3,569 matches
-
explicată și de Borges, pentru care sarcina artistului e cea de a o descoperi, în timp ce scriitorul este văzut ca profet. Aceste idei nu fac din operă decât anumite forme ale misticului, existând într-un tărâm necunoscut și singular. Însă, opera văzută ca având proprietățile unei substanțe, în sens aristotelic, în calitatea ei de dublu existent, sub formă artistică și trăire estetică, este determinată de activitatea productivă a artistului și de starea de contemplație. Dublul existențial al operei de artă nu arată
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
posibilă credință. Dacă realismul presupune ideea de căutare, atunci ceea ce se caută va fi găsit, deci opera de artă este o entitate apriorică. Un statut fenomenologic al artei este trasat de creativitate care prezintă o formă ontologică de emergență a văzutului, a auzului și a atingerii. Lumea ca percepție vizuală care conectează cele trei stări ontologice ale creației este lumea obiectivă a operei de artă. Pictura și sculptura sunt realități ființate ca obiectivitate de văz și de atingere care ajung, cu ajutorul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
noastră ajungem la o conștiință de sine a epocii. Ontologia oferă o viziune și o înțelegere a lumii, ca existență în sine, ce are la bază o metodologie de tip empiric. Din acest punct de vedere opera de artă trebuie văzută ca o reflecție asupra dezvoltării lumii proporțională cu evoluția spirituală a omului. Cu ajutorul artei omul înțelege lumea în care trăiește dar și rolul său în istorie. Prin această afirmație ajungem la umanism. Acest lucru înseamnă că trebuie să înțelegem umanismul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
artistic. Obiectul are o însușire artistică ce este obținută cu ajutorul creativității: arta este făcută de și pentru om și "e mai mult sau mai puțin luată din ceea ce este sensibil pentru simțurile acestuia; ea are un scop în sine"1. Văzută astfel, ideea de artă devine o dialectică între conținut și formă, unde conținutul este exprimat prin intermediul formei: opera de artă este realizată prin intermediul acțiunii spiritului. Rolul principal al formei în cadrul artei este arătat și de Lessing, pentru care "timpul semnifică
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
autonomie absolută în cadrul artei. După cum deja am văzut, Platon consideră că artele sunt reprezentaționale și mimetice. Obiectele de artă sunt dependente ontologic și inferioare obiectelor naturale care, în schimb, sunt ontologic dependente și inferioare față de forma imaterială. Opera de artă, văzută astfel, este aparența unei aparențe a ceea ce este real. Prin urmare, experiența artistică nu poate pretinde cunoaștere. Natura operei de artă este una instabilă ce are ca scop susținerea realităților morale care, alături de adevăr, oferă un fundament metafizic artei prin
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
estetic. Pentru că în procesul de contemplație apelăm la imaginație și pentru că opera de artă nu există decât prin intermediul experienței estetice sau a contemplației, atunci ceea ce determină obiectul artistic sunt entitățile imaginare. Existența operei este strâns legată de existența actelor imaginare. Văzute ca obiecte sau activități imaginare, opera are o existență intermitentă ce fluctuează în funcție de prezența sau de absența acțiunilor mentale. Este greu să gândim opera ca o entitate în afara acțiunilor imaginare. Dar acest lucru intră în contradicție cu nivelul pre-ontologic al
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
orice imagine conține o idee sau un atribut, atunci putem spune că, în anumite situații, termenii de mythos și lógos funcționează în același sens, conducând spre obținerea unei idei. Dar, în cazul operei de artă cei doi termeni nu trebuie văzuți decât ca termeni ai ontologiei, de înțelegere a operei de artă, și entități ontice petntru funcționalitatea sa. Dar pentru a vedea în ce sens termenul lógos ne poate fi de folos, trebuie să înțelegem rolul pe care îl joacă în cadrul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
științific fie ca temei pentru identificarea anumitor tipuri de discurs, fie ca rațiunea pentru cogniția artelor în general. 4.3. Despre ludus 38 sau funcția activă a spiritului Ontologia apelează la lógos pentru a contiua investigația asupra operei de artă văzută ca adevăr și creație liberă. Dacă prin lógos se pot stabili direcțiile de cercetare și logica discursului, precum și interpretarea artistică, prin ludus, văzut ca instrument al mitului, se înțelege procesul creației libere a artei. Arta trebuie înțeleasă ca fiind autotelică
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Iar în al doilea rând, un joc interior al artei ce rămâne neschimbat și lucrează în sfera imitației. Arta, prin jocul său intern, se prezintă și se performează. În această situație, jocul fucționează automat, fără contigenți externi, descriind structura artistică. Văzută astfel, arta își descoperă ființa prin prezentare de sine, adică arta arată ceea ce Gadamer numește "realitatea arătată"44. Jocul trebuie înțeles nu doar la nivelul artei, ci și la nivelul culturii. Astfel, prin ontologie putem identifica diferite tipuri de joc
