3,448 matches
-
fete-atrăgătoare avem aici cu noi, De lagăr nu ne pasă... Un șuvoi de urină incoloră se scurse dintre picioarele lui și se prelinse În jos, pe trepte. Scăpă revista, pe care Jim o recuperă repede, Înainte ca filele să se ude. În timp ce Îi Îndrepta cotorul, auzi sirena de la casa paznicilor anunțînd raidul aerian. După cîteva secunde, Înainte ca deținuții să alerge să se adăpostească, sirena se opri brusc. Fiecare se uită la cerul gol, așteptînd ca avioanele Mustang să se ivească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dea o raită prin lagărul pustiu. Deja simțea că Lunghua se adună din nou În jurul său. CÎnd se apropie de spital, Începu să spere că doctorul Ransome ar putea fi acolo. La intrarea În Baraca 6, un costum de Pierrot udat de ploaie al Studenților În anul doi la Lunghua zăcea Într-o baltă de noroi. Jim se opri să curețe cutia Spam. Spălă eticheta cu dantelele costumului, amintindu-și lecțiile doctorului Ransome despre igienă. Jaluzelele de bambus erau lăsate peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
spitalului, uitîndu-se spre lagărul pustiu și la cîmpurile tăcute de dincolo de gardul de sîrmă. Muștele Îl părăsiră curînd și se Întoarseră În salon. O porni spre grădina de zarzavat. Se plimbă printre plantele care se uscau, Întrebîndu-se dacă să le ude și culese ultimele două roșii. Le duse la gură, dar se opri Înainte de a le mînca. Își aminti temerile că sufletul lui murise pe stadionul de la Nantao, deși trupul său supraviețuise. Dacă sufletul lui nu fusese În stare să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu mîinile, Își făcu un mic culcuș, lîngă japonez. Pilotul zăcea În salopeta lui, cu un braț sub spate. Fusese aruncat pe pantă, spre canal, iar picioarele Îi erau prinse sub el. Genunchiul drept atingea apa, care Începuse să-i ude șoldul salopetei. Deasupra capului lui, Jim putea vedea dîra de iarbă turtită pe care căzuse, tulpinile Începînd să se Îndrepte În soare. Se uită la pilot, de data asta bucuros de roiul de muște care se intercalase Între el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe care ai umplut-o cu apă. Pe apa murdară lansezi bărcuțe de hârtie. Care fac transportul pasagerilor de la un mal la altul. Traversarea. Cum ai văzut tu la Herăstrău În Parcul de Cultură și Odihnă. Hârtia de ziar se udă și micile vaporașe se duc la fundul apei nămoloase. Faci atâtea traversări cât să distrugi pur și simplu vaporașele. Când nu mai ai cu ce să faci traversări, ieși În stradă la prietenii de care te leagă strânse legături și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și de importantă”. O catastrofă fără proporții. „Toa’lent, ce chip mândru! Și cum poți crede că s-a dus?! El e mort și poza de pe copertă este vie. Tătucul nostru nu mai este.” Plâng amândoi, beți de secărică și udă cu lacrimile lor oasele capului de miel fiert. „Nu pot să cred că este mort.” „Circu’ mă-ti azi și mâine! De ce-ai furat banii, mă? Circ, ai? Rup centura pă tine, cum o rup și pe ăia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
batoza. Deodată Îi Încremenești. Le spui cu voce senină că nu există Dumnezeu. Fug speriați și se ascund prin grajd și prin fân. Rânjești. „Proștilor, uite, eu Îl Înjur pe Dumnezeu” și ieși afară În ploaie. Tună și fulgeră, te uzi până la piele și urli către cer că nu există Dumnezeu, că Sfântul Petru e un prost, că nu există Îngeri și nici dracul, că a zburat acolo un satelit și nu-i nimica și dacă Dumnezeu ar exista l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
abisul șinelor de unde urcă spre tine mirosul iute de gudron și cărbune, mirosul acela al tuturor gărilor, mirosul acela care Înseamnă plecarea În lume, mirosul pe care numai calea ferată Îl are. Lângă ștrand este o țâșnitoare de apă. Te uzi bine, bine și sari cu iuțeală gardul, treci repede prin mulțime și te arunci În apa bazinului pentru copii. Ești de-al casei! Stai apoi la soare singur și fericit. De regulă mergi la ștrand doar duminica, când sunt liberi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cinematografie și te vezi acolo pe listă, unedva spre coada celor șase intrați În această școală a utopiei. Te-au salvat Caii de pe plaja de la Epsom, te-a salvat un impresionist, el te-a scos din mocirla așteptării, ajungi acasă ud leoarcă și fericit, mama ta cu lacrimi În ochi Îți pune În față un castron de căpșuni cu zahăr și tatăl tău nu pierde prilejul să desfacă o sticlă e mastică și să se Îmbete, perorând că Biblia hazlie este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
