7,855 matches
-
calea era așa de lungă și te-ai oprit la zenit ți-a ars tălpile cântecul acela în care era inclusă chemarea și nici firul de iarbă nu a mai crescut să te îndrume simți liniștea ? e mantia ce acoperă uitarea parcă nici nu am fost acum așteptăm ce urmează alt gust alte fructe de mare simțiri de la altă simțire vezi ce efemeră e dragostea necoaptă la focul viselor nici boare de vânt nu lasă în urma ei dacă tot nu ai
DIALOG ÎN ÎNTUNERIC de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350239_a_351568]
-
cu regizorul Cristescu. Cu o zi după, mă trezisem lângă cadavrul Deliei. Dar în ziua fatidică? În ziua care conținea răspunsul la toate întrebările? Oricât am încercat, nu mi-am amintit absolut nimic. Păream a fi condamnat la chin și uitare, la o tortură perpetuă, asemeni lui Prometeu. Fiindcă asta mi se întâmpla - cu fiecare nouă zi, cu fiecare clipă, cu fiecare amintire mă simțeam mutilat, distrus, ucis, de parcă o pasăre de pradă ar fi venit, mereu și mereu, să îmi
SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEŞI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350193_a_351522]
-
îmi este mereu Dumnezeu! Adeseori tremură pasul când colțuri de piatră rănesc, Căzut din înalt, bob de rouă îmi dă un elan tineresc, Cu haina în zdrențe și-o traistă ce n-are nimic de-oferit, Înfing talpa-n praful uitării și tind spre un plus infinit, Când arșița-mi taie din aripi și zborul devine mai crunt, Primesc adieri de speranță din Verbul ce-și spune "Eu sunt!" Iar duhul, închis în clepsidră, își leapădă firul ascet, Așteptând revenirea Acelui
CÂND SPERANȚELE MOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350257_a_351586]
-
exercită asupra organismului uman o serie de acțiuni demonstrate științific, precum acțiuni antiinflatorii, antialgice, sedative și decontractante, acțiuni biotrofic-stimulatoare, vasodilatatoare și de regenerare celulară. Fracturile produse în societatea românească de-a lungul timpului, au dus aceste minunate descoperiri aproape de pragul uitării. Totuși, n-a fost să fie ca filozofia inițiată și dezvoltată de profesorul Ionescu-Călinești să dispară așa, fără urmă. Ca o pasăre Phoenix, ea a renăscut prin eforturile unei echipe de specialiști tineri care și-au propus să relanseze gama
PELL AMAR – DESTIN DE PHOENIX de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350254_a_351583]
-
înconjura cu toată dragostea sateliții partidului. Nimic anormal, pe o lume normală. La moartea domnului Normalu, partidul oamenilor normali s-a sfiit să îi trimită domnului Normalu o floare, măcar, pentru textele și cărțile sale. Pe o lume normală, și uitarea, chiar și atât de grabnică, este normală. Apoi, și oamenii normali se schimbă din scaune. Noile scaune nu au memorie. De aceea, atât de multe se grăbesc să își scrie numele pe ziduri, și nu, ca pildă de normalitate, în
MĂRIREA ŞI DECĂDEREA DOMNULUI NORMALU de JIANU LIVIU în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361781_a_363110]
-
Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 373 din 08 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Atâta zbucium am cât nu cuprinde marea și-n valuri mi s-au scurs întâmplările spre țărmuri necunoscute de care întreb, de ce mi-ați pierdut în uitare vedere și gânduri? Pe celălalt mal se varsă fluviul durerii, îmbătrânit de nemângâiere și însingurare. Luate în palme, ceața și frigul lasă anotimpurile în umbră, degeaba le vom scotoci după adevăr, pașii mei se vor pierde în tunelul morții din
IZVORUL CĂUTAT de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361874_a_363203]
-
-i frunzele pustie —/ A mele visuri care mor ... Regretul iubirii care pleacă fără voința sa, este redat cu sfâșierea ființei, în poezia „S-a dus amorul ... ”: S-a dus amorul, un amic/ Supus amândurora,/ Deci cânturilor mele zic/ Adio tuturora/ Uitarea le închide-n scrin/ Cu mâna ei cea rece,/ Și nici pe buze nu-mi mai vin,/ Și nici prin gând mi-or trece./ Atâta murmur de izvor,/ Atât senin de stele,/ Și un atât de trist amor/ Am îngropat
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
umbrele pașilor nu ating creasta vibrației. statuia surâde. încă o atingere de vis neîmplinit. mai taci! nu mai striga la pietre! domolește-le freamătul și așterne-le în cruce. mulțumite de dar, te vor înfășura în gheața pumnilor strânși în uitare, pentru încă o veșnicie. atingi cuvintele în vârstele nescrise umanului pe filele furate din spirala verdelui. te cerți cu trunchiurile copacilor. aștepți primăverile cu pofta sălbaticului flămând de înflorire. între două petale de lotus îți așterni privirea. pământul se răstoarnă
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
