3,966 matches
-
de metal simplu pe care erau prinse patru chei. Fără să fie rugat, Rizzardi se aplecă să-l ajute să miște cadavrul pe-o parte, așa Încât Brunetti să-l poată căuta În buzunarele de la spate. Unul conținea un dreptunghi galben ud, un bilet de tren, evident, iar celălalt, un șervețel de hârtie la fel de ud. Clătină din cap spre Rizzardi și lăsară amândoi cadavrul Înapoi pe caldarâm. Luă una dintre monede și-o Întinse doctorului. — Ce-i asta? Întrebă Rizzardi. — Americană. Douăzeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Rizzardi se aplecă să-l ajute să miște cadavrul pe-o parte, așa Încât Brunetti să-l poată căuta În buzunarele de la spate. Unul conținea un dreptunghi galben ud, un bilet de tren, evident, iar celălalt, un șervețel de hârtie la fel de ud. Clătină din cap spre Rizzardi și lăsară amândoi cadavrul Înapoi pe caldarâm. Luă una dintre monede și-o Întinse doctorului. — Ce-i asta? Întrebă Rizzardi. — Americană. Douăzeci și cinci de cenți. Părea un lucru ciudat pe care să-l găsești În buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
astea. Privirea se transformă În Zâmbetul, care Încă mai putea, chiar și după douăzeci de ani alături de ea, să-i Înmoaie câteodată genunchii. O mână, apoi un braț, se ridică din apă. Paola Îi atinse dosul Încheieturii mâinii, lăsându-l ud și călduț, apoi Își trase brațul Înapoi sub pelicula de bule. — Ies În cinci minute. Îi prinse privirea și-o ținu prizonieră. — Dacă veneai mai repede, puteai face și tu o baie. El râse și strică momentul. — Dar atunci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
o suflare rece îl face să plângă cu picături cristaline, care se întorc pe pământ. Iată că cerul înnorat și-a făcut o fereastră prin care soarele trimite razele, ca niște degete lungi de lumină, să mângâie frunzele și florile ude. Uite bujorii cum își ridică lujerul, narcisele se deschid ca niște steluțe presărate prin iarbă. Toată natura zâmbește ca după o baie bună. Iată și curcubeul, la margine de sat, se adapă din râu ca un zmeu însetat. După câte
Lacrimile cerului. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_690]
-
ea puțin îngrijorată. Nu pot să dorm, i-am spus eu cu gândul la noaptea răcoroasă. Atunci, vino cu mine! mi-a spus Sară zâmbind. Am ieșit împreună afară, aerul rece era atât de plăcut. Mă plimbam în iarbă cea udă, când i-am vazut în depărtare... călăreții. M-am panicat. I-am spus Sarei: Trebuie să plec! Tu esti, nu-i așa? Tu esti cea care a fugit de la palat? De ce nu mi-ai spus adevărul? Nu am timp de
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
era frică să nu-l înece. Îl îngrozea până și să șamponeze căpșorul delicat ale cărui oase nu se sudaseră încă în totalitate. Când trebuia să-l scoată din apă, parcă era și mai rău; în contact cu aerul, copilul ud începea să urle de-ți spărgea timpanele și așa o ținea tot timpul cât Hugo încerca să-l șteargă și să-i dea cu ulei pe corpul care se zbătea de moarte. La finalul acestei etape, ud leoarcă, uleios, sleit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu aerul, copilul ud începea să urle de-ți spărgea timpanele și așa o ținea tot timpul cât Hugo încerca să-l șteargă și să-i dea cu ulei pe corpul care se zbătea de moarte. La finalul acestei etape, ud leoarcă, uleios, sleit de puteri și asudând din cauza fricii și efortului, Hugo ar fi sărit și el în baie. Dar nu avea timp. Trebuia să se ocupe de scutece. Oricât se străduia și cu toate că era conștient că milioane de alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de aceleași dimensiuni, agățat de gât ar fi fost o provocare fizică până și pentru cea mai rezistentă persoană. Dar femeii nu-i păsase nici cât negru sub unghie. Hugo a ridicat cu greutate mâna în care ținea ursulețul înnoroiat, ud fleașcă, din care apa curgea șiroaie pe pământ. Rosa a strigat încântată. Mulțimea de oameni a început să se risipească. Alice s-a aplecat peste Hugo și l-a sărutat. —Îmi pare rău, a murmurat ea. Uită tot ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
faptul că era un tată bun pentru Theo avea să-i amelioreze păcatele în ochii Amandei. Dar acum, chinuindu-se cu copilul, conștient de piureul pe jumătate consumat care stătea lipit peste tot prin bucătărie și de hainele murdare, prosoapele ude și haosul general din baie, Hugo și-a dat seama că pierduse partida. Cu inima strânsă, a ascultat cum Amanda urca scările ca o furtună. Sentimentul de teroare îi creștea cu fiecare treaptă parcursă de nevastă-sa. Amanda nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