se târâie prin frunzele amestecate cu noroi și se apucă cu mâinile de crengile de alun, nu știe dacă zilele-s clipe sau numai i se pare, Îl dor toate oasele pe Bitancu, zgârietura de la cap Încă sângerează, hainele-s ude pe el, afară ploaia s-a oprit de mult, păcurarul bătrân Îi aduce la gură cana cu țuică fiartă și el o bea și-l arde gâtlejul și nu apucă să răsufle că a doua cană este la gura lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dumneata, domnule? ─ Tovarășe, poate. Ai auzit de unul, Beckett? Ai auzit, sigur că ai auzit, dumneata ești un intelectual. Te informez oficial că asupra dumitale am drepturi totale de autor, tovarășe Godot. Te smulgi năclăit din somn, coșmarul ți-a udat maieul, copilul plânge În pătuț, afară plouă mărunt, pe masă, un bilet: „Plimbă copilul un sfert de oră - douăzeci de minute prin Împrejurimi”. Cobori scara În spirală cu căruciorul În brațe. Din cărucior, doi ochi mici se uită la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
e... — Nu coborâți Încă, Îi instrui Sam. Plouă. Am o umbrelă În portbagaj. Ruby Își luă la revedere de la Buddy și Irene și le ură drum bun spre casă. Perechea coborî, dar ea rămase În mașină - nu ca să nu se ude, ci ca să Îi dea lui Sam un moment de intimitate cu unchiul și mătușa lui. — Ești sigur că nu vrei să urci? o auzi pe Irene Întrebându-l pe Sam. Nu ți-ar veni să crezi ce priveliște avem din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
problema. Ținea În mână o pereche de chiloți de femeie. —I-am găsit În sertarul cu lenjerie a lui Nigel. Dar ce căutai tu În sertarul lui cu lenjerie? — Păi, e plecat pentru câteva săptămâni cu afaceri, și eu Îi udam florile. Și te-ai gândit: „Ce-ar fi să caut eu niște dovezi cum că Nigel are o aventură“, nu? Mătușa Sylvia dădu din cap afirmativ și se șterse la ochi. Și uite c-am găsit! Și mai multe suspine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ploaie. Era pe cale s-o pună la loc În geantă când ceva - sau mai degraba lipsa acelui ceva - Îi atrase atenția. Semnătura lui Sam era În mod clar făcută cu stiloul. Deci, cum de cerneala nu se Întinsese când o udase ploaia? A Început să frece semnătura cu degetul. Cerneala nici nu se clintea de pe foaie. Asta pentru că nu e cerneală! Își murmură sieși și i se aprinse un beculeț. E printat. Jill Își făcuse deci de cap cu un copiator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
domnule profesor, și un gastroprotector. — Mai sunt alte leziuni? — Este suspectă de o ruptură a splinei. — Hemoglobina? — Doisprezece. — Cine e la neurochirurgie? — Eu, eu sunt. Ciao, Timoteo. Alfredo îmi pune o mână pe umăr, are halatul descheiat, părul și fața ude. — Mi-a telefonat Ada, de-abia plecasem. Alfredo este cel mai bun din secția lui, și totuși nimeni nu are prea multă considerație pentru el, din cauza felului său nesigur de a fi, deseori antipatic, fără merite vizibile; operează în umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
deja în curs, șoptesc. — Trebuie să deschid, numai așa vedem. — Are cincisprezece ani. Cu atât mai bine, inima e puternică. — Ea nu e puternică... e mică. Mă las în genunchi și în sfârșit plâng, fără nici o reținere, acoperindu-mi fața udă cu mâinile. — O să moară, nu-i așa? O știm amândoi, are creierul inundat. Știm pe naiba, Timoteo. Coboară în genunchi lângă mine, mă prinde în brațe și mă scutură cu putere, clătinându-se și el. — O să deschidem și vedem. Aspir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
am obișnuit cu aceste intruziuni umede fără să mă revolt. Am rămas în fotoliul meu fără să pot întinde prea mult picioarele, mi-am așezat cartea pe genunchi și am început să vă privesc lenjeria. Am găsit în hainele acelea ude o companie care o întrecea poate pe aceea a ființelor voastre, pentru că din țesăturile subțiri și albe captam parfumul fratern al dorului, dorul de voi, desigur, dar mai ales de mine însumi, de absența mea. Știu, Angela, prea mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
