3,550 matches
-
numai un pachețel de o sută de mii din cele trei și-l dădu lui Pascalopol pentru fe-fetiță. Celelalte își rezervă să i le dea mai târziu. Fiindcă nu se putea scula ușor din pat, rugă pe moșier să-i vâre săculețul cu monede și cele două pachete de hârtii sub salteaua care era aruncată, pentru uzul lui, peste canapea. Când Pascalopol isprăvi treaba, bătrânul, care pândea îngrijorat, șopti cu spaimă: - Ochii, ochii! Și arătă cu mâna spre geam. Cei doi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
puse mâna pe marginea cearșafului, ridicîndu-l în sus, ca spre a controla salteaua. - E bun patul ăsta, se informă el, e destul de moale? De cenu stai în dormitor? - La-lasă-mă-n pace! Ce vrei? Stănică, netulburat, pipăi mai de aproape salteaua, apoi vîrî brusc mâna sub ea și trase pachetul cu bani. Bătrânul holbă ochii, scăpă gura mare spre a spune ceva, se dădu jos printr-o sforțare supraomenească, pe marginea patului și urlă gutural, plîngător: - Banii, babanii, pu-pungașule! Apoi deodată se prăbuși
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ea și trase pachetul cu bani. Bătrânul holbă ochii, scăpă gura mare spre a spune ceva, se dădu jos printr-o sforțare supraomenească, pe marginea patului și urlă gutural, plîngător: - Banii, babanii, pu-pungașule! Apoi deodată se prăbuși la pământ. Stănică vîrî bine pachetul sub cămașă, spre pântece, privi pe fereastră și ieși prin salon și prin ușa gotică. În curte nu era nimeni și nici pe stradă. Intră calm în curtea vecină și, găsind pe Aglae și pe Aurica, le zise
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mine să-ți citesc blestemele Marelui Vasile, să vezi cum folosește. Maică, maică, fuge dracul sfârâind, și lăsând fum și miros de pucioasă îndărăt, cum zici că e doftoria aia. De apa sfințită plesnește împielițatul. Iau colea busuiocul și-l vâr în agheasmă și-l ard cu ea de-i iese sufletul, maica ploii lui. - Cuvioase, se rugă iar părintele, priveghează la celece spui. - Lasă, taică, să învăț pe aceste fiice cum se izgoneșterăul de la casă; și zic așa: "Blestemu-te pre
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lui moș Costache, iar Felix și Otilia își continuară existența, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Apoi Aglae puse o femeie să curățe casa, spălă pe jos, dădu afară toate lucrurile. O parte le luă la ea, altele le vîrî înapoi, îngrămădindu-le într-o odaie. - Cu pianul ăsta ce faci? întrebă ea pe Otilia. Otilia ridicădin umeri. Aglae se purta deferent, dar rece, ca față de un chiriaș care e pe cale să se mute. Într-o zi întrebă iarăși pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lui Shakespeare să i se ridice carnetul de brigadier. 30 DANIEL BĂNULESCU de la lucru, din străinătate, pentru a-și burduși în el muntele de târguieli făcute în pripă de prin bazarele arăbești, de groaza și sudorile morții în care te vâra statul român, ce, dibuindu-te că treceai înapoi granița, în România, cu valută pitită și nepredată lui, statului român, pe tine te deznoda din bătăi, iar pe valută doar ți-o confisca. La contactul cu solul, cataramele celei de-a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de șampanie. Mătură cu privirea obiectele mizerabile din interiorul taximetrului și îndeplini formalitatea de a se informa. - Mă duci și pe mine până în orășelul nostru iubit, intoxicatule? Șoferul, intimidat o clipă de tăietura occidentală, costisitoare, a țoalelor ce-i fuseseră vârâte în ochi, își înghiți cu grijă înjurătura și, recăpătîndu-și controlul, își lăbărță pișicher către străin mușchii feței și îl arse c-un zâmbet. - Dar de ce să nu te duc, pițipoancă mică?! Ce, banii lui matale are păduchi? ...Păi, la mine
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mânie, fiindcă știe că mai are puțin timp!" - Fîs!... Pentru ce ne ispitiți, domnilor? De unde vi s-a năzărit vouă "mare mînie"? Nu-l zăriți cât de destins, cu pielea perfect întinsă, și cât de meloman e? Pentru ce ne vârâți fantasmagoriile voastre gogonate în cap? - Decât să vă prindeți toată ziua nasurile-n Psalmi, mai ceva decât în niște menghine, mai bine ați vînzoli-o pe Simioneta, picolița restaurantului "Hora", cordissima și teleleica... - Horla cu neputincioșii ce s-au proțăpit la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
