13,755 matches
-
războiului, dar cele „mai interesante” ziare au fost cele dinainte de război; câte partide politice atâtea ziare. Aveai ce citi, și altele pe deasupra, hărmălaie, gălăgie, păreri pro și contra, câte și mai câte, - în timpul războiului s-au redus, începuseră a fi uniforme, dirijarea impusă de stat le hotărâse limitele „admisibile”, pentru ca acum, după desființarea partidelor și abdicarea regelui, să devină cenușii, realitățile erau prezentate pe fața cealaltă a adevărului”, mocnind, își spunea, a ură și dezbinare socială”. Iată ziarele de Capitală, gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sau al doilea cerc al cunoașterii, și nu le vom epuiza niciodată, pentru că cercurile sunt infinite”. Mă așezai în fotoliu, ea rămase în picioare în fața mea, camera se umplu de-o vibrare caldă, îi mângâiai mâinile, mi-adusei aminte de uniforma ei de elevă, de noi doi atunci, apoi de mine singur așteptând-o zile în șir, în zadar, și deodată, primele bătăi de tunuri ce anunțau intrarea în cel de-al doilea război mondial. 30. Timpul trecu fluierând. Veni iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
chiar dacă ai nu-mi pasă! Intrând, atinse cu umărul două frunze ale ficusului ornamental de lângă ușă, care se mișcară: primul lor semn de înviorare în primăvara aceea. Era îmbrăcată cu o rochie, bleumarin închis, ușor sobră - între sobrietate elegantă și uniformă școlară, - cu două dungi oblice, roșii, cu subțiri tivituri albe, dinspre umărul stâng până spre mijlocul încins cu un imaginar cordon alb, făcând parte din croiala rochiei. De bună seamă părea mai tânără, observai, - împrumuta fără să vrea ceva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu din partea cercurilor oficiale ale puterii executive. La o astfel de reuniune de conciliere, l-am cunoscut pe generalul Netkaciov, comandant pentru o redusă perioadă de timp al Armatei a 14-a a Federației Ruse. Chiar mi-a oferit o uniformă de luptă a soldaților acestei armate (fără armament sau muniție), ca amintire. În afara obligațiilor care îmi reveneau ca membru al Comisiei cvadripartite, pe perioada în care eram la Chișinău, am acționat de pe poziția de consilier al ministrului de externe al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
era acu o domnișoară de doisprezece ani, care cetea românește dintr-o carte. Își aduce aminte Haia de o zi când a poposit în sat un regiment de soldați. Cântau corurile frumos în aerul limpede al amurgului și flăcăi în uniforme începură a furnica în toate părțile. Un ofițer tânăr și mândru, cu mustăcioara neagră, a intrat în casă la Meer. Haia îl privea uimită dintr-un colț și l-a auzit spunând: —Vă rog să nu vă supărați... am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bărbat. Arătos. Poartă număr mare la pantofi. Eu: Cu ce vă pot ajuta? Bărbatul: Caut o femeie. Eu: Asta nu e casă de toleranță. Bărbatul: Nu, vreau să spun, îmi caut prietena. A dispărut. Eu: Ai vorbit cu băieții în uniformă? Bărbatul: Da, dar nu vor să facă nimic până nu trec douăzeci și patru de ore. Oricum, ei cred că ne-am certat. Eu (coborându-mi picioarele de pe birou, cu privirea îngustată, mă aplec înainte): Și e adevărat? Bărbatul (pierit): Da. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
bărbat. Arătos. Poartă număr mare la pantofi. Eu: Cu ce vă pot ajuta? Bărbatul: Caut o femeie. Eu: Asta nu e casă de toleranță. Bărbatul: Nu, vreau să spun, îmi caut prietena. A dispărut. Eu: Ai vorbit cu băieții în uniformă? Bărbatul: Da, dar nu vor să facă nimic până nu trec douăzeci și patru de ore. Oricum, ei cred că ne-am certat. Eu (coborându-mi picioarele de pe birou, cu privirea îngustată, mă aplec înainte): Și e adevărat? Bărbatul (pierit): Da. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Caut o femeie. Helen a spus: —Asta nu e casă de toleranță. N-aș putea să spun eu replica asta? a întrebat mama. Nu. Continuă, Anna. Nu, vreau să spun, îmi caut prietena. A dispărut. —Ai vorbit cu băieții în uniformă? a întrebat Helen. Sau replica asta, s-a smiorcăit mama. N-aș putea s-o spun eu pe asta? Nu. — Da, dar nu vor să facă nimic până nu trec douăzeci și patru de ore. Oricum, ei cred că ne-am certat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fluturași. O pălărie ridicolă? te aud întrebând - Oh, desigur: o beretă neagră în colț. Pe scurt, oarecum discret, dar sper să scap azi cu ținuta asta. Chiar îmi doresc să primesc vești de la tine. Fata ta, Anna Întotdeauna îl amuza uniforma mea de serviciu. Ironia era că el încerca să submineze sobrietatea costumelor lui purtând cravate și ciorapi nostimi- reproduceri după Warhol, trandafirași roz, personaje din desene animate - iar eu tânjeam să mă îmbrac sobru, la costum. În timp ce eram online, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
