mi este bine deloc. Ciudat lucru! Zac, văd, de o boală fără nume și la care nu mă pricep nici cât negrul de sub unghie; este ceva nedeslușit, dar dureros
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
detașarea remarcabilă a omului care se știe, de departe, superior în situații delicate sau limită. Tocmai de aici, izvora la ea un dispreț cu totul suveran și o conduită neabătută din drumu-i, ca o locomotivă. Poate, de aceea, vorbele de tristă emoție și însoțite și de câteva lacrimi ale Adrianei nici nu părură că-i aduc ei vreo atingere, măcar cât de mică... - Și de ce, mă rog, a murit, știi? - Pare-se, a murit în timp ce dormea, pur și simplu. După ce au
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ea rosti șoptit aceste cuvinte la final, nemaicontând deloc că Luiza nu se mai afla, de câteva clipe deja, acolo, lângă ea: - M-ai prăfuit... Ei bine, de ținut minte este că, dacă înainte de discuția cu vecina sa, Adriana era tristă și abătută, dar, totodată, oarecum optimistă în inimă, cu eterna speranță că cineva sau ceva, o persoană hărăzită sau o întâmplare fericită, o vor salva din amestecul tulbure de stări sufletești, pe care le încerca tot mai des, iată că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ajuns acum la vârsta de cincizeci și cinci de ani, iar eu, în toate amintirile mele, nu am întipărit decât biroul meu jalnic, la care lucrez mereu, și cușca aceea de ghișeu zidită prost și zugrăvită în culori cenușii și triste. N-am alte amintiri. N-am fost niciodată într-un concediu, nici măcar într-unul medical. N-am călătorit nicăieri până acum, lucru pe care, poate, cei mai mulți oameni îl fac, pur și simplu, din obișnuință, văzând în asta ceva cum nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
înlături complet, te împiedică să privești totul limpede! iunie, 2013 Istorisiri nesănătoase fericirii 147 Experiență aparte cum câțiva ani - imposibil de spus cu precizie câți anume -, un lucru cel puțin interesant, pentru toate categoriile de oameni, s-a petrecut în tristul și prăfuitul nostru orășel de provincie, lucru care, în foarte scurtă vreme, a ațâțat întreaga opinie publică, dar, bineînțeles, mai ales pe cea din rândurile clevetitorilor eterni (care sunt atât de numeroși și de înverșunați întotdeauna și de care n-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
unde iubita răvășită în dulcea așteptare, plină de nesiguranță, asculta întotdeauna vocea privighetorii pierdută în noaptea de primăvară. Mâna ei subțire, străvezie sub greutatea mânecilor lungi, bătând pământul, ale kimono-urilor de mătase foșnitoare, ridicând prin vremuri, spre gura șovăitoare și tristă, delicata mochi. Mâna ei. Chipul ei alb, fantomatic. Iubita se opri o clipă pentru a asculta un pas nemaivenind, apoi mușcă. Și, atunci, țipătul privighetorii, sub lună, și o întunecare a verdelui sub dinții colorați în negru... Pentru o clipă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
-mi subțieze mintea, să mă învețe mijlocul de a mă ridica la mărire". În aceste condiții, nu este de mirare că nici măcar personajele pozitive nu se pot înălța pe căi cinstite, de vreme ce au doar o spoială de educație. Filimon atinge tristul apogeu al declarațiilor involuntar-contradictorii atunci când îl pune pe banul C... să-l angajeze ca grămătic pe proaspăt demisul Gheorghe (a cărui principală calificare era cunoașterea limbii eline), oferind următorul motiv: "îmi trebuia un asemenea slujbaș și nu știu de ce mi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
câțiva pași, aerul este greu de fumul grătarelor pe care se lăfăiesc inele de caracatiță, sau al oalelor uriașe cu fierturi tradiționale, din zecile de standuri cu mâncare invadând orice parc, orice loc public cu copaci înfloriți. Pleci dezamăgit și trist, dar iată, șoferul taxiului care te poartă acasă îți povestește că în Shibata-machi, nu departe de aici, miile de cireși care străjuiesc râul sunt acum în floare; a fost el acolo cu familia ieri; și te întrebi, în pofida a tot
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
îndeplinit, își trăiește realitatea stearpă a căsniciei care o condamnă la servitute și la singurătate fără nici o sfâșiere sufletească, cu pace în suflet și zâmbet pe buze, fără nici un gând de a căuta altceva mai bun, fără blesteme asupra sorții triste și nedrepte. Ea se simte, astfel, de cele mai multe ori, cu adevărat mai mulțumită și mai împlinită în contururile propriei existențe decât surata ei occidentală, care are acces la pasiunea nestăvilită, la libertatea de acțiune, la posibilitatea de a-și ține
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mi plăcea altceva ... Mamei mele, cea mai scumpă ființă de pe lume, am compus și-i închin poeziile „Mama,” „Locul unde te ai născut,” „La taifas cu dorul,” „Crezul meu,” „De ziua ta,” „Lacrimi,” „Doar ea,” și „Fărâma gândului în amintirea tristă.” De mic copil mi-am dorit a călători, a vedea o altă lume, nu neapărat în alte țări, a vedea dacă meleagurile mele sunt asemenea altora. Spunea mama fie-i țărâna ușoară, că de copil răsturnam covata, în patru puncte
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
într-o viață echilibrată, a unui om adult și matur. Desigur, este vorba despre o încredere critică. Îmi era clar deja atunci că această încredere nu are nici o legătură cu încrederea oarbă în viață sau cu optimismul ieftin. Realitatea, deseori tristă, a lumii și a mea nu era deloc schimbată. Se schimbase doar comportamentul meu raportat la ea. Lumea nu se vindecase, rămânea ca și înainte marcată de contradicții și haos, amenințată de absurditate. Nici eul meu nu își pierduse părțile
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pe supoziții dictate mai mult de un optimism exagerat sau o încredere ingenuă în progres. În Statele Unite, vocile critice la adresa unui asemenea tip de de știință sunt în creștere. Chiar istoricul victorian Thomas Carlyle definise economia "the dismal science", știința tristă, un concept reluat în 2008 de economistul Stephen Marglin, profesor la Harvard, într-o carte cu subtitlul How thinking Like an Economist Undermines Community (Cum a gândi ca un economist subminează societatea). Poate părea o exagerare, dacă prin aceasta s-
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
corupția se răspândesc într-un mod până acum nemaiîntâlnit. Unele mijloace de comunicare fac propagandă exhibiționismului decadent, iar perversiunea este prezentată ca marfă normală de divertisment în cadrul sexualității. Nu vreau să mă lamentez și nu vreau să fac pe moralistul trist. Totuși, nu sunt singurul care constată că în această situație nu este ușor să promovezi viața în mod autentic bună și deci să fii de partea datoriei, a responsabilității și legăturilor care durează mai mult decât o zi: îndeosebi nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]