3,788 matches
-
secreție-reabsorbție (apă, Na+, Cl+) în duetele și canalele interlobulare. Culoarea și compoziția bilei apar diferite în cazul bilei hepatice și al celei veziculare. Spre deosebire de bila hepatică galben-aurie, clară, aproape izotonică și cu pH de 8-8,6, bila veziculară este verde-brună, tulbure din cauza resturilor epiteliale și a sărurilor de calciu și filantă din cauza mucinei; pH-ul ei este cuprins între 7 și 7,6. În vezicula biliară are loc o puternică resorbție a apei, astfel că bila hepatică se concentrează de 8-10
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a umplut literatura noastră. Dimpotrivă, efortul devine foarte dur când dorim un erou real, analizat în mod savant, în picioare și în acțiune. Iată fără îndoială de ce naturalismul îi îngrozește pe autorii obișnuiți să pescuiască oameni de seamă în apele tulburi ale istoriei. Ar trebui să scotocească umanitatea prea în profunzime, să afle viața, să meargă drept la măreția reală și să o pună în practică cu o mână puternică. Și să nu nege nimeni această poezie adevărată a omenirii; ea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
reprezentată literar din cele mai vechi perioade, de la Petronius, la Rabelais, Shakespeare, Swift, Marchizul de Sade, E. A. Poe, Baudelaire, A. Jarry și apoi masiv la suprarealiști, în teatrul "cruzimii" și mai ales în teatrul absurdului. Apărut atât în perioade istorice tulburi ca formă de protest, de apărare împotriva anormalității care amenința prin aneantizare și anihilare totală a umanului, cât și în momentele de acalmie, ca revers al monotoniei, umorul negru, camuflat în excentricitatea calculată și neverosimilitatea ostentativă, dezvăluie adesea în subsidiar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cultul eroismului duce fatalmente la tragic, precum la greci, Orientul s-a orientat spre cultul sfințeniei, care generează o imagine mai vastă și mai senină a istoriei și a societății, precum în cazul indienilor.456 Morretta evidențiază și această caracteristică tulbure și turbulentă a eroului: "în zilele noastre se înmulțesc eroii diverselor fantasme ideologice ori se lățește răutatea pură a asasinatului gratuit și anarhic. Treptat, eroul a suferit în Occident o stranie metamorfoză: în lagărele naziste sau gulagul stalinist au murit
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de lup acoperea ochiul de geam. Nu-l luă în seamă, pentru că nu era prima oară când sălbăticiunile pădurii, pe geruri mari, îi călcau ceardacul. Dar, în acelaș timp, mai multe urlete se auziră la marginea pădurii pe lizieră. Lumina tulbure a zorilor începu să-și facă loc printre perdeluțele ferestrei... Ziua se pregătea să vină. Nu se stinse bine țipătul din pântecul mamei, că izbucni glasul moașei: - Brava, mamî, brava draga mamii!... nu mai prididea cu laudele bătrâna... și, cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
făclii care, parcă, luau parte la o înmormântare. Războiul bătea la ușă, parcă te așteptai s-o deschidă și să intre în casă... Luna lui Prier venise, parcă, să frângă tihna lor de oameni cuminți și harnici. Gândurile îi rătăceau tulburi, neostoite, răscolind amintiri, amărăciuni, speranțe... izgonind mereu liniștea sufletului. În minte revenindu-i mereu ca un refren „dacă n-o mai văd, dacă n-o mai văd“... * Clopotele au bătut... Războiul care a bătut la ușă atâta vreme, acum a
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ferește, pe vreo coadă de vulpe sau, mai rău, pe laba unui Moș Martin. Deodată, un țipăt răzbătu dinspre partea de nord a codrului. Un stejar se rostogoli spre văgăuna Căldărușei, proptindu-se în firava unduiere a izvorului de apă tulbure, ce ajungea la vitele, care pășteau pe pământurile de lângă Podu de Lut. Bătrânul, încremenit, vedea cum se apropie o arătare nemaivăzută: jumătate om, jumătate șarpe, avea mâinile acoperite cu brățări de aur, iar, pe cap, purta o coroană bătute cu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Mihnea, îndreptându-se bucuros să-l întâlnească pe misteriosul călugăr grec, căruia trebuia să-i încredințeze taine, ce urmau să ajungă doar la urechile coconului său, uns ca domn în Muntenia. În timp ce Vodă și călugărul Neofit se întreceau în vești tulburi, ce veneau atât din partea turcilor cât și din partea creștinilor, domnița Catrina, uitându-și rangul, îl îmbrățișa pătimaș pe tânărul diac: Cât te am așteptat, Radule! suspină ea dulce, acoperindu-i fața oacheșă cu sărutări. Mai încet, domniță, rosti el încurcat