trecu o jumătate de oră înainte ca șoferul, perceptorul districtual și domnul Gupta să reușească să-și continuie drumul. Exact în momentul acela, în zona în care se afla cantonamentul armatei, luminile străluceau dinspre barăci și oamenii, deja îmbrăcați în uniforme kaki, se adunau în jurul stâlpului pe care se ridica drapelul. brigadierul sosi și el la ora stabilită, și, mărșăluind impecabil către poarta principală, se urcă în jeep-ul lui personal. — Gata? lătră el. Bine, atunci, înainte ma... În momentul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
face mai târziu. Deocamdată vreau să ies și să mai beau ceva și să mă obosesc și mai abitir. * Am împins ușile batante și am pătruns clătinându-mă în lumina tremurătoare a holului lambrisat cu lemn de tec. Oameni în uniforme stăteau nemișcați, ca niște santinele la posturile lor. Mi-am aruncat cheia pe tejgheaua recepției, înclinând cu gravitate din cap. Eram suficient de făcut ca să nu mai fiu în stare să-mi dau seama dacă ei își puteau da seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în timp ce purta blugii tăiați cu foarfecă și un tricou decolorat de atâta spălat, sau o rochiță cu volane care abia dacă îi ajungea la coapsele bronzate, sau bluza transparentă din borangic, strâmtă ca un prezervativ, sau varianta prescurtată a unei uniforme școlare... Bărbații se trag înapoi și se uită, se înfioară și privesc. Se răsucesc după ea. Închid ochii, ducându-și mâna la prohab. Uneori, când mă văd în spatele micuței mele prietene, strecurându-mi mâna în jurul taliei ei zvelte și elastice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îneacă. Magazinele mai dormeau încă... Unde era zgomotul, unde erau cei care îl făceau? Mașini puține, ale căror faruri își înșurubau lumina ca un sfredel. Dintr-o dată m-am simțit mult mai ciudat și am oprit un bătrân sticlete, în uniformă albastră. — Ce se întâmplă, amice? l-am întrebat eu cu voce tremurătoare și chiar cred că l-am apucat de braț. Unde sunt toți? Au intrat băncile în vacanță? Doamne, ce întuneric e! Am nimerit cumva în timpul vreunei eclipse? — Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un loc ieftin în avionul mare cu trup fusiform. Asta e compania aeriană pentru săraci: noi suntem săracii acestei companii. Au redus tarifele la zborurile internaționale, așa că acum doar indivizii de ultimă speță mai zboară cu Airtrak. O fată în uniformă, cu părul roșu ca o pătlăgică, și o incredibilă gură de ciochistă, a dispărut câteva minute, care nu prevesteau nimic bun, pentru a-mi controla cartea de credit americană, după care a năvălit înapoi, cu dinții umezi recondiționați de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de apă. La intrarea ornamentată a unui magazin de la parterul unui bloc, stătea un bătrân cu un palton închis cu nasturi și pantofi mari, lustruiți, vorbind ploii. Era încadrat de alți bătrâni muți și de două femei mai tinere cu uniforme albastre, fără identitate și cu fețe de o sinceritate nedisimulată, care îi subliniau sau îi punctau vorbele cu un marș executat din fluier și tobă. „Nu e niciodată prea târziu“, spunea bătrânul sfios, cu modestie, ca unul din neîndurătorii portari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Poezie? Aici? — Risc. Alec purta o salopetă bleumarin - ca echipamentul unui muncitor francez sau într-adevăr ca al vreunui micuț narcisist de expresie nouă care s-a prezentat la o selecție pentru C L. & S... Tocmai apariția lui în această uniformă m-a făcut să înțeleg cât de mult se prăbușise. Nu prea jos, mi-am spus eu, nu-l trage prea jos. Mâine va dispărea cu totul. Toți cei de aici călcaseră strâmb, toți păcătuiseră din cauza banilor și acum banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de zece lire. Ar fi fost imprudent din partea lui să aibă mai mult. Nu că ar fi fost cine știe ce de cumpărat, dar banii își au puterea lor chiar și aici... Curând a fost dus la celula lui: un gardian în uniformă i-a făcut semn prin ușa întredeschisă. Alec Llewellyn mă salută serios cu o înclinare a capului în timp ce trecea spre coridor în salopeta lui albastră, Alec, omul pentru care îmbrăcămintea conta atât. M-am întors pe același drum pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
