37,166 matches
-
la dispoziție să afli lucruri noi din tot felul de domenii și să îți exersezi răbdarea, pentru că, deși nimeni n-o spune, nu va fi deloc plăcut să îți faci loc cu coatele prin locuri pe unde, de obicei, bate vântul. Trecând peste detaliile legate de ce este „cool” și ce nu, evenimentul este pregătit ca la carte, mai ales că anul acesta, Noaptea Europeană a Muzeelor coincide cu Ziua Internațională a Muzeelor, ocazie cu care Rețeaua Națională a Muzeelor din România
Ce au în comun anatomia, pietrele, trenurile şi publicitatea [Corola-blog/BlogPost/97698_a_98990]
-
lungime, cu plecare de la aproximativ 40 m înălțime și traversează râul Nera de pe malul stâng pe malul drept. Se folosesc 2 corzi paralele pentru siguranța. Traversarea durează 12-14 secunde, în funcție de greutatea persoanei, de poziția în care coboară, dar și în funcție de vânt. Distanță dintre capătul de jos al tirolianei și locul de rapel este de aproximativ 50 m. Coborârea în rapel se face de la înălțimea de 18 m. După rapel, întoarcerea la tiroliană se face prin Tunelul Mare de pe poteca ce face
La Festivalul Rocker’s Challenge distracţia nu are preţ [Corola-blog/BlogPost/97735_a_99027]
-
de lângă pădure, la umbră ca-n vis când ochiul deschis, la turmă privește . Și era așa de pufos și de moale , arareori cum atingi vreunul ca el ,de parcă acolo eram pe plapuma moale dint-o altă lume adusă pe aripi de vânt , când vântul obrajii-ți mângâie , până pe apele vremii din ceața subtilă pe dealuri ce umblă ca floarea-n izvoare . Oile-mi pășteau iar eu mă odihneam în patul făcut cu mâinile mele , în farmecul acela de pășune ardeleană , ce ochii
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
la umbră ca-n vis când ochiul deschis, la turmă privește . Și era așa de pufos și de moale , arareori cum atingi vreunul ca el ,de parcă acolo eram pe plapuma moale dint-o altă lume adusă pe aripi de vânt , când vântul obrajii-ți mângâie , până pe apele vremii din ceața subtilă pe dealuri ce umblă ca floarea-n izvoare . Oile-mi pășteau iar eu mă odihneam în patul făcut cu mâinile mele , în farmecul acela de pășune ardeleană , ce ochii ți-i
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
cusuți. Cântarea oilor pe măgura întoarsă a zilei , și nu pe a Vadului ,aici doar se cântă, la Ogrădeasa-n pășune când oile vin până la tufe la umbră să pască, să răsufle puțin . Ogrădeasa ochii ți-i plimbă sub aripi de vânt, până pe aripa zilei , ce-ți cântă și mersul și pașii , când ciocârlia spre cer se înalță , spre soare cântând cântarea pășunii , a zborului său în vara cea caldă cu raze țesută , în melodia ce-ți umple auzul , pe alte tărâmuri
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
soare cântând cântarea pășunii , a zborului său în vara cea caldă cu raze țesută , în melodia ce-ți umple auzul , pe alte tărâmuri parcă fiind , pe alte meleaguri de vise . Visul curat când oile-și cântă cântarea ,cântarea ierbii , iar vântul răzbate până în umbră pașii pe ploaie , pe firele ierbii luându-te-n zbor , e visul pe ape ce umblă , pe palmele timpului în izvoare de raze, e visul ce ochii-ți străpunge , până pe măgura zilei în picuri de rouă ; Ogrădeasa
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
albastru , pe urmele oilor cu gândul pășind , ca într-o noapte din basme spre stele când zbori , Ogrădeasa și Zgleamănul lăsându-le departe în urmă , prin spice de nori . La Ogrădeasa viața-i o floare , o floare pe aripi de vânt , cu pași de cristal , pe urmele ploilor din ceruri ce vin . Ogrădeasa , e picurul ploii în iarbă ce vine , când vântul ochii ți-i mângâie ca roua pe flori dimineața . Nu știu de ce , dar de tufele de la vârful Ogrădesei nu
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
-le departe în urmă , prin spice de nori . La Ogrădeasa viața-i o floare , o floare pe aripi de vânt , cu pași de cristal , pe urmele ploilor din ceruri ce vin . Ogrădeasa , e picurul ploii în iarbă ce vine , când vântul ochii ți-i mângâie ca roua pe flori dimineața . Nu știu de ce , dar de tufele de la vârful Ogrădesei nu-mi aduc aminte nimic ,de parcă nici nu existau , când pașii pe acolo-mi umblau . Totuși , Ogrădeasa e-o floare , o floare
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