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ale vechiului zeu, umbra care va veghea asupra lui. (Cîntec aztec pentru Zeița Mamă) păsări și arbori Se vede că sunt născut în Zodia Racului. La fiecare călătorie cu avionul mi s-a întîmplat la fel. Mai întîi o angoasă tulbure, ca un mâl care îmi apasă gândurile. Apoi, treptat, mă liniștesc. Dimineața, când mă îndrept spre aeroport, de obicei nu mai am nimic. Aproape mă mir că evit în general să mă folosesc de un mijloc atât de rapid și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
aceeași mulțime care a privit, apoi, tăcută cum Tenochtitlanul era transformat în ruine, dărâmat casă cu casă și incendiat. Indienii care își duc marfa nevândută trec deasupra vechilor canale astupate de spanioli, pe bulevarde amorțite de dimineața rece și încă tulbure, unde lipsește ceva. Nu există ruine ca la Roma, deși n-au trecut decât patru secole și jumătate de la căderea Tenochtitlanului. Nimic nu amintește că aici a existat un alt oraș, capitala imperiului aztec. Încerc să caut un semn, dar
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
pe Afrodita și nu e simplu să privești fără să te crispezi o statuie împovărată de cranii și șerpi. Statuile aztece îi amintesc istoricului de artă francez delirul vegetației tropicale, umflată de ploaie și de bulbi spongioși, de o violență tulbure. Și mă întreb dacă n-ar trebui să vedem aici mai mult decât o chestiune de gust. Lumea e sătulă de coșmare, nu mai vrea să se lovească de ele și în piatră. Dar să nu-i judecăm pe sculptorii
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
lianele ei. Farurile sunt parcă securi luminoase cu care autobuzul își face loc prin această junglă lichidă ce amenință să ne acopere, în vreme ce noaptea e sfâșiată de fulgere. Șerpii electrici care au înnebunit pe cer umplu întunericul de o panică tulbure, dîndu-ne senzația că ne afundăm într-o noapte primordială, unde totul e înfricoșător și sublim. Șacalii stau probabil acum cu ochii arși de fulgere privind cerul și nimeni în junglă nu mai îndrăznește să cânte sau să urle. Tunetele se
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Și dacă nu miroși a pulque, ai putea fi crezut chiar nebun. Dar, probabil, nu e doar febra nopții de vină. Am ațipit câteva minute și m-am trezit speriat. M-am visat în junglă. Alunecam într-un desiș încîlcit, tulbure, printre fluturi mari și liane-surori, crescute pe aceeași rădăcină, îmbrățișate incestuos. Erau și șerpi, dormind cu gura deschisă, ca în sculpturile vechi, pe trupul zeului vântului, care șuiera într-un fel de tub. Se făcuse noapte și mă uitam la
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de volbură stătea Tîti, Titina, cum i se zicea, cu mutra încrețită a junelui Voltaire. Băieții s-au apucat să joace fotbal cu o cutie de pateu, fetele trăncăneau într-un colț din care emana parfum, iar eu, trist și tulbure, nebăgat în seamă, recitam mai departe, în gînd: Și plouă-n ora vag crepusculară/ Cînd toate drumurile către zori se-ndreaptă..." Mă simțeam exclus, ca întotdeauna, din lumea colegilor mei. Mă obișnuisem cu gândul că nu putea exista pentru mine
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
după ei, când deodată Clara ne-a arătat niște pete de culoare fluorescentă în dreapta drumului, la capătul unei liziere de salcâmi. La început crezusem că erau italieni cu corturile, dar regiunea nu prea era căutată de turiști. Petele se vedeau tulbure, ca o flacără de nuanțe 55 schimbătoare sau cum vezi marea, de foarte departe, printre colți de stâncă. Predomina un frez cu striații sidefii. Sa vin ne-a lăsat și a grăbit pasul ca să-i ajungă din urmă pe niște
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
iar sânii păreau ascuțiți și agresivi. Nimfa ruga, implora. Ambele mâini erau întinse către mine într-un gest de o patetică nerăbdare. Degetele îi erau rășchirate, gata să-mi apuce și să-mi sfâșie corpul, iar fața contractată, cu ochii tulburi și buza de sus zgârcită, arăta chinul dulce care precede orgasmul. Tot florarul de curbe al corpului ei, plin și zvelt în același timp, se-ntindea către mine într-o singură, dementă mișcare. Devastată de pasiune, dintr-o clipă într-
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