redevin picuri de rouă într-un trup chircit în așteptări. se vor aduce ofrande artiștilor prea plastici pentru a schimba penelul, cu bagheta de ametist a gândului curat, în ruga mireanului, în plină frică de absolut. cu sângele clocotind a uitare, va accepta uimirea ca pe viața simplă a inimii din centrul cercului, structurat într-o tehnică a unei geometrii reinventate de propria oglindă, în ciobul dintâi din răspântia ultimă, a drumului... legăn arterele visului pe căile cuvântului. ideile-și strâng
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
iubirii, scâncesc legănare până la implozia versului pe pajiștea fulgerelor amânate. mă trezesc singură, înconjurată de poeziile toamnei, într-un sublim ruginiu al așteptărilor. a mai trecut un an al inimii mele. sufletu-și schimbă culorile iar pașii, îngenunchiați în ruga uitării, descriu conturul unei pâini... cerul primește firimiturile spovedaniei minții, printre aripile păsărilor ce vor duce departe, într-o clepsidră de aur, nisipul unui timp prea trăit pentru a mai fi viu. copacul din groapa cu ploi copacul din groapa cu
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
uiți trecutul Dacă nu te-ntorci mereu În urmă cu gândul, sufletul Fă și tu cum fac eu! La ce folos să cauți clipe Vechi prin gândurile tale? Și de ce-ai vorbi de mine Acum când totul e-n uitare? Gândește-te doar la viitor Și-n viață ce frumos va fi, Și tot ce-a fost legat de noi E bine a nu-ți aminti! Beatrice Lohmüller 7 febr. 2014 http://creatieproprie.wordpress.com/ http://versurisipoezii.blogspot.ro/ Referință
DOR de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361943_a_363272]
-
nas și hei! Ghici frate ce promite asta Că de azi cu iarba, gata! Dar nu trec două luni și băiatu’revine Și fără să știe se-nfoaie la mine, Eu las să treac-o oră să-i amintesc Că și uitarea-i un lucru firesc. Dar băiatul de pe pat are-o problemă; Cum să rezolvăm această dilemă? Eu susțin din nou o idee a mea Omul susține că-i doar narghilea. Mai spune pe urma „consum etnobotanice” „Dar nu credeam că
PENTRU TINE MAN! de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361942_a_363271]
-
achiziționării ca biroul să-i revină ei, cu siguranță ar fi reușit nu cu mult timp mai târziu. Era capricioasă și învățată să obțină tot ce-și dorea. După ce își atingea scopul, obiectul, adulat inițial, era lăsat să zacă în uitare în vreun ungher al apartamentului. Asta era o deprindere pe care și-o formase de mică. "Mami, spusese la trei ani, când încă nu putea să-l pronunțe pe "r", " vleau păpușa aia". "Nu ți-o iau, mai ai atâtea
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
proaspăt sărutată. Ieși din transă și de a doua zi nimeni n-o mai văzu traducând din Michel Leiris, "VÂRSTA BĂRBĂȚIEI", o carte care o fascinase.. Parcă fusese smulsă de sub o vrajă malefică. După o vreme și biroul fu dat uitării... Și acum iată că se găsea din nou lângă el. Poposi mai mult ca de obicei în preajma lui și în timp ce căuta acel caiet de istorie, trăi o emoție plăcută, a regăsirii unui prieten pe care-l abandonase, dar care îi
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
singur Dacă ești singur și-ți este dor și nimeni în prag n-o să-ți apară, vino la mine,târziu,pe seară, să fim împreună de sărbători. Când noaptea adâncă va crește-n fereastră și vântul va trece șoptind a uitare, luceferi vor ninge din privirile noastre și aduceri aminte vor plânge-n tăcere. Când timpul va curge din bolta albastră si luna va apune suspinând a visare, luceferi vor ninge peste mainile noastre unite-n iubire și-n mângâiere. Dacă
DACĂ EȘTI SINGUR de NINA DRAGU în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361958_a_363287]
-
ce iți plânge de liniște nicicând n-o să ai parte. Eu voi trăi o vreme-n așteptare de dorul tău o vreme știu, voi suferi veni-va vremea când iarăș voi iubi și tot ce-a fost voi trece în uitare. Te vei întoarce crezând că are sens și ochii mei o clipă-or străluci dar ce a fost nicicând nu va mai fi că timpul toate urmele le-a șters. Citește mai mult: Citește mai mult: Poeme de sare Referință Bibliografica: Regret
REGRET TARDIV de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361967_a_363296]
-
în: Ediția nr. 485 din 29 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului În suflet mă întâlnesc cu tine duioasă mamă. Desprinzându-te din moarte ești o imagine vie, care se așează lângă icoana din camera mea. Într-un târziu, somnul ori uitarea învăluindu-mă în liniștea nopții, mă face să vorbesc cu tine și mă trezesc din vise cu păreri de rău singur. O, doamne! Câtă iubire a fost în tine încât a mai rămas și după moarte acasă. Tristețea mea prinde
DUIOASĂ MAMĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361973_a_363302]
-