așa de prezentabil, ar cam fi cazul să plece din cocină și să locuiască într-un loc decent. Poate, a declamat Amanda cu hotărâre, să vină la Londra, cu mine. Apoi a aruncat o privire peste costumul plin de spumă, ud și mototolit al lui Hugo. —A venit vremea să-l preiau. Să-l duc... ăăă, peste tot. La premiere. La centre de frumusețe pentru mame și copii. În vacanțe educaționale. În insulele Galápagos și-n alte locuri din astea. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ca pe o delectare deplină a papilelor gustative extaziate. Nu auzi mașina care se apropia în viteză. Șoferul - șoferița? - claxona insitent, numai că apăsă piciorul pe frână târziu. Mult prea târziu. Lipsită de o aderență corespunzătoare, mașina alunecă pe asfaltul ud și îl lovi pe agentul imobiliar, ridicându-l în aer - părea mâinile și picioarele bărbatului doreau să pornească, fiecare, într-o cu totul altă direcție -, apoi luă o curbă largă și se propti în pomul din fața casei în care locuia
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fumuri din țigară, apoi o aruncă în ploaie și merse către balansoar. Reuși să-l ridice pe bărbatul semi-adormit și, după câteva minute care i se părură îngrozitor de lungi, îl trânti în pat și începu să îl dezbrace de hainele ude... Îl privea din când în când cum dormea și mormăia înciudat - he, he, magician pervers, îți voi înfige bagheta magică în fund, așa să știi! -, iar la un moment dat se opri și oftă. Îi aranjă părul zburlit și fu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să știi! -, iar la un moment dat se opri și oftă. Îi aranjă părul zburlit și fu cuprinsă instantaneu de un puternic sentiment de milă pe care nu îl mai resimțise. Scutură capul și trase de un crac al pantalonilor uzi și murdari de noroi... Bărbatul încercă în zadar să protesteze. 15 Se prăbușea. Era o cădere atât de lungă - ireal de lungă, ar fi putut spune - încât avea senzația că și-ar putea scrie testamentul până în momentul impactului cu solul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
poate uda urechile în apa rece. Dar dacă vom face o scamatorie și plasa mult dorită va dispărea în timp ce iepurele plonjează în gol? Ce va simți el atunci, la contactul cu apa rece? Cum va reacționa atunci când blănița va fi udă? Nu răspunzi, Scriitorule? Recunoscu în sinea sa că exact la asta se gândea atunci. Pentru câteva secunde, își dorise să moară. Apoi își spusese în gând că moartea nu rezolvă, aproape niciodată, nimic. Era doar un capăt de drum, unul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cum circul începe să se învârtească, din ce în ce mai repede, parcă că timpul a intrat într-o mișcare de rotație infinită, imaginile se derulează din ce în ce mai repede, și iată Scriitorul, tocmai a revenit de la partida de jogging, a intrat în curte, cu părul ud și treningul fleașcă - nuuuu, nu mai înainta! -, urcă trepetele verandei, duce mâna la buzunar, în căutarea cheii - nuuu, nuuu, opreștete, trezește-te, pentru numele lui Dumnezeu! - și încearcă să o introducă în broască... Clovnii înțepeniră, cu gurile căscate. Dansatoarea rămase
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de gumă și răsuci cheia în contact, iar motorul începu să toarcă. Ștergătoarele dansară legănat, dintr-o parte în alta, tună deasupra urașului, iar alte gheare de foc brăzdară celul. Și tună din nou. În spatele Detectivului, pe banchetă, lângă impermebilul ud, Magicianul scoase un evantai și începu să-și facă vânt. Apoi își lăsă privirea să alunece spre fereastră, chicotind bucuros. O nouă farsă era pe cale să înceapă. La volan, Detectivul avu senzația vagă că are pe cineva în ceafă, pregătit
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sus și altul mai jos... Băiatul își aprinse o țigară și îi făcu un semn din care reieșea că se putea și mai rău. Dădu din cap în semn de aprobare, apoi luă o mină pleoștită și își arătă pantalonii uzi. Zâmbi strâmb, încercând să adopte o poziție teatrală. Un Scriitor ratat - bine, adolescenții nu aveau de unde să știe asta -, care încearcă să privească evenimentele cu un optimism incurabil, destul de prost mimat. Tinerii nu se mai abținură și izbucniră în râs
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
