2,785 matches
-
arătând dificultățile generate de faptul că, unitățile militare nu au avut nici timpul și nici logistica necesară pentru organizarea operațiunilor de evacuare, că au fost surprinși de trupele motorizate sovietice și că multe unități militare române au fost dezarmate și umilite de sovietici. De asemenea, se făcea cunoscută nemulțumirea românilor refugiați față de atitudinea guvernului român pentru că, deși se cunoștea intenția URSS de a ne răpi Basarabia, totuși nu a permis evacuarea cu luni de zile înainte a familiilor funcționarilor publici și
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
a fost surprinsă în Sinteza Marelui Stat Major al Corpului grănicerilor din 2 iulie 1940. În document se explică situația periculoasă prin care au trecut grănicerii din compania condusă de cpt.Teohari în momentul retragerii din Hotin. Soldații au fost umiliți și amenințați de comuniști și evrei care în număr foarte mare manifestau ostil contra armatei române”. Câțiva soldați au fost împușcați de manifestanți, în timp ce o patrulă sovietică s-a apropiat și „trupa întreagă dezarmată, cu foarte multă greutate s-a
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
armă instituții românești, au dat drumul deținuților comuniști din închisori și strigau „trăiască tov. Stalin”, „jos regele Carol”; au oprit garnituri de tren în care erau refugiați, dându-se la jafuri și molestând soldați și civili...soldați români au fost umiliți...evreii au făcut acte de sabotaj la CFR...au ură sălbatică...Românii au ură contra evreilor după cele ce au auzit de la refugiați...” 336 Anexa 4. Raport informativ, privind problemele de siguranță din Dorohoi, în septembrie 1942. (DJANB, Fond Poliția
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
apar cu două semnături (adică și prezentarea la inedite să fie semnată cu numele întreg). Asta ar fi o lovitură indirectă pentru cronicari (în primul rînd pentru L.L.) care atîta se codesc și mă tracasează (ca să nu spun că mă umilesc) pînă cînd să mîne la tipar vreun articol de al meu! Trebuia să-mi apară o serie după cele începute, dar articolele stau. Obiecția principală este: „prea multe argumente sunt în articolele d tale”!! în nr. de vineri o să apară
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
volute, dar nu pierdea ținta. Acorda, ce-i drept, foarte mult spațiu ceremonialului. Era stăpîn deplin pe arta de a fi protocolar. Flata auditoriul (sau pe destinatar, în corespondență) fără să-l ironizeze și, în același timp, fără să se umilească. și-l atașa pentru o părere sau alta, îl lăsa să creadă că-i face confidențe, că are nevoie de consimțămîntul lui și-l conducea către concluziile la care meditase și voia să le impună. Nici unul dintre cunoscuți - profesori, scriitori
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
zise, Săraru are totuși forma lui joasă de vitalitate epică o răutate limbută, clevetitoare : personajele lui ba poartă tocuri ascunse, de două șchioape, pentru că altfel ar trebui să se ridice pe vîrfuri ca să dea mîna cu cineva fără să se umilească, ba vorbesc cu inflexiuni care trimit la o slăbiciune ascunsă și mai rușinoasă etc. Personajele din film nu au nici măcar genul ăsta de viață : Marinescu e realmente netalentat la personaje adică la oameni ; judecînd după cum îi pune în pagină ca
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
bată, se poate spune că băiețelul e păcălit să accepte valorile macho. Dar tot nu văd unde-i ironia : nu văd cum sînt chestionate aceste valori, văd doar cum sînt confirmate. Tactul de care dau dovadă boxerii, abținîndu-se să-l umilească pe tată, confirmă convingerea acestuia că o sală de box e o școală numai bună pentru băiețelul lui. Dar dacă datul cu pumnul e pur și simplu străin de firea băiețelului ? Nu văd nici un indiciu cum că realizatorii și-ar
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
pe nimeni". Ei n-au stat mult la noi, vreo două-trei săptămâni. Cu gratii acolo, dar umilința aia... M. M.: Asta e. Dar nu eram noi vinovați. Noi cât am putut am ținut la demnitatea lor, adică nu i-am umilit. S. B.: În fiecare zi, la 4 sau 5 după amiaza, erau scoși jumătate de oră la plimbare. Se făceau ad-hoc plutoane de pază și stăteai cu arma cu muniție de pază, căci nouă ni s-a retras muniția prin
