6,013 matches
-
tensiuni și eliberare bruscă a energiei acumulate; scoarța e totuși elastică și, ca un arc, se deformează lent, dar de destins o face Întotdeauna brusc. Marile zone de contact Între plăci sunt situate sub oceane, dar există și altele sub uscat, precum zona Vrancea ori falia San Andreas. Și, à propos: unii o văd apocaliptic, ca și cum de acolo ar Începe ruperea În două a planetei; dar planeta nu e un glob din sticlă zgârâiat cu diamantul. Dedesubt se află o massă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
atât din continua refacere a scoarței de care aminteam, cât și În urma efectelor acestei refaceri, seismele și vulcanismul. Și va avea de lucru, probabil Încă vreo sută de milioane de ani, cât apreciez eu ca necesar pentru atingerea uniformității repartiției uscatului, adică a stării de maximă entropizare din acest punct de vedere. „Radiolmanah“, 9 martie 1996, ora 17,49 3. Calul ecologului Calul de dar nu se caută la dinți. Pentru că de căutatul În dinți mă voi ocupa mai Încolo, să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu mari eforturi tehnologice. Hrișca conține puține grăsimi, ca și cerealele, dar rezistente la oxidare. În plus, comportamentul la fierbere e deosebit de avantajos. À propos: cum se gătește? Ca orezul. De exemplu, un pilaf, unde recomand o ușoară prăjire, pe uscat, a crupelor, Înainte de fierbere: gustul va câștiga mult... Deși o plantă montană, hrișca iubește mult căldura În toată viața sa, sensibilitatea maximă fiind la vremea Înfloritului; de aceea se seamănă târziu, În ultima decadă a lui mai. Tot atât de pretențioasă e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-l În luptă pe sfântul Gheorghe. Cu așa palmares, nu e de mirare că a urcat pe soclu laolaltă cu atâtea celebrități, făcând de prisos orice pledoarie. Prin meritele sale, trecute și viitoare, după ce a cucerit spațiul propriu direct lui, uscatul - cel puțin pe acela euro-asiatic, leagănul lui - și, mai apoi, folosindu-și fratele de lapte, Întreaga planetă, a mai cucerit prin eufemismele cu care omul Îi era dator, apa - căluțul de mare sau Hippocampus Într’o traducere greacă latinizată a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fațetă a entropiei. Și cu câteva mici excepții - Caspica, Aralul... - tot ceea ce este mare se leagă una de alta Întru constituirea Oceanului Planetar... Și, Într’adevăr, În fața entropiei mării, nu rezistă nimic din ce-i ordonat, adică negentropic: ea roade uscatul făcându-l nisip și chiar lumina - negentropică, ca fiind materializată Într’o undă electromagnetică - e aneantizată, nepătrunzând mai mult de 600 de metri, care Înseamnă prea puțin În raport cu cei 11 km ai Gropii Marianelor sau cu cei patru kilometri care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ce și cum la „antipozi“, să mai facem un pas. Marea e conservatoare: În două miliarde și jumătate de ani a fost În stare să Împingă evoluția animală doar până la pești, iar pe aceea vegetală doar până la alge pluricelulare, În vreme ce uscatul, În următoarea mai puțin de jumătate de miliard de ani, a făcut restul, chiar și omul, pentru care plantele au ajuns la grâu și crin. Dar marea e și tentantă: mamifere, vârf al evoluției pe uscat, s’au Întors În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
până la alge pluricelulare, În vreme ce uscatul, În următoarea mai puțin de jumătate de miliard de ani, a făcut restul, chiar și omul, pentru care plantele au ajuns la grâu și crin. Dar marea e și tentantă: mamifere, vârf al evoluției pe uscat, s’au Întors În mare, În parte - morsa, foca - sau cu totul - balena, delfinul -; plante, pe același nivel evolutiv extrem cu grâul, s’au Întors și ele În mare, precum iarba de mare. Dar, in extremis, marea nu e o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
face capodoperă. Parcă și Michelangelo l’a izvodit pe David din rebutul altcuiva... Naște și uscat, adică roci: calcar, sare, petrol; și, mână’n mână cu viața biologică, recifi de corali care ajung insule... Metalul, cât de disipat, spălat de pe uscat, se adună În acei noduli oceanici, metal - de cea mai nobilă factură - concentrat... Și nuanțez: Marea nu e conservatoare, ci conservativă. Conservativă pentru viață, indiferent dacă biotică, așa cum o percepem cu toții, sau și abiotică, așa cum o percep mai puțini. Dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
