2,494 matches
-
se desfășoară un alt tip de educație, mai lejeră, dar și mai subtil-persuasivă, cunoscută în pedagogie sub numele de educație nonformală. Ne referim la educația prin literatura pentru copii și tineret, alternativă la educația formală a școlii, dar promovând același „umanism” educativ în numele idealurilor socialiste. Este vorba de literatura „cutezătorilor”, mult gustată în urmă cu două-trei decenii, care promova o etică și o echitate socialistă mai relaxată, drapată în cuvinte mai puțin angajante (hărnicie, punctualitate), umanizând, îmblânzind sistemul din interior (Paul
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
forța captivantă a aventurii cu puterea politică autohtonă. O ideologie locală acomodantă, injectată maselor în doze bine gândite, stimulând consumul și promovând, în același timp, „educația politică” corespunzătoare. Un comunism adaptat, îmbunătățit cu doze generoase de patriotism, naționalism, realism și umanism socialist. Tezele din iulie aveau să impună acest tip de producție/consum ca o normă estetică (și desigur politică). Autorii acestui volum n-au ocolit studiile de caz, radiografiile unor creatori care s-au acomodat prea cu ușurință sau cazurile
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
mâine”. Se remarcă eseurile pe teme politice (Ion D. Sîrbu, Despre o dialectica a lucidității), istorice (N.Al. Rădulescu, Românii și Dunărea, Al. Manuila, Originea neamului românesc în interpretarea să biologică) și literare (Radu Stoichiță, Note despre intelectual, Alice Voinescu, Umanismul femenin, Adrian Marino, Despre cultura literară). Cronică literară este susținută, printre alții, de Alexandru Piru (Eusebiu Cămilar, „Prăpădul Solobodei”) și George Mărgărit (G. Călinescu, „Sun sau Calea neturburată”). La cronică teatrală Dan Nasta face o critică ascuțită regizorilor Ion Șahighian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285137_a_286466]
-
Antagonismul se află în cadrul fiecăruia dintre termenii dialogicii. Astfel, Rațiunea cunoaște antagonisme interne între tendința sa critică și tendința sa sistematică, între raționalitatea deschisă și raționalitatea închisă, și trebuie să se autocritice neîncetat, pentru a nu se autodistruge. De asemenea, umanismul european suportă și produce un antagonism profund între credința în universalitatea sa, care disimulează un europocentrism dominator, și potențialitatea sa într-adevăr universalizantă, deschisă asupra tuturor indivizilor și culturilor, care demască și critică europocentrismul. Ceea ce este important în cultura europeană
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
profund între credința în universalitatea sa, care disimulează un europocentrism dominator, și potențialitatea sa într-adevăr universalizantă, deschisă asupra tuturor indivizilor și culturilor, care demască și critică europocentrismul. Ceea ce este important în cultura europeană nu sunt doar ideile conducătoare (creștinism, umanism, rațiune, știință), ci aceste idei și contrariile lor. Geniul european nu rezidă doar în pluralitate și schimbare, ci se manifestă în dialogul pluralităților care produce schimbarea. Nu rezidă în producerea noului ca atare, ci în antagonismul dintre vechi și nou
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
a acestui proces. Această cauză s-a supus mai mult voinței politice. În plus, ea s-a sprijinit pe un proces vechi deja de difuzare graduală a scrisului în rîndul maselor ca și pe o deplasare lentă a interesului de pe umanismul clasic pe studiile științifice și juridice. Membrii societății industriale trebuiau să devină mai mobili, mai apți de a îndeplini o altă funcție decît cea moștenită din părinți, și chiar să-și schimbe astfel modul de viață. La rîndul său, acestă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
viață duhovnicească” - și schițând un istoric al manifestării lor în cultura română, Vulcănescu disocia în sfera înțelesului „cultură” patru varietăți principale, de la marxism (privilegiind spiritualitatea de clasă) și naționalism (exaltând etnicul) la spiritualismul centrat pe absolut; între ele enumeră și „umanismul neoclasic, care pune accentul pe om în genere”, iar ca exponenți numește - în acel moment - mai mulți redactori și semnatari în revistă: Dan Botta, Ion Cantacuzino, Petru Comarnescu, Constantin Noica (alături de un Tudor Vianu, Camil Petrescu, Mihail Sebastian sau Șerban
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
adevărurile spirituale și fenomenele prezentului, o profesiune de credință patetic antitotalitară și umanist universalistă. Descriind psihologia socială tulbure și profund manipulată de mituri a momentului, el deplânge conflictul, de o „tristă grandoare” pentru intelectualul responsabil, între idealitatea adevărurilor universale ale umanismului și forțele obscure active în lumea contemporană. Sub axioma că numai „criteriile și idealurile spiritului” girează un rost „înalt și vrednic al vieții”, Comarnescu expune drama intelectualului devotat eticii și adevărului: „Pentru milioanele de oameni ai miturilor și fervorilor naturale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
