4,632 matches
-
a urmărit mai puțin decât tânăra albă, doamna Pereira a pus placa la loc în suport și, răsuflând greoi, s-a așezat în imensitatea ei pe scaunul de lemn, din capul mesei. Acum suntem în armonie. Atmosfera este pozitivă. Le urez bun-venit ultimilor sosiți. Domnișoara Garnier și... — Chandra, zice doamna Macfarlane. — Chandra. Bine ai venit. Vă rog, luați loc cu toții. Chandra, te rog, vino în stânga mea. Domnul Arbuthnot, la dreapta. Mabel va sta lângă Chandra. Apoi, domnul Shivpuri, da, este bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Rafael, Monet, Klee, Bissière. Mai sunt multe întrebări? — Destule. De ce? m-am mirat. — Pentru că viața este scurtă, nu avem dreptul să ne plictisim, replică Ioana. — O să sar peste câteva. În ce țară ai vrea să trăiești? — Într-o țară unde ura și invidia să nu existe. Dar tu? Într-o Românie vindecată de rău. Apoi am conti nuat: Ce detești cel mai mult? — Oportunismul și îngâmfarea. — Care e deviza ta? — Să râd. A ta? — Să ajut, am răspuns. Iată penultima întrebare
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
galbene agale cad pe un pridvor de viță, moare-ncet o romaniță, sub culori autumnale. plopii-n zare-au rămas goi luna tremură-n răstoacă, vântul a-venit în joacă în cămașa de strigoi. ........................... toamna vine de departe, să-mi ureze bun găsit, cu alai de frunzele moarte, ei îi spun: bine-ai venit! pe zare pe zare trece o fântână ce face semne la cocori, plecarea lor coboară-n flori, plecarea noastră în țărână. pe zare trece râul dulce se
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mare Frunza îmi este cărare, Unde dorul e mai greu, Mă compun perfect... în EU Te-am așezat Te-am așezat în inimă Pe partea stângă, Ca să-i fie greu să plângă Și-n fiecare zi, la răsărit Să-ți ureze:"Bun găsit!". Pentru zilele din urmă, Când gura îmi va fi amară, Lăsând albinele să te transforme-n ceară, Să facă un opaiț cerului meu, Când îmi va fi mai greu, mai greu... Fatal Trezit din somnul anestezic, Nevrând să
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
veți întâlni curând pe Majestățile Lor. Ni se spune să ne așezăm pe băncile de piatră cât Shim ne ține o scurtă lecție despre eticheta necesară. Fiecare dintre noi va trebui să spună o frază simplă, prin care să le ureze sănătate și longevitate Majestăților Lor. După ce vă exprimați urarea, să păstrați tăcerea și să răspundeți numai atunci când se vorbește cu voi. Printre noi se răspândește o stare de neliniște. O fată începe să plângă necontrolat. Este imediat luată de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
își ridică o margine a robei și face doi pași, plasându-se în centrul sălii, cu fața spre împăratul Hsien Feng și Marea Împărăteasă. Își întoarce fața către est și apoi din nou spre centru. Scorțos, face o plecăciune și urează: — Fie ca strănepoții Majestăților voastre să se numere cu sutele și să trăiți veșnic! Repetăm urarea după Shim în timp ce ne lăsăm în genunchi. De afară se aude sunet de tobe și muzică. Intră un grup de eunuci, fiecare purtând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lui? Cum a crescut? Când termin ultima înghițitură din chec, An-te-hai se apleacă spre mine. Vocea lui e șoptită: — Doamnă, ar putea fi o idee bună să trimiteți un mesaj împăratului Hsien Feng și împărătesei Nuharoo prin care să le urați o cină plăcută. — Oare Nuharoo nu dorește ca timpul petrecut cu împăratul Hsien Feng să nu-i fie tulburat? îl întreb. Din răspunsul tăcut al lui An-te-hai îmi dau seama că mai bine i-aș urma sfatul. — Nu e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fericirea mea! declamă cu bucurie Nuharoo. Faceți cunoștință cu băiatul meu ceresc, Tung Chih! Concubinele încearcă din răsputeri să pară entuziasmate. Chipurile lor sunt acoperite cu vopseluri și au capetele bogat împodobite cu ornamente. Se lasă în genunchi și ne urează lui Nuharoo și mie „zece mii de ani de longevitate“. Nu mă simt în largul meu atunci când doamnele înconjoară leagănul și îl sărută pe Tung Chih pe obraji. Buzele lor date cu roșu mă fac să mă gândesc la niște lupi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a nu fi de nici un ajutor: cu o zi înainte, generalul și-a pierdut ultima divizie. Lumea intră și iese zorită din sala de audiență precum niște figurine din hârtie tăiată care se agită convulsiv. Cuvintele prin care toți îi urează Majestății Sale longevitate sună ca niște vorbe goale. În această dimineață, norii sunt atât de joși, că pot să simt cu degetele umezeala din aer. Peste tot prin curte țopăie broaște. Par a fi disperate să se miște. Le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