altul, ai să vezi! Și ea grăbește pasul, la stația următoare abia prinde din urmă un autobus, eu rămas singur în stația pustie, cu gol în suflet, Îți vorbesc despre iubire, Daniel! Și trupul feminin?! Pe obrazul meu îmbujorat senzația tulbure a părului ei, Învățătoarea trece printre bănci și ne verifică felul în care ținem creionul, Știi tu ce este aceea iubirea?! și toate razele de soare cu soare cu tot au coborât dincolo peste grădini, se lasă înserarea și roșeața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să refacă filmul evenimentelor de astă-noapte încep să-mi analizez cu atenție fiecare părticică a trupului meu despuiat, dar membrele mele nu dispun de limbajul comun minții și orice ar putea pielea mea să-mi mărturisească rămâne undeva la nivelul tulbure al simțurilor, senzația fierbinte că fără grabă degete delicate se strecoară printre bumbii de metal ai blugilor mei, prelungind cu o misterioasă știință, Nu! Boris mă minte! Ar fi trebuit să-mi amintesc! Răscolesc dulapul după o pereche de, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în realitate, în seara asta ea are părul prins, întotdeauna și-l prinde când cântă, pare ușor obosită, Așa este, nu ne-am mai văzut de mult! E o seară frumoasă, vine primăvara! iarăși glasul ei spre mine învăluit cu tulburi dorinți, Da, e primăvară! Trecem nepăsători pe lângă stația de autobus, o luăm înspre oraș și eu mă lupt cu sentimentul nelămurit că tot ceea ce se întâmplă acum s-a mai întâmplat de fapt, că am mai trăit identic aceste momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de poveste și apoi dintr-o dată se-ntorcea spre tine, întrebându-te de necazul tău și cel întrebat nu avea cum să scape din strânsoarea blândă a ochilor săi, Părinte, nu știu încotro s-o apuc, sunt tot mai confuz, tulbure, nu văd nici o lumină, mă uit la mine ca la o oglindă opacă și totuși un sentiment nelămurit mă încearcă, Care? Simțământul ciudat că locul acesta mă așteaptă, aproape am fugit azi-dimineață de acasă, ieri o femeie venind în vizită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
această siguranță a părintelui se însera peste curtea mănăstirii și frunzele de viță-de-vie întinse pe sub streașina casei și pe la ferestre își alungeau umbrele întunecate prin încăpere, iar demonul din mine, retras pentru moment din arenă, se-nvăluia tăcut în negurile tulburi ale ființei mele, Seara la meșterul Luca și Janos, meșterul Luca povestește, o mai veche poveste, pentru mine o spune, e povestea lui Vasile din Fălticeni, zugrav de biserici, de la acesta a învățat cu puțin înainte de război și meșterul Luca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
înnegrit de ani, cuvertura vărgată pe pat, perna albă cu colțurile brodate, lavița de lemn cu spătar incrustat, lampa cu pe trol agățată în tavan, deși odaia are lumină electrică și-mi văd mai departe de despachetat cu un sentiment tulbure în suflet, filtrul mic de cafea, numai pentru o persoană, adus de mine din Italia, îl port peste tot, două pachete de cafea vidată, aparatul de fotografiat dăruit de Andrea, filmele Kodak, blocul meu de desen în coperți tari, cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Tatăl nostru și m-am rugat tot timpul slujbei la Dumnezeu să-i dea gând bun lui Theo, să-l ajute Cel de Sus și să-i îndrume mâna pe perete să picteze, Theo a venit numai spre seară, înnegurat de tulburi gânduri, nu mi-a vorbit nimic în afară de du-te la culcare, Daniel, că mâine începem devreme și eu m-am bucurat de puținele lui cuvinte, crezând în sinea mea că și-a învins neputința, mi-l imaginasem în pădure luptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
întunericul, în plină noapte pe pământ e ziuă, Cristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând și celor, oamenii grăbiți să ia lumina vieții, ca fluturii de noapte la lumină înghesuindu-se, doar eu, cu sufletul neîmpăcat și tulbure la această sărbătoare a luminii, și ochiul preocupat al Americii, deasupra noastră n-am văzut lumina, 2 mai, pe drumul spre mănăstire de la școală împreună cu Daniel, el zburdă fericit înaintea mea, a luat trei de zece astăzi și arde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mici, care se țineau după ea ca puii după cloșcă, mai erau și vreo două pisici, deși se pare că în casă sunt mai multe, miros de animale de casă, pisici, câini, probabil și păsări, unul dintre copii, cu privirea tulbure, își trage după el un picioruș sucit, e frate cu cel mai mare, îmi explică madame Angela, când l-am luat pe cel mare de la orfelinat acesta mic a plâns de mi s-a rupt inima, n-am putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]