chimice desigur, și dacă scap necotonogit de astă dată am să le lămuresc - ca și drumul fiecăruia către fiecare e neîngrădit de nimic. Și, În centrul avertismentelor și actelor, cum este firesc, cine și poate permite să viseze la libertate? Uscatul, cu discontinuitatea lui și chimică, și geografică, era de mult o tentație pentru fugari, cam ceea ce a Însemnat America pentru coloniștii și proscrișii unei Europe absolutiste. Dar cine s’o facă? Animalele, plantele? De nevoie mai iuți de picior, animalele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În ele Însele, evoluând și astfel luând-o de la capăt sub o nouă mască, care le oferea o libertate de moment, până la demascare. Așa au parcurs repede drumul de la ancestrala plantă- animal, Euglena, până mai-mai să ajungă pești. De altfel uscatul, complet steril, le-ar fi condamnat la foame. Cu traista plină cu de-ale gurii - accesul la energia Soarelui adică - plantele leneviseră În tot acest timp, ajungând doar alge, fie ele pluricelulare dar, sătule de decimare, s’au decis să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ar fi condamnat la foame. Cu traista plină cu de-ale gurii - accesul la energia Soarelui adică - plantele leneviseră În tot acest timp, ajungând doar alge, fie ele pluricelulare dar, sătule de decimare, s’au decis să evadeze spre libertatea uscatului. Dar pentru asta au trebuit să se debaraseze de ghiuleaua legată de picior, adică de pluricelularitate, care nu le Îngăduise decât să se așeze pe stâncile scăldate de valuri ale țărmului. Și astfel, algele unicelulare, cu traista’n băț și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ceaun, ci una microscopică. Cu efect complementar, adică consumatoare de substanță reducătoare, ciuperca a reușit nu numai să readucă apa bălții la normal dar, cuplată intim, celulă cu celulă, cu alga, să alcătuiască singura formă de viață aptă să colonizeze uscatul propriu-zis, adică stânca. Asta a Însemnat Însă, de aici Încolo, ca fiecare - algă și ciupercă - să devină și sclav și stăpân. Și, fie vorba Între noi, În lichen, căci despre el e vorba, ciuperca e ceva mai mult stăpân decât
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
șterpelind ce se poate, ciuperca nu putea stăpâni fenomenul, doar Îngroșa stratul de sol. Și s’a găsit alt stăpân: evident, tot un heterotrof, dar evoluat pe măsură, adică eficient. Animalul, care deja ajunsese pește, iar acum, ca batracian, tenta uscatul. Concurența devenea astfel acerbă, stimulând evoluția plantelor și deopotrivă a animalelor. Dar, Încă de la cârdășia algă-ciupercă, lichenul adică, devenise evident un adevăr: nu mai poate fi vorba de libertate deplină, nici de sclavie, ci de o libertate limitată și controlată
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și Întărindu-și așezările, devenite Încetul cu Încetul orașe, ajunge liber, adică scapă de servituțile naturii sale totuși biologice. Doar că Natura - iată și numele stăpânului - Îi asaltează aceste redute, folosind bioticul, care reia ceea ce știe: cucerirea, de odinioară, a uscatului. Zidurile voastre sunt acoperite de licheni, mușchi, iar când degradarea lor e destulă, pe ziduri vechi și chiar acoperișuri, vedeți și câte un copăcel. Ce face el cu rădăcinile Înfipte În zid? Ceea ce ne arată orice ruină... Vine apoi pasărea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cap după feleșag. Ce-o fi simțit strămoșul nostru căzând din copac spre Încă enigmaticul pământ? Doar că i s’a rupt coada. În sânge avea Însă o poveste similară: cu un pește aruncat din cunoscuta mare pe necunoscutul, enigmaticul uscat; acela s’a descurcat și, câteva sute de milioane de ani mai târziu relua, ca hominid, experiența. Încetul cu Încetul, orizontul omului s’a lărgit, pe uscat, pe mare, În aer. Dar, de fiecare dată, tot ce se afla dincolo de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o poveste similară: cu un pește aruncat din cunoscuta mare pe necunoscutul, enigmaticul uscat; acela s’a descurcat și, câteva sute de milioane de ani mai târziu relua, ca hominid, experiența. Încetul cu Încetul, orizontul omului s’a lărgit, pe uscat, pe mare, În aer. Dar, de fiecare dată, tot ce se afla dincolo de frontiera cunoașterii rămânea antitetică enigmă; o prezență mai frecventă decât ne dăm seama, fie materializată - o piramidă de exemplu - fie doar un indiciu - or fi oarece picturi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
generație veche, depășită, n’ar fi fost Înlocuită de alta, cu noi potențialități. Terra nu e o sferă netedă, și nici - cu ghilimelele de rigoare - colorată la fel. Ea este un mozaic de condiții de o diversitate prodigioasă: apă și uscat, stâncă și nisip, pământ și sloi de gheață, văgăună și pisc, căldură și frig, umezeală și uscăciune, lumină și Întuneric. La care a răspuns - ca o condiție esențială - și rezultanta evoluției cosmice, născută din neviu, viața biologică; care-și mărește