și cu pași , cu iarbă și vise . Pe măguri de raze acolo oile cântă , cântă-n pășune surâsul păscutului viu , până la părul a cărui umbră ne răcorea , când pașii sub el ni se opreau , sub părul acela în spice de vânt și de răcoare când vara toridă ochii îți moaie , și pașii te-mbie doar pe la umbră . La Ogrădeasa , spice de raze îți mângâie ochii , ca roua în vis prin iarbă când umblii. Pe acolo s-au dus anii copilăriei mele
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
lumini , cu raze tivită , cu picuri de apă ce curg în părău la umbră prin tufe . Acolo păscând , turma îmi văd , cu pașii în rouă iarba călcând ,până pe muchia dintre un azi obosit , și-un ieri ce zboară pe aripa vântului , prin Ogrădeasa și Zgleamăn . Pașii oilor rămân în memorie , prin iarbă , prin tufe , cu-al lor behăit până la ape , când izvoarele cântă spre soare țâșnind să stâmpere setea , și mie și oilor . Un vis trăit mai demult Ogrădeasa e parcă
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
masa , în general în colibă , aprideam focul să ardă în întunericul nopții de vară , când stelele sclipesc în înălțimi . Ne aprovizionam cu lemne din bună vreme , și noaptea aveam din belșug să punem pe foc . Ardea flacăra , jucând pe aripile vântului ce adia ușor în nopțile senine , de se vedea până departe în întunericul nopții . Câinii ne erau pe aproape , de strajă , lupi să nu vină , iar flăcările focului , jucau ca pe niște valuri ascunse de ochii noștri , tăind întunericul și
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > PROMENADA 3 Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1962 din 15 mai 2016 Toate Articolele Autorului și se făcea târziu în noapte c-un vânt de nori îmi potolea prin șoapte perna zăcândă și se făcea că întrebam de ceva pierdere la primul colț și se făcea că am găsit o legătură de chei prea strâmtă era una dintre ele a daaa daaa mi-am
PROMENADA 3 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383666_a_384995]
-
acvatică și pe sub maluri, zbenguitul a două vidre care lunecau furișat pe lângă mal, puțin mai departe de locul unde mă aflam, aproape de vâltoarea de lângă podul din fața morii, acolo vegetația acvatică fiind mai bogată. Începuse să sufle deodată dinspre vest un vânt rece care se întețea, scuturând și contorsionând ramurile bătrânilor arbori din parc și de pe maluri. Mă felicitam că îmi luasem cu mine mantoul călduros de lână, astfel puteam să mai rămân, în ciuda vântului rece și să mă bucur de spectacolul
CÂND VINE TOAMNA LA CURTIS DE VADO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383633_a_384962]
-
Începuse să sufle deodată dinspre vest un vânt rece care se întețea, scuturând și contorsionând ramurile bătrânilor arbori din parc și de pe maluri. Mă felicitam că îmi luasem cu mine mantoul călduros de lână, astfel puteam să mai rămân, în ciuda vântului rece și să mă bucur de spectacolul idilic. Mă răvășea cu furie cum făcea cu arborii și roțile morii care începuseră să se învârtă mai repede, întețindu-se gâfâitul răgușit al angrenajului care le ghida. Figaro alerga ca un zănatic
CÂND VINE TOAMNA LA CURTIS DE VADO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383633_a_384962]
-
de pe mal. Eu priveam fascinată zborul cohortelor de frunze galbene aurii sau roșietice ale copacilor bătrâni, unii scorburoși precum gura știrbă a unei bătrâne ,,Befana”(vrăjitoare legată de ritualul Bobotezei în Italia) duse de curenții râului în cârdășie cu Bora, vântul rece și încrâncenat împotriva a tot ce-i stătea în cale. Plutea în vârtejuri dezorientate podoaba arborilor maiestuoși ai parcului, precum uriașe stoluri de păsări, unele de mărimea unor minusculi colibri, altele de dimensiunile unor păsări mai mari cu aripile
CÂND VINE TOAMNA LA CURTIS DE VADO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383633_a_384962]
-
de avalanșa necruțătoare a civilizației moderne. Se scurseseră clipe multe, de când noi hoinăream pe aleile parcului și pe malul apei iar Figaro fiind cam descoperit cu blana lui scurtă și lucioasă pentru a înfrunta îndelungă vreme furia dezlănțuită a burascăi(vântul Bora) s-a lipit de piciorul meu cu capul său pleoștindu-și mai mult urechi lungi și blegi, semn că ar vrea să-l însoțesc acasă. Cred că îi trecuse cheful de alergătură sau poate că-i se făcuse foame
CÂND VINE TOAMNA LA CURTIS DE VADO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383633_a_384962]
-