era entuziasmată. Am întrebat-o cum era. Splendidă, mi-a răspuns. Intrare directă din curte, separată, trei odăi, o sută de metri pătrați de grădină, gaze, construcție stil vila, pereți groși cu ornamentații ș.c.l. Un vis! I-am urat, cu ocazia schimbării casei, să i se schimbe și norocul și apoi am uitat de această fericită persoană. Asta fusese, să zicem, azi. A doua zi, din nou un telefon. O voce jalnică mă întîmpină la celălalt capăt al firului
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
că pe toți îi ard eu, pe toți i-am dus acasă și îi ard, și dacă nu vă place să scrieți mai departe, că nu v-a fost rușine, vă condamnă tot publicul care aude. Să știți că vă urez din partea mea ca nici la moartea voastră să nu aveți pe cine să vă ție luminarea la cap, așa după cum ați făcut, vă dau pe mâna tribunalului, escrocilor... Tatăl citește și geme (născut în 1898) și își aduce aminte cum
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
faci nasoale, îmi hotărî ea la ureche Sau oi fi din ăia care fac dragoste cu palma?!... Tremuram. Simțeam cum ard și mă prăvălesc în haos. Cînd totul se ilumină, descoperii o Madlen veselă. Ridica paharul. Zgomotoși, băieții ne-au urat să ne fie de bine. Cînd femeia se pregăti să plece, toți voiau s-o conducă. Am rămas eu cu Ovidiu. Simțeam în mine o năruire. Nu semăna nici a remușcare nici a rușine, mai curînd o satisfacție vană peste
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ață roșie și texte cusute cu „S”-ul și „N”-ul întoarse de-andoaselea: „Poftim suvenire de la domnu mire și mireasă Mitică și Ghența” ori „Poftim suvenire de la domnișoara Aglăița”. De pe-o năframă de deasupra capului un vrăbioi umflat îmi ura „Somn ușor”. În prima noapte am simțit mișcare în casă. M-am ridicat în capul oaselor. Din bucătăria cu tavanul oblic, la lumina lămpii de pe cuptor, lelea Ghența aburca în odaie, pe trepte, un vițel proaspăt fătat. Era rece și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ți‐ a cusut în ie ; Mama te și vede îmbrăcată‐ n ele ; “O să‐mi fie noră și lumină vie , și s‐ or lăuda și degetele mele”. Cum nu știe unde și de câte ori 123 Avem zile mari, de fiecare dată Ne urează fericite sărbători și‐ ar veni și ea la noi, să poată. Toate mi le spune mama ca și cum N‐ am fi despărțiți de‐ atâta vreme și ne roagă să ne facem drum S‐ o vedem că‐i albă și se teme
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
noroi! Plângi mamă ... Ca tine mai sunt atâtea mame bune pe pământ, ce‐ au alăptat copiii bucălați, și le‐ au fost tăiați, tescuiți, sfârtecați. Dar alte mame ca să nu mai plângă, din plânsul tău un vifor să se strângă, neiertătoare ură să desferici spre cioclii stăpânind peste Americi! Cu‐ atâția fii și mame împreună să fim o sfântă, aprigă furtună, și să izbim în inima urgiii - ca mamele să nu‐ și mai plângă fiii ! Victor Eftimiu (n.1889 - d.1972) „Eu
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
simți bine? Cum stai cu sănătatea? — M-am născut samurai și ar fi un chin să mor, în liniște, în patul meu. Când îi veni vremea, omul nu poate face nimic. — Bine, atunci du-te cu binecuvântarea mea și-i urez și lui Shojumaru succes în prima lui campanie. Nobunaga îi făcu băiatului semn din ochi să se apropie și-i dărui o sabie scurtă, făurită de un armurier vestit. Apoi, îi ordonă unui vasal să aducă sake și băură împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
considera că una dintre responsabilitățile sale militare era aceea de a trimite, cu regularitate, știri la Azuchi. Astfel, Nobunaga avea o vedere panoramică asupra situației din apus și, așa, se simțea mai liniștit în legătură cu strategia folosită în campanie. După ce-i urase lui Hideyoshi drum bun spre provinciile din apus, Nobunaga întâmpină Anul Nou în Azuchi. Acel nou an era și mai agitat decât cel trecut, iar sărbătoririle nu fură scutite de necazuri. În Cronicile lui Nobunaga este consemnat următorul incident: Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mult. Să mergem. Aproape imediat ce rosti aceste cuvinte, coborî scara cu pași mari. Ceru grăbit să i se aducă în fața ușii calul. Ito Ieronim - elevul care cântase la vioară - și toți ceilalți stăteau aliniați în curtea școlii, pentru a-i ura drum bun. * * * Castelul de la Nirasaki, noua capitală a provinciei Kai, fusese finalizat, inclusiv bucătărie și apartamentele doamnelor de onoare. Deși fusese a douăzeci și patra zi din Luna a Douăsprezecea, foarte aproape de sfârșitul anului, Takeda Katsuyori se mutase din Kofu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