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
asta Înseamnă a rescrie aproape toată chimia, biologia, ecologia, dar și altele pe care viața le integrează. Căci viața se manifestă, lăsând deoparte extremele excepții, Într’o subțire coajă a planetei, acolo unde coexistă apa și aerul. Chiar În domeniul uscatului, căci de interes imediat pentru viață e tot fina peliculă de apă care acoperă fiecare fir de sol. Iar o stranie coincidență, mai degrabă consecință arată că dacă planeta e acoperită pe două treimi de apă, materia vie o conține
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ani pluricelularitatea strict necesară În continuarea drumului să devină organisme cordate, cu un sistem nervos centralizat. Încă o sută de milioane de ani pentru a apare peștii, care s’au grăbit, În doar 25 de milioane de ani, să atace uscatul prin batracienii ițiți dintre ei, cucerindu-l prin reptilele cărora le-au trebuit, Întru apariție, tot doar o sută de milioane de ani. Mai rămâneau trei sute, din care una pentru a transforma reptila În mamifer, care se pregătește Îndelung pentru
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
suge, de are de unde. Iar dacă evoluția pare a bate pasul pe loc În Australia Înseamnă că această imensă insulă e săracă În negentropie. ar spune careva că de vină e izolarea. Dar marsupiale sunt și În America de Sud, singurul alt uscat al sudului, exceptând Antarctica, care numai ring al evoluției nu poate fi, ci doar al supraviețuirii. În tot nordul, marsupialele au cedat locul mamiferelor placentare, mai evoluate, implicit mai negentropice. Iar faptul poate fi pus În legătură cu o ipotetică bogăție În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ring al evoluției nu poate fi, ci doar al supraviețuirii. În tot nordul, marsupialele au cedat locul mamiferelor placentare, mai evoluate, implicit mai negentropice. Iar faptul poate fi pus În legătură cu o ipotetică bogăție În negentropie a nordului. Așa și este: Uscatul e mult mai bine reprezentat În nord decât În sud. Adică Înălțimile, ordinea și diversitatea deci, În antiteză cu platitudinea apei definitorii pentru sud, adică a entropiei. À propos: chiar polul nord e țuguiat, iar cel sud scobit, chiar dacă pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
jos, spre linia minimei rezistențe. Nu În schimbări brusce, care s’ar putea asocia eventual cu salturile calitative - sarea, nu și bucatele - pe care le-a cunoscut și Natura În evoluția ei, dar care sunt chiar rare: apariția vieții, cucerirea uscatului, apariția omului. Fiecare a produs, la vremea lui, bulversarea Întregului ambient; poluare decă vreți, care a necesitat și câte o etapă de reconsiderare, restructurare. Ca’n istorie, revoluțiile... Mai mult, pentru că evoluția se face din sine, nu prin impulsuri exterioare
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ai hidrogenului, respectiv trei ai oxigenului, ca să mă exprim simplist, bașca combinațiile dintre ei, din punct de vedere calitativ și cantitativ - de la un loc la altul. Doar apa oceanului e unică din acest punct de vedere, dar noi trăim pe uscat. Mai mult, apa copie, info-energetic, mediul În care se află la un moment dat. Iată un exemplu: Apa din același loc, dar de suprafață, din fântână, are un biocâmp - nu vă mirați pentru acest „bio“, căci orice lucru pe lumea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
șurub strâns dezvoltă o aură Kirlian cu mult mai amplă decât dacă ar fi relaxat. Poate așa ceva e Delfi, omphalos, buricul pământului - de altfel, locul cu pricina e foarte aproape de meridianul piramidei lui Keops, acela știut de toată lumea că Împarte uscatul planetei În două părți egale; dar Delfi e sediul unei activități vulcanice. Pe astfel de locuri s’au succedat temple: cel creștin pe temelia, chiar doar pe locul celui păgân, precum catedrala de la Chartres, ori chiar refolosind (reamenajând) acel templu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Însă altceva și știe că’n astfel de condiții nu poate; trebuie să facă aerul respirabil. Si atunci, născocește deriva continentelor, fragmentându-l pe singurul de până atunci, creând inevitabil tot mai multe zone de tranziție, În care apa și uscatul poartă o luptă surdă. Arbori și animale, cu toatele gigante, căci până la un prag fotosinteza e favorizată de bioxidul de carbon, cad În mlaștină, unde devin prada imperfecțiunii unor organisme primitive, relicve ale vechilor vremi. Care nu știu să respire, adică
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]