aleile cu tufe de trandafiri dezgolite pe jumătate de frunze și petalele florilor, care-și plecau capetele umilite de goliciunea lor, la trecerea noastră. Le-am mângâiat o clipă cu privirea umilința, asigurându-le că totul trece, chiar și acest vânt nemilos. Ele au prins curaj și încercau timid să mă agațe de mânecile mantoului meu de lână, ca să le mai țin de urât un pic, însă le-am făcut semn cu capul către tovarășul meu și au înțeles. Le-am
CÂND VINE TOAMNA LA CURTIS DE VADO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383633_a_384962]
-
mea srânceană,Și tot n-ai ști de ce mai plâng...Să nu încerci să mă convingi,Că-ți pasă de-ale ... IV. COPILĂRIE, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2331 din 19 mai 2017. Copilărie, fată cu pletele în vânt, Cu fustă creață și picioare goale, Cu margarete înșirate după gât Și flori de maci cusute-n borangic pe poale, M-ai păcălit, când fermecată, intr-al tău joc Eu am intrat vrăjită și zglobie, Cântând când culegeam la siminoc
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
toamne reci au tot trecut de-atunci Si-n păr m-au nins tăcute flori de gheață... De-atunci te caut , fată cu picioare goale, În fiecare vară te strig când urc pe deal, Tu te ascunzi, dar îmi răspunde vântul, Și ce am trăit odată... îmi pare ireal. Te caut printre margaretele din vale, Tu risipești în urmă-mi flori de dor, În mine nasc atâtea doruri mute, Și tristă, cu speranța, spre toamne mă cobor... Citește mai mult Copilărie
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
odată... îmi pare ireal. Te caut printre margaretele din vale, Tu risipești în urmă-mi flori de dor, În mine nasc atâtea doruri mute, Și tristă, cu speranța, spre toamne mă cobor... Citește mai mult Copilărie, fată cu pletele în vânt,Cu fustă creață și picioare goale,Cu margarete înșirate după gâtși flori de maci cusute-n borangic pe poale, M-ai păcălit, când fermecată, intr-al tău jocEu am intrat vrăjită și zglobie,Cântând când culegeam la siminoc, Iar tu
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
pe față,Dar toamne reci au tot trecut de-atunciSi-n păr m-au nins tăcute flori de gheață...De-atunci te caut , fată cu picioare goale,În fiecare vară te strig când urc pe deal,Tu te ascunzi, dar îmi răspunde vântul,Și ce am trăit odată... îmi pare ireal.Te caut printre margaretele din vale,Tu risipești în urmă-mi flori de dor, În mine nasc atâtea doruri mute,Și tristă, cu speranța, spre toamne mă cobor...... V. EVADARE, de Gabriela
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
speranța, spre toamne mă cobor...... V. EVADARE, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2320 din 08 mai 2017. Azi voi evada din lume... Voi lăsa în urmă-mi gândul, Trupul meu de țărnă moale Va pluti spre nori cu vântul... Mă voi prinde-n hora vieții Dănțuind cu păpădia, Care -și poartă-n puf sămânța Și în zboruri bucuria. Și-ntr-un nor de voi ajunge , Mă voi face apă vie, Ploaie voi cădea în ropot Risipindu-mă-n câmpie
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
petală cu petală M-oi preface într-o floare, Și voi înflori pe geamul Mamei mele care-așteaptă, ... Citește mai mult Azi voi evada din lume...Voi lăsa în urmă-mi gândul,Trupul meu de țărnă moaleVa pluti spre nori cu vântul...Mă voi prinde-n hora viețiiDănțuind cu păpădia,Care -și poartă-n puf sămânțași în zboruri bucuria.Și-ntr-un nor de voi ajunge , Mă voi face apă vie,Ploaie voi cădea în ropotRisipindu-mă-n câmpie.Și așa hrăni-voi macii
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
într-o floare,Și voi înflori pe geamulMamei mele care-așteaptă,... VI. NE PLÂNGE DUMNEZEU, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2302 din 20 aprilie 2017. Din cerurile-nalte, cu lacrimi mari de gheață, Ne plânge Dumnezeu...se tânguie cu vântul, Și-n dangătul de clopot ce peste sat se-nalță, El pune-mbrățișarea ce mântuie pământul. Cu Dânsul plânge iarba în gheață-ncătușată, Din răsputeri cercând, să rupă firul morții... Și plâng din ramuri merii cu floarea-nmiresmată, Că s-au
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
plânsul celui Sfânt iar sufletu-mi răsfață, Și-m umple trup și suflet cu rugăciuni florale. Din cerurile-nalte, cu lacrimi mari de ... Citește mai mult Din cerurile-nalte, cu lacrimi mari de gheață,Ne plânge Dumnezeu...se tânguie cu vântul,Și-n dangătul de clopot ce peste sat se-nalță,El pune-mbrățișarea ce mântuie pământul.Cu Dânsul plânge iarba în gheață-ncătușată,Din răsputeri cercând, să rupă firul morții...Și plâng din ramuri merii cu floarea-nmiresmată,Că s-au
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]