2,898 matches
-
cărei corp îmi lua mințile. Începui să trag furios de rufăria ei intimă. O clipă avusei senzația că ea se împotrivea, doar o clipă, ca de îndată să-i aud glasul, deloc turburat, ai fi zis doar extrem de uimit, deși uimit nu era... "Ei, ei, ei!" Și se zbătu, rămânând totuși întinsă, înțelesei într-o clipă, privindu-i ochii limpezi, că nu vroia și că voința ci de a se împotrivi era totală; nici nu se gândise măcar. Ridică brațele relaxîndu-se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-mi iau doctoratul și simțeam că trebuie să și trudesc, nu numai să mă mărginesc la ceea ce mă pasionează. N-apucai însă să mă desbrac, că sună telefonul. Ieșii în hol și ridicai receptorul. "Alo, Victor, auzii în pâlnie vocea uimită a Matildei, ce faci tu, dragă, acolo? Nu trebuia să mergem azi la Tasia? Unde ai plecat? Te-am așteptat aproape o oră..." "Care Tasia'', răspunsei eu mohorât. " Cum care Tasia, nu știi cine e Tasia? râse ea foarte veselă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Matilda și eu tot pește am pregătit pentru felul următor. Ia vedeți, domnule Micu! Fiți atent!" Și într-adevăr aduse un uriaș crap, rumenit și cu un sos galben și garnisit cu ciuperci și legume. "E foarte bun, zise Micu uimit, înfulecînd cu poftă. Nu-i mai păsa de ciupercile, pe care le mesteca preocupat, savurîndu-le de data asta. Ne dați și nouă rețeta?" Rețeta e ce se vede, zise Matilda cu o modestie simplă: crap mare, sos de legume și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
birou. Simțeam o dorință să mă întind pe jos și să dorm, atât de vie, încît îmi trebui un mare efort de voință să n-o fac. Observai că din birou, la dreapta, ieșea un mic coridor care era luminat. Uimit, o luai într-acolo. Mă pomenii într-un alt birou, și ăsta mare și, în el, în fund, văzui un ofițer securist, care stătea liniștit pe scaunul lui și lucra la lumina lămpii de pe masă. Ridică fruntea și auzii un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sărute, o sărutai eu, cu grijă să n-o sperii, o mângâiai pe părul ei blond, îi sărutai mânuțele. Era amețitor cum mă privea, se uita în lături, într-o parte, apoi în cealaltă, apoi iar la mine, calmă, puțin uimită, cu o ezitare a mișcării de întoarcere a gâtului ca și când între timp i-ar fi mers mintea, s-ar fi gândit, fără gesturi necontrolate, fără grimase de dorințe de copil care nu poate sta locului mai mult de câteva clipe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
desvăluiesc din primele săptămâni... Uneori seamănă cu tine... S-ar putea să fie cine știe ce străbunici... Sau poate o ființă cu totul nouă, sau cu prea puțin în ea din ce-a fost înainte..." Privirea fetiței deveni intensă. "Barba!" zise ea uimită, dar ca pentru sine. Da, mamă, barba, zise Matilda. Tata are barbă, dar o să și-o radă, să nu te zgîrie..." Și mi-o luă din brațe, și o puse jos, și îndată micuța făptură începu să meargă, dar cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
iubit, m-ai pândit, vrei să spui că și cei doi ani când m-ai făcut s-o cred au fost o minciună, că te-am sedus, tânără fecioară!" " Da, strigă ea, au fost doi ani de coșmar, toată lumea era uimită, Matilda, ce e cu tine, trezește-te, nu te recunosc, Matilda, nu mai ești tu! Abia când am rămas însărcinată m-am îngrozit: ce mi se întîmplă? De cine m-am legat eu pentru toată viața? Știi ce s-a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
săptămână... N-a fost să fie, mamă, mută-ți și tu gândul în altă parte!" Surâsei și îi sărutai mâna. "Mi l-am mutat demult, îmi pare rău numai de fetiță, care începuse să se lege de mine", îi spusei, uimit că vocea parcă îmi revenise. Nici o grijă, zise mama, o să rămână legată. Nici un copil nu-și uită părinții, orice-ar fi..." Și abia acum își aduse aminte că venise la mine cu sacoșa plină, o puse pe pat și scoase
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