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
o categorie naturală ontologică ce implică doar natura ideală a obiectului operei vizuale, întrucât obiectul natural nu poate exista ca tip de acțiune. Ce se află în acțiune sunt forma și compoziția artei vizuale, nu și materia sa. Arta vizuală văzută ca obiect cu dublă existență supusă acțiunii necesită anumite clarificări. Suntem conștienți de existența unui obiect real prin simțul tactil, miros sau văz și putem să-i determinăm tipul de natura solidă sau lichidă. Un astfel de obiect poate avea
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
a Bucureștilor, el nutrește dorința (și pasiunea sinceră) de a avea o casă demnă de un ofițer, prilej nimerit pentru V. de a descrie achiziții de antichități, pe care le pune în valoare cu mult rafinament al descripției. Perioada interbelică, văzută mai mult prin prisma soției lui Băncilă, o fată de la țară, adusă la oraș și speriată de gusturile costisitoare ale soțului ei, va fi creionată într-un mod destul de nebulos, intervale de timp importante fiind comprimate în numai două paragrafe
VULPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
la viața adevărată? Afirmând că istoria are un sens și că sensul ei este cel al ajungerii într-o lume mai bună, nu o preocupare pentru științificitate, ci o foarte veche schemă culturală este pusă în mișcare la Marx: lumea văzută ca un pelerinaj, ca un tărâm promis... știință burgheză și știință proletară Ultimul tip de problemă este de ordin ideologic. A afirma că marxism-leninismul oferă un punct de vedere științific asupra lumii și societății înseamnă a susține că numai el
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
primul rând, am păstrat intact textul celei precedente. Profesorul Morgenthau era de părere că, de-a lungul edițiilor pe care le va cunoaște, textul consacrat trebuie să-și păstreze nemodificate elementele-cheie ale filosofiei privind relațiile internaționale: o teorie realistă, politica văzută ca luptă pentru putere, politicile externe ale marilor puteri, naționalismul, puterea națională, diplomația și posibilitatea existenței unui stat mondial. A șasea ediție (prima postumă) a avut parte de schimbări minime față de ediția a cincea, limitându-le doar la aducerea la
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
altor națiuni. Puterea relativă a națiunilor depinde, în orice caz, așa cum de asemenea am subliniat 3, de cantitatea și calitatea ființelor umane în termenii mărimii și calității populației, mărimii și calității instituțiilor militare, calității guvernării și, mai ales, a diplomației. Văzută ca o serie de sarcini tehnice în care nu intră considerentele morale, politica internațională ar trebui să ia în considerare drept unul dintre scopurile sale legitime reducerea drastică sau chiar eliminarea populației unei națiuni rivale, a liderilor săi militari și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
1907. Nu a fost posibilă o rezolvare în termenii expuși atunci, iar Conferința este astăzi la fel de puțin pregătită să se confrunte cu aceste probleme cum era și în 1899”6. Tratatul de la Versailles a mai făcut un pas către dezarmarea văzută ca mijloc de pacificare generală prin stipularea unor limitări drastice ale armamentului german „pentru a face posibilă inițierea unei limitări generale a armamentelor tuturor statelor”7. Articolul 8 al Pactului Ligii Națiunilor stipula și mai concret faptul că „menținerea păcii
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
să ducă la imposibilitatea războiului ducea în fapt la universalizarea lui. În loc să mențină pacea dintre două state, securitatea colectivă, așa cum ar trebui să opereze în lumea contemporană, este sortită să distrugă pacea dintre națiuni 5. Aceste comentarii la adresa securității colective văzute ca mecanism concret de menținere a păcii s-au născut din experiența celor două tentative de aplicare a acesteia în cazuri concrete - sancțiunile Ligii Națiunilor împotriva Italiei din 1935-1936 și intervenția Națiunilor Unite pentru apărarea integrității teritoriale a Coreei de Sud din
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
însă relațiile intergrupuri) celor ce conduc aceste grupuri; de exemplu, s-ar putea adresa întrebări de tipul următor: „După părerea dvs., care sunt grupurile cu care grupul dvs. se simte cel mai adesea solidar?”; „Care sunt grupurile cel mai bine văzute și apreciate de grupul pe care îl conduceți?”; „Care sunt, după părerea dvs., grupurile care se solidarizează cel mai adesea cu grupul pe care îl conduceți?”; „Care sunt grupurile cu care grupul dvs. se simte mai des în dezacord?”; „Care