dacă mă pot exprima plastic... Lăsă privirea să-i alunece de-a lungul și de-a latul străzii, în vreme ce picături mari de ploaie i se scurgeau pe frunte și pe tâmple. Ura umbrelele încă din copilărie și prefera să ajungă ud undeva în loc să se adăpostească sub un astfel de accesoriu. Bănuia că era vorba despre o glumă a unei televiziuni comerciale în căutare de rating pe spinarea cetățenilor onorabili aduși în ipostaze de tot hazul, numai că vremea îl punea pe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
seama pe unde ar fi putut să fie ascunsă o cameră de luat vederi. Înșfăcă ziarul și îl desfăcu cu gesturi care trădau nervozitatea. Era hotărât să i-l trântească moșului în cap în cazul ar fi descoperit printre filele ude ceva de genul Zâmbește, fraiere, te-am făcut! După ce privi prima pagină, roti ușor mâna stângă, trase de mâneca parpalacului și își privi ceasul. Apoi duse din nou ziarul în fața ochilor. Era vorba despre unul dintre cotidianele de mare tiraj
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de timp), Detectivul, moșulețul acela enervant care - hocus-pocus! - apăruse și dispăruse ca și cum nu ar fi existat vreodată și... Lucia. O Lucie încercănată, plânsă, cu fustă scurtă, prea scurtă pentru o înmormântare, cu ciorapi rupți în dreptul genunchilor juliți și păr pleoștit, udă din cap până în picioare, ca o găină plouată, trăgând după ea un coș metalic de cumpărături din hypermarket. Un coș gol. Și care scârțâia înfiorător. Nimeni nu-i aruncă vreo privire. Sări de pe asfalt, iar inima încercă să-i iasă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
leșină în biserică. Se trezi într-o cameră la părinții lui George. Cineva îi dăduse palme să o trezească din leșin, o alta îmbibase puțin oțet pe un tifon și îi dădu ușor pe la nas, apoi o schimbaseră de hainele ude.Își reveni și își dădu seama unde și de ce se află aici. Se ridică și se duse în camera unde se afla sicriul. Nici nu observă câte persoane se aflau în cameră. L-a sărutat pe frunte și pe obraji
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
pe care am început-o. Îți mulțumesc că ai fost lângă mine și ai participat la această minune. Alexandru nu-și mai găsi cuvintele ca să poată să îi răspundă. Se sculă și plecă spre casă să se schimbe de hainele ude. Se grăbi să nu piardă întâlnirea cu președintele CAP-ului și după aceea, să treacă pe la Frusina, la primărie, așa cum îi promisese. Nu mai avu timp să culeagă flori de câmp, așa că lăsă pentru duminică, înainte de a merge la ea
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
unor schimburi comerciale, datorate relațiilor cu lumea bizantină. Comunitățile umane și cultura materială din Moldova Evului Mediu timpuriu s-au aflat sub influența bizantină de la Dunărea de Jos și au fost vulnerabile la impactul cu unele populații migratoare (slavi, pecenegi, uzi). În privința ansamblului informațional, datorită intervalului mare de timp avut în vedere (secolele VI-XI), am optat pentru împărțirea în trei etape istorice și cronologice, cu caracteristicile specifice fiecărei culturi, preferând să asociem elementele componente secolelor VIII-XI, pe baza similitudinilor existente
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
implicit, Bazinul Bârladului a fost preferat de băștinași). Autohtonii evitau spațiile vulnerabile, care nu permiteau stabilirea locuitorilor și practicarea în siguranță a ocupațiilor, dar și din alte cauze, nu doar exclusiv naturale, cum ar fi pericolul triburilor migratoare (slavii, pecenegii, uzii). Dacă, în privința așezărilor, remarcăm o anumită predilecție a populației pentru unele zone, care ofereau protecție, în cazul necropolelor aceste reguli dispar, întrucât descoperirile funerare au infirmat existența vreunei preferințe, mormintele fiind găsite în mai toate formele de relief. În altă
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
fortificație, probabil ca răspuns la pericolul extern. Conținutul culturii materiale, de tip Dridu, reflectă nu doar nivelul avansat de dezvoltare social-economică al societății locale, ci surprinde și perioada de noi frământări politice marcată de pătrunderea grupurilor migratoare (îndeosebi pecenegi și uzi), care au avut un rol militar important în desfășurarea evenimentelor. Noua situație a impus transformări de ordin social-economic, care au condus și la apariția primelor așezări fortificate (Fundu Herții, Dersca, Tudora, Orofteana, Baranga ș.a., județul Botoșani), cu valuri de pământ
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]