slujitor anunță că sosise o depeșă din provinciile apusene. Profitând de ocazie, Nobutada se ridică, iar Soshitsu ceru și el permisiunea de a pleca. Atunci se sculă și Nobunaga, pentru a-i conduce până la coridorul cu punte. — Somn ușor, îi ură Nobutada, întorcându-se, încă o dată, pe culoar pentru a-și privi tatăl. Nagato și fiul său stăteau lângă Nobunaga, cu felinare în mâini. Sălile din incinta Templului Honno se cufundau într-un întuneric negru ca de cerneală. Era a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acesta va împlini șaptesprezece ani, stăpâne. — Cum, e deja atât de mare? Timpul trece repede, nu-i așa. E mult de când nu l-am mai văzut. — Astăzi, a primit ordin de la tatăl lui să vină până la Tarui pentru a vă ura bun venit. — Cu-cum? se bâlbâi Katsuie. O pietricică de sub un picior al taburetului de campanie se sfărâmă sub greutatea trupului său masiv, parcă exprimându-i uimirea. Hidekatsu, care era ful lui Nobunaga, fusese adoptat de Hideyoshi. — Bun venit? Bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de Hideyoshi. — Bun venit? Bun venit cui? întrebă în continuare Katsuie. — Păi, Domniei Voastre, desigur. Hanshichiro își acoperi fața cu evantaiul, râzând. Pleoapele și gura adversarului său tremurau necontrolat, așa că nu-și putea stăpâni zâmbetul. — Mie? A sosit să-mi ureze bun venit mie? continuă să mormăie Katsuie în sinea lui. — Mai întâi, aruncați o privire scrisorii, stăpâne, îi ceru Hanshichiro. Katsuie era atât de stupefiat, încât uitase complet de scrisoarea din mâna lui. Dădea din cap la nesfârșit, fără nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tabără, intră, grăbit, în castel. Cea mai mare bucurie, însă, nu era a lui Hideyoshi, ci a oamenilor săi, care priveau frumusețea unui spectacol grandios: toți vasalii se adunaseră cu familiile lor la poarta principală a castelului, pentru a-i ura bun venit. Descălecând, Hideyoshi îi dădu hățurile unui ajutor și, un moment, ridică privirea spre fort. Vara trecută, în Luna a Șasea, chiar înaintea marșului forțat spre Yamazaki și a marii victorii prin care fusese răzbunat a lui Nobunaga, stătuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Inuchiyo era de aceeași părere. În timp ce mergeau grăbiți spre intrare, Hideyoshi și familia Maeda definitivară ora plecării de a doua zi și stabiliră alte detalii. Am să te-aștept, data viitoare când mai treci, spuse soția lui Inuchiyo, în timp ce-i ura drum bun din ușa bucătăriei; soțul și fiul ei îl însoțiră până la intrarea din față a castelului. În aceeași noapte, când Hideyoshi își luase rămas bun de la familia Maeda și revenise în tabăra lui, doi oameni foarte importanți din tabăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din Luna a Treia. Păsările își răspândeau ascuțit cântecele în stufărișurile de lângă Osaka. Florile de cireș se scuturau și, pe străzi, petalele căzute se învolburau prin jurul lungii procesiuni de cai și oameni în armuri, dând impresia că natura însăși le ura drum bun. Orășenii care veniseră să-i privească alcătuiau un lanț uman nesfârșit pe marginea drumului. Armata ce-l urma pe Hideyoshi în ziua aceea număra peste treizeci de mii de oameni. Toți se străduiau să-l întrezărească pe Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rival al său, Hideyoshi se retrase în apartamentele interioare ale castelului, unde el și cei mai de încredere vasali ai săi salutară victoria cu numeroase cești de sake. Peste câteva ore, Hideyoshi se ridică clătinându-se în picioare și le ură musafirilor noapte bună. Încet, se îndepărtă poticnit, pe culoar, un om scund cu față de maimuță, înconjurat de doamnele sale de onoare, aproape ascuns între mătăsurile colorate și foșnitoare ale kimonourilor lor cu multe straturi. Râsul femeilor continuă să se audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]