de activitate politică la nivel global și național; 7) gânduri pentru o societate civilă transnațională, unde puterea civililor să aibă drept de veto în raport cu Politicul. În zilele noastre birocratizarea și tehnologizarea Umanului și, implicit, a Discursurilor sunt probleme deschise ale umanismului nostru. Foucault era un intelectual tehnologizat; un intelectual abstract și abscons, iar scrisul său "codificat" e un Document despre raporturile cunoaștere-putere (social-politică) din Franța zilelor sale! Ori de câte ori l-am citit pe Foucault nu am fost preocupat de mitologia din jurul acestui
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cu incapacitatea de a pătrunde într-un mod dezinteresat (politic!) o cunoaștere, o idee, un principiu. Acest spirit intelectual taxonomic al mediei postbelice, dincolo de o clasificare veridică à la Hayden White, este un... reflex concret al politizării gândirii și al umanismului modern. Ce fel de umanism modern și contemporan avem? Foucault îl descria ca fiind "dogmatic reprezentat pe fiecare parte a curcubeului politic: stânga, centru, dreapta"15. Astfel vom înțelege că umanismul modern e mai mult un dogmatism intelectual. Cu siguranța
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
într-un mod dezinteresat (politic!) o cunoaștere, o idee, un principiu. Acest spirit intelectual taxonomic al mediei postbelice, dincolo de o clasificare veridică à la Hayden White, este un... reflex concret al politizării gândirii și al umanismului modern. Ce fel de umanism modern și contemporan avem? Foucault îl descria ca fiind "dogmatic reprezentat pe fiecare parte a curcubeului politic: stânga, centru, dreapta"15. Astfel vom înțelege că umanismul modern e mai mult un dogmatism intelectual. Cu siguranța, sunt și spirite care se
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
este un... reflex concret al politizării gândirii și al umanismului modern. Ce fel de umanism modern și contemporan avem? Foucault îl descria ca fiind "dogmatic reprezentat pe fiecare parte a curcubeului politic: stânga, centru, dreapta"15. Astfel vom înțelege că umanismul modern e mai mult un dogmatism intelectual. Cu siguranța, sunt și spirite care se sustrag acestui dogmatism al reprezentării scrierilor intelectuale, al poziționării lor printr-o discursivizare mediatico-politică! Acest umanism, dar mai degrabă, dogmatism intelectual și psihologic împarte cunoașterea socio-umană
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
curcubeului politic: stânga, centru, dreapta"15. Astfel vom înțelege că umanismul modern e mai mult un dogmatism intelectual. Cu siguranța, sunt și spirite care se sustrag acestui dogmatism al reprezentării scrierilor intelectuale, al poziționării lor printr-o discursivizare mediatico-politică! Acest umanism, dar mai degrabă, dogmatism intelectual și psihologic împarte cunoașterea socio-umană în "de stânga", "de dreapta", "de centru" etc. conform unei taxonomii puerile, de clasa a cincea gimnazială. O "taxonomie" fără vreo valență epistemologică! Un fel de dogmatism intelectualo-politic "pictează" autorii
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și social. O lume postmodernă ar fi o lume cu alte principii/valori decât cele ale capitalismului modern de ieri și de azi, o lume dincolo de legile inegale ale profitului. Michel Foucault nu a avut vreo afinitate cu ideologiile unui umanism dogmatic. Ideologii ce sunt forjate din concepte precum modernismul și postmodernismul în fapt, simple expresii stilistice între gândirea sa, moderni și antimoderni. Referitor la gândirea sa, pot spune că este una a omului și a intelectualului contemporan asaltat de probleme
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de suveranitate (Președenția, Guvernul, Parlamentul, instituțiile din subordinea acestora). De aceea, Foucault își îndemna contemporanii: "Să gândim deopotrivă sexul fără lege și puterea fără rege"77. Însă oamenii cu o gândire de minorat, integrați unui dogmatism intelectual pe post de "umanism", asimilați de un simbolism al autorităților, nu vor putea să-și gândească puterea și existența lor fără rege, pentru că aceștia simt în regimul lor cotidian, mental și social deopotrivă, necesitatea regelui și cred că societatea nici nu poate fi guvernată
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
vitală. De ce? Pentru că aceste sisteme moderne de exercitare a puterii politice sunt totalitare, strivesc individul și individualizarea acestuia, impun clișee, etichete, idei și imagini preconcepute în fenomenul de masă al opiniei publice. Distrugerea sistemelor arbitrare de cunoaștere-putere este sarcina noul umanism de mâine. Aceste sisteme arbitrare sunt formate din universități, ale căror funcție este să instrumentalizeze cunoașteri, idei, oameni, principii și valori, din toți acei "elitiști puternici" ale căror discursuri reprezintă mai mult un monopol asupra puterilor civililor, și nu un
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
unor raporturi de putere, distructive prin mecanica lor, iar această "lume intelectuală" nu poate fi "și politică". A fi intelectual înseamnă a fi într-o sferă a civilității și a pune presiune pe grupurile de politicieni... Dogmatismul modern, căci despre umanism nu poate fi vorba, induce efecte de putere în cadrul societății, stârnește, intensifică puterile singulare, marginalizate instituțional și ierarhic. Acest fenomen al lumii moderne ar fi bine să-l înțelegem odată pentru totdeauna prin ceea ce Foucault spune: "The university hierarchy is