au fost consemnate și în domeniul planului de investiții..." Cu date precum acestea șăgalnica Victoria toropea muștele și ținea în șah toată țara. În loc să coboare pentru a-l ajuta pe străin la depozitarea bagajelor în portbagaj, matahala de la volan se vîrî imperturbabilă sub bord cu un patent în mână și-o șurubelniță în dinți, pentru a-și desface de la aparatul de taxare improvizația cu care modifica după plac impulsurile electrice ale contoarului, umflând sumele datorate de clienți. La ieșirea din București
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o nasoală, dar o ucenică mi-a cârmit una peste ea, de-a zburat sărmana țigărușă vreo zece minute, îngeraș alb prin preajma noastră. Strigîndu-ne mârlănii - țigărușa, Chiose viermănos - dar și aducîndu-ne veste că, în față, slugoaicele fermecătoarei ordonaseră încolonarea și vârâseră deja primele familii cartieriste între mestecătoarele vâlvătăilor... Ne aliniază și pe noi gudulancele și pornim. Cu cât pinacotam mai tare din fizic, cu atât se încrețea și pielea mai de găină pe noi. La vreo două case de pârjol, numai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
noi. La vreo două case de pârjol, numai ce încep, cu glasuri necordite de muiere, cu vorbe omenești, scândurelele de pe noi să se milogească de subsemnații. Drăcuindu-se că or face orice vor vrea mușchii noștri, numai să nu le vârâm în flăcări. Și să le scoatem din atentat. "Bă, dacă tot tânjiți să ne fiți utile și dulci, ia luați-o voi în gură de Mălineanu", ne-am supărat și noi pe paparudele forestiere, întrucît, cu cât înaintam mai dihai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să-i facă să se miște, să scoată limba și să alerge pe toți gudulanii care-au fost prinși într-o fotografie. Ai acasă vreo poză cu mă-ta, pe când o tundeau de lâna de pe cap gardiencele, înainte de a o vîrî din nou la pîrnaie?! Ei, bine, Regalistul de care-ți spun e în stare să-ți dea poza aia înapoi, ca pe-un film. Până o scoate pe mă-ta de-a îndăratele, cu spatele, din frizeria penitenciarului. O urcă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în zbor. Scrântește berzele, pe care le-a căpiat întîi cu glasul lui, și le înfige în cioc. Coboară îngerii câte doi, câte cinci, în copacii de la Universitate, se tolănesc cu bucile lor roze pe bordurile de la crengile alea. Își vâră degetele în nas, trag flegme mai parfumate, ca siropul de fistic și, ascultîndu-l, se minunează: "Înaripaților, la aparatul ăsta de radio ce seamănă cu un rege trebuie să fi lucrat mânușițele lui Dumnezeu!... De poate mușchii lui să prinză posturi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
muncitorești, mărșăluind printre ruinele sediului, parcă dinamitat, al revistei studențești "Convingeri Comuniste", conduse, pe atunci, de către un ins controversabil, Paul Nancă. Domolisem aproape complet convulsiile luminoase ale cubului de cleștar, ambalîndu-l într-un șal de mătase, pe care și-l vârâse apoi necunoscuta în buzunar. În două secunde, în dreptul deschizăturii fostului pervaz, se ivi și spinarea viorie a rozătorului împăiat. Întâiul bețivan sărise deja în interior și se deplasa, cu subtilități de pisică, pe trei sferturi înrăită de sete, pe cimentul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
patru, eu, terchea-berchea, prietena mea și prietena lui (protejînd, în buzunarul de pe șold, cubul), tremuram din toate încheieturile, mai săltăreți și înspăimîntați decât tija unui telegraf. Unul dintre noi nu mai respira! scăzu vocea, tulburat, Gabi cel Norocos. Deșiratul își vîrî nasul său coroiat la noi, în gheretă și ne ținu câteva clipe sub tirul mirosului său pestilențial. Apoi, nedând nici un semn că ne înregistrase prezența, se retrase, aplicându- și vicleana strategie a căror victime vom cădea nu peste multe minute
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
viața lor nu făcuseră decât să sudeze, într-atît aveau ochii de înveninați și înroșiți... Iar singurul lor divertisment era să se învîrtă, ca ventilatorul, deasupra noastră. Faza cu ventilatorul a mai înmuiat inima fermecătoarei noastre din cartier, ofticînd-o că-și vâra altcineva nasul pe la cotețele ei. Iar când s-a auzit și că Lupeș Z. Cornel, un alcoolist de pe la noi din cartier, ce drojdea de obicei pîn' și pastele de dinți ale nepoților, amestecîndu-le în apă, ajunsese de-și spărsese singur