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Radio sau T.V. (deși Liviu îmi reproșează: „De ce nu mergi peste ei?”; „Cum să merg fără să fiu chemată?”). A nu fi chemată echivalează, la mine, cu a nu avea valoare. N-am făcut nimic atât de răsunător încât să „umilesc” întreaga suflare mediocră a Iașului. (Na, c-am zis-o! Ce ideal o fi și ăsta?). Degeaba sunt convinsă că nimic din ceea ce joc eu nu este deplasat. Degeaba constat pe zi ce trece că unde pun mâna și sufletul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
tar) atât de mândr) și Încrez)toare, a fost transformat peste noapte Într-un cerșetor, În timp ce dușmanii s)i de moarte, cu petrodolarii lor, au devenit cei mai puternici bancheri și investitori din lume. Ambasadorii unor ț)ri respectabile se umilesc În fața prinților petrolului. Oameni de afaceri americani, englezi și francezi exercit) presiuni că s) le vând) computere, reactoare nucleare, rachete, avioane și Întregi sisteme industriale. Deocamdat), doar Statele Unite Își pot permite s) sprijine Israelul. Distinsul profesor Talmon, extenuat, Încercând s
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Cel puțin nu În cazul meu. Un foarte mare regizor pe care Îl cunosc și Îl admir În alte privințe, dacă nu-l biciuiește cu insulte pe actor, nu-i caută nod În papură ca să-l provoace, chiar să-l umilească, nu simte că el „creează“. N-am Înțeles, deși am practicat și eu uneori În tinerețe aceste metode, de ce e nevoie să stârnești o atmosferă de iritare și de tensiune ca să apară ceva neașteptat?! La fel și În relația cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
astfel o emoție nouă, de o altă calitate. Deși nu am avut nicidecum intenția de a comunica mesaje politice, două scene din Trilogie au avut la București ecouri neașteptate În realitatea imediată a vieții. Martori la brutalitatea cu care era umilită Elena, spectatorii erau asaltați și Îmbrânciți de soldații greci În Întunericul fără contur al spațiului teatral. Afară, În Piața Universității, dezlănțuirea violentă a minerilor lăsase amintiri Încă vii. Piesa antică devenea oglinda vie a ce se Întâmplase În stradă. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ne bucurăm că n-am dat ortu' popii, spune el zâmbind ironic. Pentru cei ce-au căzut acolo, am făcut mare pomenire: patru zile am postit numai cu pâine și apă ca să mă pedepsesc că n-am murit, m-am umilit desculț și m-am rugat pentru odihna sufletelor lor. Am jurat că voi înălța o biserică întru veșnica lor pomenire. Și-apoi, se va așterne uitarea... "Dumnezeu să-i ierte!" Vădanelor când le spui, își înăbușă gura cu basmaua, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fie "teribil și neînfricat", adaugă ironic și pune mâna pe creștetul lui Alexandru. Mânzule, odată și-odată, la rândul tău, vei înțelege pentru ce se teme Tăicuță Măria ta! Pentru ce prăpădește nopțile la lumânări... Pentru ce trebuie să se umilească! Să mintă! Să fie crud! Nedrept! Nemilos! Să ucidă! Un singur lucru să ai grijă, Alexandre: "Să-ți rămâi credincios ție însuți și țării!". Ai înțeles, fiule? Să-ți dau cel mai bun leac contra fricii: Mergi înainte și credința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
strecurată. Boierii tac, nu suflă. Ștefan privește în gol, undeva, departe... Privește în amurg colinele însângerate de apusul obosit al soarelui. Grăiește încetișor și glasul lui vine de departe: Dacă Iisus Mântuitorul, cât e El Fiu al Domnului, s-a umilit pre sine și s-a lăsat scuipat, batjocorit și răstignit ca să mântuiască omenirea, cu atât mai lesne îi este unui obscur voievod să se umilească pentru ca să-și mântuiască țara... Umilirea aiasta devine înălțare, șoptește Vlaicu. Întâi "Patimile". O să ajungem și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lui vine de departe: Dacă Iisus Mântuitorul, cât e El Fiu al Domnului, s-a umilit pre sine și s-a lăsat scuipat, batjocorit și răstignit ca să mântuiască omenirea, cu atât mai lesne îi este unui obscur voievod să se umilească pentru ca să-și mântuiască țara... Umilirea aiasta devine înălțare, șoptește Vlaicu. Întâi "Patimile". O să ajungem și la "Înviere"... Cine știe... răspunde Ștefan cu un surâs amar. Stanciu îl privește, îi zâmbește la rândul său: Priviți la el! Zâmbetul! Surâsul de nepătruns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