era și problema sexului. — Eu sunt Thursday, spuse fata de la intrarea în apartamentul lui Lorne. Îl sun imediat. Am urmărit mersul apetisant al lui Thursday, care a traversat încăperea, îndreptându-se spre biroul ei. Era îmbrăcată cu un fel de uniformă de școală— bluză și cravată, o fustă plisată de genul celor purtate de majorete, șosete. Avea un metru optzeci și arăta ca un transvestit superb. Putea fi chiar beneficiarul unei operații smintite de schimbare a sexului, realizată aici, în California
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
asemănătoare - nu era ca Brixton, unde se purtau prevenitor și-ți treceau unele chestii cu vederea și unde te mai descurcai. Nu, Pentonville e un loc josnic, întunecat, igrasios, cu aerul împuțit și apăsător. Până și gardienii păreau retardați în uniformele lor muiate de sudoare. Am așteptat două ore nenorocite într-o sală de clasă, împreună cu neveste care se fâțâiau de colo-colo - altfel de neveste, nu din cele bătrâne și triste, ci tinere și plictisite, șucărite, la ananghie, blestemându-și zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fugară prin strălucirea acestei istorii, Lady Diana pășea maiestuoasă printre băncile din biserică, avându-l lângă ea pe șontâcăitul ei tată, în timp ce micuțele domnișoare de onoare chicoteau necontenit în preajmă. Iată-l și pe prințul Charles, de vârsta mea, în uniformă, stând printre prinții bățoși. Să aibă Fat Paul dreptate? Să i-o fi dat deja Charles la buci? Oricum, i-o va trage diseară - aici nu-ncape îndoială. Răsucindu-se pe scaunul meu, în timp ce bombăneam ceva doar pentru mine, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cred că tipa e bărbat și, oricum, singurul lucru de care mai aveam nevoie erau complicațiile sexuale, dar despre asta mai târziu... Așa că am ajuns în Bank Street puțin după ora opt. Apoi... în fine, serile au ajuns să fie uniforme acum, și seara asta a fost la fel ca toate celelalte. Intru în casă cu propriile mele chei (da, chiar cu ale mele), apăsând discret pe sonerie doar ca să arăt că am venit. Îl ciupesc pe istericul Shadow și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nereușit, prost regizat și mixat fără urmă de sensibilitate, lipsit de finețe, fără concept, neinteresantului acordându-i-se un spațiu egal cu interesantul. Trebuie să alegi. Trebuie să alegi tot timpul. Am intrat grăbit pe ușa de la Ashbery, trecând de uniformele zâmbitoare și pornind-o de-a dreptul pe scări. Paisprezece etaje, paisprezece geamuri duble, pătrate, unul după altul. Am intrat în camera mea, am aruncat cheia - nimic altceva. Cu respirația hârâind ca un fermoar tras, în camera în care plutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am privit-o pe Martina în timp ce se uita la Manet: plăceri civilizate și sacramente sărbătorite cu decență, nimic extravagant, nimic supercorect. Stridii la micul dejun, pește mort, mai mort decât un om mort. Femeile îmbrăcate de gală, mândria masculină în uniformă. Grădina ca loc de odihnă și muncă și bujorii în vaza lor. Prietena scriitorului, veghea scriitorului la biroul lui. Lumea banilor destui, lumea destulului. Le-am văzut pe toate astea, dar nu le-am văzut strălucirea. Mie mi-a plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
acele pliuri de carne. Uite, fotografii. Fetița, scumpa, sărăcuța de ea, spuse Mătușica, să aibă ea așa o cocoașă! Cocoașa, cocoașa, cocoașa cămiloasă. Ea, Frumoasa Doamnă cu Cocoșenii. Sau Doamna fără Milă. Ceruri milostive, care nu vă schimbați, uitați, priviți uniforma, micuțul strai călugăresc, micuțo, nevinovată ca de la mănăstire, spune șapte ave maria și el nu va mai pleca. Uite, trecutul. Pune-l în cufăr pe scumpul poet gropar, pune-l acolo, ca să rămână neschimbat, pune-l în cufăr și păstrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fusese un om ordonat până la ultima lui izbucnire de furie, îi păstrase până și basmaua de pe cap, cu tot cu pană. Zâmbind crispat, Vultur-în-Zbor și le-a pus și pe acelea. Dacă tot urma să joace într-un western prost, măcar să poarte uniforma completă. Era nevoit s-o vadă pe Irina Cerkasova, căci trebuia să-i înapoieze hainele defunctului conte. Femeia i le-a luat de la ușă, dar n-a mai făcut nici un gest prin care să-l fi invitat înăuntru. — Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]