Tiza lăcomiei este mândria în care se întronizează slava deșartă, ce asistă fascinată la parada narcisiacă a seducțiilor. Chipul mândriei este mânia întru asemănare cu ura. Marama tristeții picură gustul cenușiu al delăsării, prelingându-se într-o bolboroseală abisală a uitării. Astfel, ne răstignim curiozitatea, uimirea, fiorul, mirarea, dorul, recunoștința și bucuria. Inima se împietrește și peste ea se așterne dunele disperării cu platitudinea și vidul iluziilor și amăgirilor. Dacă avem noroc spaima poate cuibări în noi frica de Dumnezeu- ca
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
cu strofa doamnei Mariana - „Sînt noaptea-albastră revărsată, / De stelele din cer căzînd, / A lunii față imaculată, / Mă oglindesc în rîu curgînd“ sau cu suferința doamnei Dida - „Sînt tristă azi că n-ai apărut! / Te-am așteptat și m-a durut / Uitarea ta ce-n mine moare, / Îmi îndrept privirea către soare“. Din cînd în cînd, Romeo Tarhon consemnează în paginile ziarului Națiunea cîte-o ispravă literară de excepție. „Trăiesc revelația descoperirii pe rețeaua de socializare Facebook, unde vînez în voie, și parcă
INTERNAUTUL (”RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT”, CEL MAI LUNG POEM PENTRU CARTEA RECORDURILOR) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362081_a_363410]
-
Prin Bărăgan de praf și uscăciune - Întindere aridă - un tăciune - Rostogolește vântul mărăcinii. Angoasă de final...amărăciune... Imperiul tiranic al luminii Absoarbe și substanța rădăcinii; Crepusculul se stinge-n rugăciune . Hălăduiau senini tămădăienii; În cârduri mari - ispititoare dropii... Prin timp uitarea și-a nălțat troienii: Niciunde azi fântânile și plopii; Te urmăresc deșertice vedenii, Iar ploaie-amintirii nu-și cerne stropii. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Imperiu deșertic / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 381, Anul II, 16 ianuarie 2012
IMPERIU DEŞERTIC de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362113_a_363442]
-
Lumina mea creație mă cheamă. Pe lemn de cruce mă așază, în pajiști de cuvinte este al meu contur iar sufletu-n iubire își spune ruga sa. Rămâne-n veci cuvântul pământ și apă din orizonturi triste pătrund în negura uitării iar tu ramâi altar de suflet în destin. Referință Bibliografică: Durere găzduită în altar / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 600, Anul II, 22 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
DURERE GĂZDUITĂ ÎN ALTAR de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365832_a_367161]
-
adevărate bijuterii cu reverberații blânde, sugerând o tristețe mai degrabă cucernică... și nu incitantă și zgomotoasă. Nu lipsesc din volum nici deziluziile, febrilele căutări a magicilor semne pe cerul zilei, stările de veghe „în tihnă ascult greierii ascunși // în huma uitării”, „mi s-a asuns vremea //în colțul ochilor”, de așteptare, „ pe care poartă voi izgoni întunericul // din lumină?”, „ jinduiesc după raza de soare”, de dor și iubire, „De dragul tău, am țesut copacilor //veșminte de scoarte cafenii, //am înnodat înserarea pe
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
a asuns vremea //în colțul ochilor”, de așteptare, „ pe care poartă voi izgoni întunericul // din lumină?”, „ jinduiesc după raza de soare”, de dor și iubire, „De dragul tău, am țesut copacilor //veșminte de scoarte cafenii, //am înnodat înserarea pe umeri,//împrăștiiind uitarea sprijiniți de cer...”( De dragul tău). Stilul artistic, adevărat meșteșug, scoate în evidență frumusețea cuvintelor și profunzimea trăirilor. Însetată de dezmărginire așterne pe hârtie versuri ce transformă poezia într-o surpriză continuă: „ Să fi fost vultur, aș fi vrut, // Dar aripile
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
din 17 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului "Porni Luceafărul" la drum Și-n pagini mii, deschisă-i calea. Lumină a făcut din scrum Și-a ars în ea dureri și jalea. Dar prea curând se-nchid iar foi Și drum uitării este liber. Veniți! Veniți din nou la noi, Că tot Regatul este lider! Da! Nu-i glumă, iar filele Revistei îmi vor confirma aprecierea, de cum pătrundeți și deschideți coperta. Vă așteaptă, dragi prieteni, mai mulți autori decât v-ați așteptat
CU DOR DE EMINESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365880_a_367209]
-
publicului, cei care îi spun „te iubim”, actorului, bine fac și înseamnă că-și iubesc și ascultă propria conștiință. Florin Piersic e un mare artist contemporan și va rămâne contemporan veacurilor de după noi. Amintirea sa nu se va absorbi în uitare, atâta vreme cât iubirea va domina conștiințele treze ale românilor! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Florin Piersic. Rechemând spectatorii, în numele actorilor de la fereastra cerului / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1113, Anul IV, 17 ianuarie
FLORIN PIERSIC. RECHEMÂND SPECTATORII, ÎN NUMELE ACTORILOR DE LA FEREASTRA CERULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365876_a_367205]