s-o fac mai bună și nu să mă umflu în pene ca un curcan nătâng în Scaunul meu de la Suceava... M-am lecuit de fumuri... Am coborât prea jos, zâmbește chinuit. Când nu s-a putut altfel, m-am umilit, chiar... Poate trebuia să sărut papucul Padișahului... Daniil îi aruncă o privire pe sub sprâncene, prefirându-și barba între degete: Cinstit! Te-ai lecuit de fumuri? "Păcatul mărturisit e pe jumătate iertat." Ștefan zâmbește șăgalnic: Cinstit... Mai fâlfâi arareori din aripi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îi spune, probabil, cuvinte jignitoare, îl îmbrâncește, îi pune o mână pe față din ce în ce mai dezinvolt, mai sigur pe sine și mai stăpân pe situație. Căci cel „slab” nu îndrăznește să riposteze, se retrage pas cu pas, neîncetat, rabdă să fie umilit nu numai de adversarul lui, ci și de grupul de copii care s-au săturat să-l tot incite în zadar. Urmăresc scena cu o curiozitate oripilată, cu indignare: chiar nu va accepta lupta? Nu o acceptă. Se supune fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
un aspru și poruncitor zurück. Un cuvânt - două sisteme (ambele totalitare) căci somația santinelei suna, nu te puteai înșela în această privință, foarte comunisto-fascist. Am făcut cale întoarsă cu un acut sentiment de jignire personală. Rareori regimul polițist m-a umilit mai direct și mai tare. * Unul din cele mai stresante momente pe care mi-a fost dat să le trăiesc înainte de 1989 l-a constituit acela legat de „depunerea actelor” pentru o călătorie în Occident, la cinci ani după cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu o altă femeie. Doar nu putea să nu observe că e îmbrăcată în negru, că poartă doliu... (Poate un doliu proaspăt, nu avea de unde să știe că vine „doar” de la un parastas, și nu de la o înmormântare). Voise să umilească o doamnă? Aveam de a face cu o reacție bazată pe psihologia de clasă? Funcționaseră, vindicativ, niște complexe de inferioritate, referitoare la poziția socială, la nivelul de cultură? Nici o explicație nu mă mulțumește. O femeie nu are dreptul să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
De ce nu m-ai dat și pe mine la școală”? Bunica-i răspundea: „Te-am dat, dar n-ai vrut să înveți !„. „Trebuia să mă bați și aș fi învățat”. „Te-am bătut mă dar tot n-ai învățat”! El umilit de necazuri: „Trebuia să mă bați mai tare și aș fi învățat și eu ca Florica sau ca Ștefan. Nu m-ai bătut destul, mamă”. Ce jale la înmormântarea soției lui! Câte lacrimi istovitoare! După decesul soției, copii lui au
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
rugat de ea, m-a vizitat la Râmnicelu și mi-a propus să merg la Brăila că el mă angajează ca profesor de matematică la școala lui. Știa de la unchiul Constatin că am aptitudini pentru matematică. Am refuzat, m- am umilit, am acceptat disprețul pentru recăsătorire, și cu omenia Mitropolitului Sebastian Rusan am fost reprimit în cler. Și tanti Florica, și soțul ei au ajuns pensionari, și pe când eram în Vama, deci după 1970, au decedat. Tanti Florica a decedat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
la sărbătorile Crăciunului, eram elev la seminar, purtam uniformă, și am surprins în ochii mamei Ileana o suferință și o ciudă cumplită, pentru că eu aveam condiții așa de bune pentru dezvoltare, iar băiatul ei era așa de chinuit și de umilit. După terminarea războiului, vărul Ghoerghe și-a adus aminte de ce învățase la turnătorie, a adunat metale de la motoarele avioanele căzute, le-a topit și a turnat vase de bucătărie, ceaune, cratițe, chiar și linguri, din duraluminiul pe care-l găsea
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
sărăcăcios, pentru că fără știrea părinților, lăsasem hainele cele bune și getele cele noi, unui coleg reformat, bolnav, mult mai sărac decât mine, . . un coleg de armată, venit de la Brăila, odată cu mine, Constantin Bădeliță, m-a luat în râs, m-a umilit, m-a jignit înjurându-mă, și pentru că nu i-am răspuns, mi-a dat cu degetul peste nas și m-a întrebat: „Ce mă, nu-ți convine”? Era un tânăr bine făcut, mai înalt. Mi-au dat lacrimi în ochi
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
n-a putut să o smulgă, a semănat alături de ea o bălărie, în cazul nostru, grandomania. Iubirea, blajină, nevinovată, jertfelnică, a fost umbrită și acoperită de crengile pline de spini, și de frunzele late și groase ale grandomaniei. M-am umilit, m-am înjosit, m-am desconsiderat pe mine și tot ce am avut mai de preț în sufletul meu, pentru ca să salvez familia. Dacă tot ce a fost mai înainte, am putut să iert și să uit, apoi atitudinea de piatră
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]