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de a o influența. Clienții, utilizatorii, furnizorii permanenți, inspectorii, agenții publici de reglaj și supraveghere etc. devin din ce în ce mai importanți. Un asemenea fapt și-a găsit expresia în dezvoltările teoretice prin schimbarea opticii de definire și interpretare a organizațiilor, acestea fiind văzute ca adevărate combinații de probleme, soluții, decizii și posibilități de alegere ce converg sau diverg, se întâlnesc sau se separă fără distincția foarte clară dintre „înăuntru” și „în afară” (Cohen, March, Olsen, 1972). Pornind de la cele de mai sus, preferăm
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
dificultăți în aplicarea regulilor de ortografie și de punctuație care, în procesul instruirii sunt pur și simplu utilizate, dar mai puțin explicate în baza unor invarianți obiectivi. Dobândirea scris-cititului de către copil, ca și dobândirea altor abilități esențiale de comunicare, trebuie văzute și din perspectiva destinației lor ulterioare. Treptat, scrisul și cititul se vor automatiza, înlesnind trecerea la alte achiziții de tip școlar. Putem aprecia că fiecare copil își are ritmul propriu de dezvoltare și achizițiile de limbaj vor fi normale fiecărei
Elemente specifice comunic?rii la elevii cu dificult??i de ?nv??are din ciclul primar by Gabriela Raus () [Corola-publishinghouse/Science/84053_a_85378]
-
dintre aceștia este mila: „Oamenii n-ar fi fost decât niște monștri, dacă natura nu le-ar fi dat mila să le sprijine rațiunea ș...ț. Din această singură calitate decurg toate virtuțile sociale” (Rousseau, 1963a, p. 282). Mila trebuie văzută ca un sentiment deopotrivă personal și colectiv care, În starea naturală, ține loc „de lege, de moravuri și de virtute, cu avantajul că nimeni nu este ispitit să nesocotească chemarea blândei sale voci” (ibidem, p. 283). Mila este așadar un
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În fața asimilaționismului, a privilegiat totuși un element ă cel african ă În raport cu ceilalți factori constitutivi ai identității). Creolitatea se distinge și de americanitate În măsura În care aceasta din urmă este doar produsul unei culturi emigrate pe un nou teritoriu. În sfârșit, creolitatea văzută ca sincretism contribuie la clarificarea diferențelor față de antilitate, care, În calitatea sa de „provincie a americanității”, nu dezvăluie nimic din originalitatea culturii popoarelor din Martinica, Guadelupa sau Haiti, care au cunoscut creolizarea. Pornind de la aceste principii, creolitatea se anunță ca
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
lui „a avea”: drepturi, protecție și bunuri materiale. În jurul economicului (locuri de muncă, venituri, avantaje) se concentrează astăzi tensiunile care alimentează discursurile xenofobe. Prin urmare, această dimensiune va avea tendința să treacă Înaintea proiectului politic comun și integrator al națiunii văzute ca o comunitate de cetățeni. Definiția străinului este așadar tributară definiției pe care o adoptă o comunitate pentru a acorda naționalitatea sau cetățenia. În această privință, perioadele revoluționare exagerează În ambele direcții. Astfel, Anacharsis Clouts, mai Întâi acceptat ca cetățean
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Frege, pentru care stilul direct este echivalentul unui nume propriu, și dezvoltată ulterior de Josette Rey-Debove și de J. Authier-Revuz: discursul direct este citare, deci autonim, iar discursul indirect, traducere; discursul raportat ca discurs autonim se distinge de modalitatea autonimică, văzută ca discurs reflexiv. Ca fenomen de enunțare, discursul raportat pune în termeni noi problema responsabilității enunțiative și a atribuirii discursului, a moalităților de punere la distanță a discursului citat, a corespondenței între planurile enunțării; interesează, în principal, la acest nivel
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
niște tineri ai aceleiași planete. Băieții germani ne-au arătat un ghid turistic despre România (care avea pe copertă un țigan cântând la țambal) și ne-am amuzat împreună ce scria despre Iași - una dintre puținele așezări românești care merită văzută, dar cu riscuri extreme, cu băștinași imprevizibili, care-ți golesc instantaneu buzunarele. Drept care, amicii noștri, atunci când ne-am oprit din jocul de fotbal, au crezut că o să-i luăm la bătaie. În fine, am găsit o mulțime de motive să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
histoire universelle, reverifică și replasează în modernitate intuiția și știința istoriografice ale lui Eusebiu 60. Când însă, odată cu atacurile migratorilor și fărâmițarea Imperiului Roman de Apus, lumea creștină părea să se dezintegreze, s-au intensificat și acuzele păgânilor la adresa creștinilor, văzuți ca principalii vinovați ai dezastrului. Respingerea acuzațiilor și justificarea încercărilor vremurilor au constituit obiectul monumentalei opere a Fericitului Augustin De civitate Dei, modelul oricărei viziuni creștine asupra istoriei sau teologia istoriei prin excelență. În opera lui Augustin, Biblia se inserează
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]