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
to imagine that the effects of power linked to knowledge have their culmination in university hierarchies. Diffused, entrenched and dangerous, they operate in other places than in the person of the old professor"91. Dogmatismul intelectual modern pe post de umanism este legat de putere, dar și de cunoaștere. Însă în domeniul cunoașterii și al spuselor mai avem și noi ceva de făcut. Puterea nu poate exista fără cunoaștere, fără o doctrină și un program de guvernare. Însă această cunoaștere este
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
discursiv, strategiile și loviturile de grație și fără nicio ezitare împotriva tuturor celor care îți contestă existența într-un anumit domeniu și dreptul fundamental la cuvânt). Cunoașterea devine putere în luptele cu diversele "autorități" care-și arogă simbolistica într-un umanism modern dogmatic. Acest concept al cunoașterii-putere e unul dinamic. Puterea-cunoaștere e produsul sau rezultatul dintre diversele autorități și între instanțe; dintre diversele idei, principii, situații, care schimbă și restructurează subiectul cunoașterii. Totuși anumite reguli și menținerea spiritului de fair play
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
gândire și de acțiune, nu poate fi elementul docil al societății perfecte și al statului politic modern, care îi pretinde subordonarea, obediența. În consecință, el devine elementul de modelat, de disciplinat, de izolat sau, în cazul regimurilor extreme, de eliminat. Umanismul modern, societatea modernă își au drept funcții de întemeiere: supravegherea, controlul, disciplina, ordinea și progresul. Spațiul social modern a fost gândit pe baza acestor "virtuți umaniste" de dată recentă, unde fiecare om, prin opțiunea sa morală și socio-profesională, ideologică și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
fi liber și independent) și socialismul (controlul mijloacelor industriale de producție) se intersectează și compun geometria statului politic modern, a arhitectonicii puterii, a relațiilor sociale și economice din cadrul unei societăți și pe parcursul fluctuabil al unor generații. Cele trei ideologii compun umanismul modern cu toate avatarurile lui! Dacă ar fi să comparăm bineînțeles, utopic acest umanism modern cu cel antic, vom fi surpriși să constatăm cât de puțină libertate are individul modern, devenit element și funcție pentru o mașină statală totalitară și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
compun geometria statului politic modern, a arhitectonicii puterii, a relațiilor sociale și economice din cadrul unei societăți și pe parcursul fluctuabil al unor generații. Cele trei ideologii compun umanismul modern cu toate avatarurile lui! Dacă ar fi să comparăm bineînțeles, utopic acest umanism modern cu cel antic, vom fi surpriși să constatăm cât de puțină libertate are individul modern, devenit element și funcție pentru o mașină statală totalitară și impersonală. Fenomenul îndoctrinării nu se poate forma decât printr-o inoculare, fără spirit critic
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
istoricii de Curte. Un singur lucru îl mai pot face elitele: să participe la reconstrucția globală a societăților civile și să creeze un sistem de guvernare pe relația directă civic-politic. Antiumanismul lui Foucault idee lansată de criticii săi continentali este umanismul civic al zilelor de mâine, imposibilitatea lui mâine de a mai fi ca azi, disoluția "frânelor" și a gândirii neoconservatoare, care vrea să pună în conservă ceea ce nu mai poate fi conservat: totalitarismul de gândire și de atitudine al intelectualilor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pentru teologie, Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș, 2010. Schopenhauer, A., Arta de a avea întotdeauna dreptate sau Dialectică eristică, Art, București, 2007 . Soros, G., Criza capitalismului global, Polirom, Iași, Arc, Chișinău, 1999. Smith, A., Avuția națiunilor, All, București, 2010. Uscătescu, G., Proces umanismului, Editura Politică, București, 1987. Veyne, P., Cum se scrie istoria: eseuri de epistemologie, Meridiane, București, 1999. Veyne, P., Foucault: His Thought, His Character, Polity Press, Cambridge, 2010. Voegelin, E., Religiile politice, Humanitas, București, 2010. White, H., Metahistory: The Historical Imagination
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
I. Berlin, op. cit., p. 48. 213 Ibidem, p. 57. 214 Ibidem, p. 51. 215 I. Berlin, op. cit., p. 60. 216 A. Schopenhauer, Arta de a avea întotdeauna dreptate sau Dialectică eristică, Art, București, 2007, p. 11. 217 G. Uscătescu, Proces Umanismului, Ed. Politică, București, 1987, pp. 87-88. 218 Al. Duțu, Ideea de Europa și evoluția conștiinței europene, All, București, 1997, p. 67. 219 N. Breban, Trădarea criticii, Ideea Europeană, București, 2009, p. 16. 220 G. Agamben, Means without End: Notes on
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]