intra în conflict cu partizanii lui Belial (așa au fost numiți de un vizionar american cei care au determinat odinioară distrugerea Atlantidei; noul Belial ar urma să-și facă apariția, fiindcă terenul este pregătit)... " Cum ai putut, îmi spuse Ciceo uimit după ce termină de citit Era, să proiectezi o astfel de viziune minuțioasă și realistă asupra viitorului nostru? Nu e nimic apocaliptic în ceea ce spui tu, ba chiar s-ar putea afirma că e o viziune practică, gospodărească, însă grea de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lăsase în suflet? Poate! Fiindcă adesea rămâneam ore întregi în fața chipului ei, cu coatele pe masă, contemplând stăruitor trăsăturile dragi, până ce un singur amănunt (care îmi amintea gesturile ei rituale) se detașa și devenea viață, privea tăcută și încărcată de uimită dragoste când mă vedea că intru pe poartă, ea și când nu i-ar fi venit să-și creadă ochilor că existam și eram al ei, mâinile întinse cu sfială de-a lungul rochiei, într-o clipă, la fotograf, să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și ei vizibil satisfăcuți. Gorman era lipsit de experiență, dar nu și de bun simț. Hicks se întoarse spre mica încăpere alăturată pentru a striga. ― Hei, Ripley, mergem să facem o mică plimbare. Vii cu noi? ―-Venim acum. (Fură toți uimiți să o vadă pe fetiță ieșind din cealaltă încăpere.) V-o prezint pe Newt. Newt, ei sunt prietenii mei. Sunt și ai tăi. Copila se mulțumi să le adreseze un mic semn cu capul, refuzând deocamdată să-și extindă prietenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Cine e la telefon? O voce de bărbat rosti: - Aici este Compania de Construcții Daynbar. Am înțeles că ați fost autorizat să reconstruiți institutul; am dori să trimitem o echipă pentru a discuta despre renovare. Gosseyn rămase pentru o clipă uimit, chiar dacă tocmai prezisese ceva de genul acesta. Concluzia sa de moment fu că un asociat de-al lui Blayney îl contactase pe un constructor care, probabil, ceva mai târziu, avea să-l plătească pe informator pentru informație. Cum pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
odată un happening cu Moș Crăciun asasinat, învelit într-un pled alb pătat cu roșu și rulat pe stradă, în văzul trecătorilor îngroziți). Mai numărai și vânzătorii de baloane colorate, scoțând din manșetă căței și girafe de latex pentru copilașii uimiți. Lângă ei, își făceau veacul coșarii cu peruci fumigene și arlechinii drapați în romburi de ruj portocaliu și pudră albă de talc: ăștia stăteau nemișcați, încremeniți pe-un soclu imaginar, pentru a smulge 50 de cenți părinților. Abia la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lui Titulescu ca jurnalistul. El intra oricând la dânsul si putea sa-i ceara orice. Iar jurnalistul străin facea din el ce vroia! Când s-ar ști vreodată ce valută forte s-a cheltuit cu presa străină, am ramâne realmente uimiți”. Cu toate acestea, din comentariile presei românești și străine în legătură cu demiterea lui Titulescu câteva concluzii generale importante: în primul rând acest moment a avut un puternic ecoul pe plan internațional; în al doilea rând Titulescu era considerat unul dintre cei
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
altminteri, excelent educat. Aș vrea să vă rog, mesdames, li se adresă iar fetelor, să-l examinați un pic, pentru că ar fi totuși bine de știut la ce e bun. — Să-l e-xa-mi-ne-ze? lungi generăleasa cuvântul și, peste poate de uimită, începu iarăși să-și mute ochii de la fiice la soț și înapoi. Ah, dragă, n-o lua în sensul ăsta... de altfel, cum vrei; eu mă gândeam că-i bine să fim drăguți cu el și să-l introducem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Prințe, vi se lega șervețelul când ședeați la masă? — Altădată, când aveam vreo șapte ani, cred că mi se lega, însă acum, când mănânc, îmi pun de obicei șervetul pe genunchi. — Așa și trebuie. Dar crizele? — Crizele? întrebă prințul puțin uimit. Acum mi se întâmplă destul de rar să am crize. De altfel, nu știu: se zice că îmi va fi dăunătoare clima de aici. — Vorbește bine, remarcă generăleasa, adresându-li-se fetelor și continuând să dea din cap după fiecare cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