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Tăbară exact unde se scoală mușchiul lui... Pune urechea pe țestele tuturor dușmanilor, Chiose, ca să auză, ce le vorbește în cap, exact vocea lor mintală. I se rupe în paișpe de toate raziile milițienești. I se pune pata și-și vâră lăboanța printr-un perete și răsfoiește cu ea cele mai penale hărți doldora cu comori ale paznicilor de pe alte tărâmuri... E coios, de nu i te poți pune înainte. 63 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI să ia de la ei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mii de indiferenți fac de-abia cât un picioruș de la ăia cu nestemată. Cărăbușii cu nestemată sânt tot ce-a fătat natura mai doxat, ca să poți să-ți produci băutură pe ei. Balii, aproape cât degetul mare, țipluiți (adică parcă vârâți întregi într-o țiplă), au pe burtă o bosumflătură de fosfor, care, când stingi lumina, strălucește de parcă pe perete a început filmul. Ori îți dă cu frison, de parcă ar fi o brichetă și-ai muri de nevoie să-ți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
te așezi lângă ei în tramvai - nu-s nici ciungi, nici schilozi - au fețele atât de neînsemnate, de-ți vine să-ți ștergi nasul pe ele. Și totuși, din magazioarele lui Dumnezeu, când au fost ouați, fiecăruia i s-a vârât în traistă cîte-o șmecherie neobișnuită... Unul, cum zice fermecătoarea, are inteligența neagră. Cică vede în întuneric. Găsește lucruri care au fost pierdute încă de pe vremea în care bunică-ta nu-l cunoscuse și nu se dăduse încă bărci cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și pentru care și-a scobit șanțurile pe vreun turtoi. O dată îi despica și puterea turtoiului, ăluia, de sus până jos, pielea burții ca pe-o surcică... Dădea inamicul răpus ochii peste cap. Nu-l ierta nici așa. O dată îi vârau și câinii boturile, prin crăpătura pieptului, și-i musecau inamicului inima... Atâta timp cât îi era inimii încă vălătucul cărnii fierbinte și-i plăcea la câine să răscolească cu fălcile prin ea... - Auzea și Chiose - îl imită și cataroiul - cât era fermecătoarea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
apropiere cu privirile, atingîndu-și-le aproape de creștetul nostru. Izbutisem să ne refugiem, tuspatru, două ziduri către sud-vest, în vestiarele și cabina de machiaj ale trupei studențești de teatru "Podul". Fornăind, paparuda în raglan putrezit dădea semne totuși că ne mirosise. O vârâsem pe mânecă. Derutat însă de absența clătinărilor luminoase ale cubului, deșiratul nu izbutea încă să se decidă în ce direcție să-și declanșeze atacul. Își extrase ușurel pumnalul de tablă afară. (Mai târziu, aveam să ne informăm.) Între timp, nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vrea să se căsătorească cu ei". Deșiratului, de surpriză, cât pe ce să-i cadă carcasa tabloului electric pe buba picioarelor. - Cum, hoarcă, să se căsătorească târfele din Guadelupa cu doi gîndaci? Ce-ar cîștiga? Oprindu-se din șontocăit, negriciosul vîrî două unghii sub pântecul șobolanului și se scărpină elegant. Codița mortăciunii se învîrti de două ori pe loc. Apoi se balansă de trei ori către stânga și de patru ori către dreapta. - Bă Chiose abstinent, nu-l știi și pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fâș... Pe ăștia, era hotărât, nu puteai să-i înscrii cu forța la cooperativă!..." se hlizea sătenii, trăgîndu-și zăpăciți capetele dintre găurile prin care se zgâia, crăciți, la oraș, noapte de noapte. Ba câte unii, mai cotoioși, începuse de-și vâra înăuntru și labele păroase, de-și procura, ba cîte-o cameristă nemțească, c-o carne de îl umilea pe șorici, ba cîte-o guvernantă englezească. De-o tracta pîn-acasă și-o zbânțuia... până năruia, cu oarfa, jumătate din făuririle societății noastre socialiste
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu Ulița Mare... și că girafa pare înfășurată numai în harte despre comori, până a doua seară, toată suflarea, cu cățel, cu purcel, a pus, cu escavatoarele și hârlețele, Ulița Mare la pământ. Iar la primii săpători care și-a vârât umerii și căpățânile prin crăpăturile alea, către adânc, le-a sărit băștile de pe țeste de uimire, când și-a dat seama că, în prostia lor și cu ajutorul girafei, dezgropase, sub Ulița Mare, un ditamai oraș elvețian!... - Elvețian, pe dracu, rânji
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a arvunit cheresteaua la niște tâmplari. Între timp, niște betoniști vâna ca-n Pampas și împărțise dihăniile de la Circ, prin ogrăzile de la niște cooperatori, care, îmboldiți de foame și de proasta educație, tăiase deja și belise pe niște crocodili și vârâse spaima în inimile la mai multe șopârle. Și-și împinsese hărnicia până într-acolo că garase și singura girafă vie din România, sub turla șubrezită a unei biserici. 75 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Nu zic. P-ăla bisericescu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]