masa asta, este prea puțină lumină, miroase a fum și mai sunt și peștișorii aceia uitați acolo ca niște confeti de la un carnaval terminat. Pe neașteptate începe să plângă în hohote, se aruncă la gâtul meu, cu buzele și nasul ude. Nu mă părăsi. O mângâi pe obraz, dar mâinile îmi sunt rigide, sunt ca niște labe. Respiră pe mine, mă sărută. Gura îi miroase ciudat, a rumeguș, a stomac deranjat. O opresc, opresc răsuflarea aceea care mă scârbește. — Spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
se va resemna. Dacă ar fi fost în locul meu, ea nu s-ar fi temut, m-ar fi lăsat afară pe balconul de serviciu, cum făcuse cu puțin înainte cu punga de gunoi. O ploaie ușoară ca o pudră mă udă fără să mă facă ciuciulete. M-am strâns în pardesiu în timp ce mă plimbam, nu aveam nici o destinație, vroiam doar ca noaptea aceea să nu se întoarcă împotriva mea. Nu mă simțeam obosit, umblam sprinten. Mâncasem puțin și digerasem și puținul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
A aceptat ca un cerșetor oarecare. A ascuns cu grijă banii sub zdrențe, ca și cum s-ar fi temut că mă voi răzgândi. M-a însoțit cu o privire neîncrezătoare până în intersecția după care am dispărut. Întunericul începea să se decoloreze, udat de ploaia care continua să cadă, ușoară și continuă. Conduceam în lumina aceea șovăielnică și din când în când farurile vreunui automobil îmi băteau în ochi. Două călugărițe filipine așteptau în stația de autobuz, sub două umbrele mici, un bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să mi-o imaginez goală, groază să nu mă trezesc în brațe cu durerea pe care o poartă înăuntru, care stagnează sub hainele ei umede. Îi este prea frig în piață, are nasul roșu, crăpat. Scoate din buzunar o batistă, udă deja, și își suflă nasul. I-am adus vitamine, mi-a mulțumit, dar nu sunt sigur că le ia. Nu-i normal ca timpul să treacă așa. Nu pentru noi. Noi nu suntem prieteni, nici nu vom fi vreodată. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
că ne-a văzut. Și nu mai știu unde mă aflu. Nu există decât umbre și străfulgerări care îmi ating chipul. Sunt singur cu ea în zgomotul ploii. Ea neadăpostită, cu trupul nemișcat înghețat de frig, cu jacheta de lână udă leoarcă și picioarele descoperite. Ridic mâna și o scutur de apa care cade de pe copertină și-mi intră în mâneca impermeabilului. Îi spun să mă aștepte, îi spun: nu te mișca. Taxiul s-a oprit lângă noi, Elsa se sui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
degetul. Îl sug ca un nou-născut. Sug timpul pe care l-am petrecut departe unul de celălalt. Suntem iarăși noi, mai bătrâni cu vara care a trecut, înghesuiți sub o poartă cu apa care curge de pe terase, în parfumul grădinii ude din spatele nostru, noi cu trupurile călduțe și aburinde sub hainele ude, noi încă o dată pe stradă ca două pisici. Îi ating genele cu limba. Și-a scos chiloții și îi strânge în mână. Ține picioarele deschise ca o păpușă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
perete, să stea dreaptă. Ea mă lăsă, alunecă doar puțin în jos, ținându-și capul aplecat pe umăr. Am aprins lumina, am alergat la chiuvetă, am deschis robinetul, care la început a tușit și m-a stropit cu apă. Am udat un prosop și i-am șters fața, părul, pieptul. Și-a revenit, a deschis ochii și i-a ținut deschiși. — Ce s-a întâmplat? a întrebat. — Nu te simți bine, am bâlbâit. Dar ea nu părea să-și fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
băusem dintr-o înghițitură aproape toată apa. Mai rămăsese exact o picătură, imobilă pe fundul de sticlă verde. Am vărsat puțină apă pe batistă și i-am șters buzele crăpate de uscăciune. Deschise gura ca un pui însetat. — Mai... Am udat din nou batista, i-am așezat-o între buze și a supt. Totul s-a întâmplat în câteva minute, brusc a ridicat capul și l-a lăsat pe spate. Am auzit o voce care nu părea a ei. — Cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]