le-am visat. Le măsură încă o dată pe ascultătoarele sale cu o privire iscoditoare și serioasă. — V-am supărat cu ceva? întrebă el brusc, parcă derutat, dar privindu-le totuși pe toate în ochi. — Cu ce? strigară cele trei domnișoare, uimite. Păi, parcă v-aș ține o lecție... Toate izbucniră în râs. — Dacă sunteți supărate, nu mai fiți, spuse el, doar știu și eu că am trăit mai puțin decât alții și înțeleg viața mai puțin decât alții. Poate că uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pentru detaliu... Acesta ar fi tabloul. Prințul tăcu și le privi pe toate. — Asta, cu siguranță, nu mai seamănă a chietism, șopti Alexandra ca pentru sine. — Ei bine, acum povestiți-ne cum ați fost îndrăgostit, spuse Adelaida. Prințul o privi uimit. — Ascultați, continuă Adelaida, parcă grăbindu-se, ne-ați rămas dator cu descrierea tabloului de la Basel, însă acum vreau să aud cum ați fost îndrăgostit, nu negați, ați fost. În plus, de îndată ce veți începe povestirea, nu veți mai fi filosof. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
foarte curioși și curând li s-a făcut milă de Marie. Unii, întâlnind-o, au început să-i dea binețe; acolo există obiceiul că oamenii, întâlnindu-se, chiar dacă nu se cunosc, se înclină și își spun: „Bună ziua“. Îmi imaginez ce uimită era Marie. Odată, două fetițe au făcut rost de mâncare, i-au dus-o, i-au dat-o, după care au venit și mi-au spus mie. Ziceau că Marie a izbucnit în plâns și că acum ele o iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în fața Aglaiei, spuse Adelaida. Dezleag-o, Aglaia. Dar, prințe, nu-i așa că-i frumoasă? — Foarte! răspunse înflăcărat prințul, uitându-se cu admirație la Aglaia. Aproape ca Nastasia Filippovna, deși chipul îi e cu totul altfel!... Toate făcură un schimb de priviri uimite. — Ca cine-e-e? întrebă generăleasa, lungind cuvântul. Ca Nastasia Filippovna? Unde ați văzut-o pe Nastasia Filippovna? Care Nastasia Filippovna? — Adineaori Gavrila Ardalionovici i-a arătat un portret lui Ivan Feodorovici. Cum, i-a adus lui Ivan Feodorovici un portret? — Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se hotărăște totul între ei. — Astă-seară! repetă parcă disperată, cu jumătate de glas, Nina Alexandrovna. Ei și? Îndoieli nu mai avem, nici speranțe nu ne mai rămân: portretul e semnul... Dar ce, chiar el ți l-a arătat? adăugă ea uimită. — Știi doar că de-o lună nu vorbim aproape deloc. Ptițân mi-a spus totul, iar portretul zăcea pe dușumea, la piciorul mesei; l-am ridicat. — Prințe, i se adresă brusc Nina Alexandrovna, aș vrea să vă întreb (la drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și se vedea că îi deranjează foarte mult, desigur, doar pentru moment, până la primul pretext de a țipa și a începe... Atunci nici o doamnă nu i-ar mai fi putut împiedica. — Cum? Și tu ești aici, prințe? întrebă distrat Rogojin, uimit puțin de această întâlnire. Tot cu ghetrele, e-eh! făcu el, uitând de prinț și, mutându-și privirea asupra Nastasiei Filippovna, înainta, atras de ea ca de un magnet. Și Nastasia Filippovna îi privea pe musafiri cu o curiozitate îngrijorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
numai că nu puteau înviora cât de cât discuția, dar uneori nici nu știau ce să spună. Așa că apariția prințului fu chiar cât se poate de potrivită. Anunțarea lui provocă nedumerire și câteva zâmbete ciudate, mai ales când, după figura uimită a Nastasiei Filippovna, toți își dădură seama că acesteia nici prin cap nu-i trecuse să-l invite. Dar, după primele clipe de surpriză, Nastasia Filippovna se arătă deodată atât de bucuroasă, încât majoritatea celor prezenți se pregătiră să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
uitară de Nastasia Filippovna și că aceasta era amfitrioana seratei. Însă încetul cu încetul, aproape toți deodată, își amintiră că prințul i-a cerut mâna. Deci, lucrurile începură să pară de trei ori mai smintite și neobișnuite ca înainte. Profund uimit, Toțki strângea din umeri: mai că nu era singurul care rămăsese pe scaun, restul musafirilor se îngrămădeau împrejurul mesei. Mai târziu toți aveau să afirme că exact din momentul acesta Nastasia Filippovna și-a ieșit din minți. Continua să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să-l uit. Dar... ce ai de... Rogojin părăsi brusc tabloul și o luă înainte. Desigur, aerul distrat și dispoziția deosebită, ciudat de irascibilă, descoperită pe neașteptate la Rogojin, puteau explica într-un fel această impetuozitate; însă prințul rămase totuși uimit de felul brusc în care se încheiase această discuție, pe care nu el o începuse, și că Rogojin nici măcar nu-i dăduse un răspuns. — Lev Nikolaevici, uite ce voiam de mult să te întreb: crezi sau nu în Dumnezeu? deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]