14,506 matches
-
una dintre cele mai dificile probleme este aceea a numărului faptelor pe care își construiește teoriile. Atât pentruelaborarea ipotezelor, cât mai ales pentru verificarea acestora, este nevoie de un număr suficient de mare de cazuri. În multe situații însă (lucru variabil în mod special în privința fenomenelor macrosociale), sociologul dispune de un număr redus de cazuri. Aceasta face dificilă separarea accidentalului, întâmplătorului de ceea ce este general necesar. Problema numărului este agravată aici de alte două probleme: a interdependenței și a interacțiunii. Problema
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Stabilite cu mare migală, aici și acum, regularitățile empirice se pulverizează dacă trecem într-o altă societate sau dacă un parametru structural al perspectivei societății se modifică. Realitatea fizică este relativ omogenă. În contrast, realitatea socială are un caracter puternic variabil. Ea nu mai este omogenă în spațiu și timp. Structura globală a unei societăți influențează puternic relațiile dintre toate fenomenele sociale, putând să le confere orientări diferite. Din acest motiv, pentru cercetător ar fi extrem de riscant să generalizeze la toate
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
contribui venitul la variația calității percepute a vieții, dacă influența celorlalți factori asociați cu venitul este controlată? Tehnicile analizei multiple de regresie ne oferă o posibilitate empirică de a opera asemenea diferențieri. Ele stabilesc contribuția unei variabile cauză în explicarea variabilei efect în condițiile în care contribuția celorlalte variabile cauză considerate în analiză este controlată. Prin acest tip de analiză se „purifică” influența fiecărui factor determinant de contaminările celorlalți. Figura 2.2 redă contribuția a șapte factori presupuși a fi determinanți
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dacă influența celorlalți factori asociați cu venitul este controlată? Tehnicile analizei multiple de regresie ne oferă o posibilitate empirică de a opera asemenea diferențieri. Ele stabilesc contribuția unei variabile cauză în explicarea variabilei efect în condițiile în care contribuția celorlalte variabile cauză considerate în analiză este controlată. Prin acest tip de analiză se „purifică” influența fiecărui factor determinant de contaminările celorlalți. Figura 2.2 redă contribuția a șapte factori presupuși a fi determinanți în raport cu calitatea percepută a vieții. Contribuția independentă a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
luați în considerare și calitatea percepută a vieții de 0,35. Figura 2.2. Contribuția a șapte factori determinanți la explicarea calității percepute a vieții Până la valoarea de 1,00 ce indică o corelație perfectă în care întreaga variație a variabilei efect este explicată de variația factorilor cauzali, există un gol mare. Lista cauzală considerată în analiza ei este deci incompletă, ea explicând o fracțiune redusă a variației calității percepute a vieții, trebuind deci să fie completată și cu alți factori
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fie cu o decizie, fie cu un fenomen social important, un proces global, un parametru structural al organizării sociale în care se originează un proces cauzal care, trecând printr-o mulțime de variabile intermediare (efecte cauză), duce în final la variabila efect. Atât multicauzalitatea, cât și dispunerea procesului determinativ sub forma unui lanț cauzal pun cu claritate în evidență faptul că explicația cauzală nu poate fi redusă nici pe departe la un enunț cauzal simplu, ci constă dintr-o teorie explicativă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cauzale ca teorie complexă va face obiectul paragrafului următor. Structura standard a teoriei cauzaletc " Structura standard a teoriei cauzale" O teorie cauzală completă trebuie să cuprindă următoarele seturi de variabile: • Variabila de explicat (efectul). • Variabile cauzale abstracte sau variabile endogene. • Variabile contextuale sau exogene 1. • Variabile acționale sau pragmatice. Variabila de explicat se referă la fenomenul efect. Există două tipuri de teorii sociologice cauzale: teorii centrate în jurul explicării fenomenului efect și teorii centrate pe fenomenul cauză. Teoriile centrate pe explicarea unui
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
presupunem că această teorie a comportamentului deviant este corectă și completă, totodată: toate variabilele endogene sunt incluse în ea. Să observămcă, prin formularea sa, ea este o teorie universală, aplicabilă în orice context social particular. Structura sa este următoarea: a) Variabile: b) Enunțuri teoretice (legi): Teoria calității vieții. Când, împreună cu un grup de colegi, am fost în situația de a imagina o strategie de analiză a calității vieții și a factorilor responsabili de variația sa în contextul particular al societății noastre
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
calității vieții” etc. (Zamfir et al., 1984). Teoriile abstracte din sociologie nu pot fi asimilate cu teoriile fundamentale care descriu realități mai simple, ca, de exemplu, cele fizice. Realitatea socială, având un grad mult mai ridicat de complexitate, este deosebit de variabilă. Aceasta face ca teoriile universale să reprezinte doar scheme abstracte al căror conținut trebuie specificat pentru fiecare sistem în parte. Dacă analizăm, de exemplu, schimbarea structurii unui microgrup, a unei întreprinderi sau a unei societăți globale, schimbarea unei societăți capitaliste
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
exemplele invocate aici scot în evidență o proprietate a variabilelor contextuale; ele nu sunt legate de variabila de explicat printr-o relație simplă, ci mediată, cel mai adesea prin circuite determinative multiple. Contribuția globală a unei variabile contextuale la explicarea variabilei efect reprezintă rezultanta unui fascicul complex de relații de determinare. În consecință, ea poate varia semnificativ de la un context social la altul. Relația variabilă contextuală/variabilă efect nu poate constitui cel mai adesea obiectul unor formulări generale, a unor legi
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mediată, cel mai adesea prin circuite determinative multiple. Contribuția globală a unei variabile contextuale la explicarea variabilei efect reprezintă rezultanta unui fascicul complex de relații de determinare. În consecință, ea poate varia semnificativ de la un context social la altul. Relația variabilă contextuală/variabilă efect nu poate constitui cel mai adesea obiectul unor formulări generale, a unor legi universale. De multe ori, doar măsurarea empirică este capabilă să ofere o estimare precisă a sensului și gradului în care o variabilă contextuală determină
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mai adesea prin circuite determinative multiple. Contribuția globală a unei variabile contextuale la explicarea variabilei efect reprezintă rezultanta unui fascicul complex de relații de determinare. În consecință, ea poate varia semnificativ de la un context social la altul. Relația variabilă contextuală/variabilă efect nu poate constitui cel mai adesea obiectul unor formulări generale, a unor legi universale. De multe ori, doar măsurarea empirică este capabilă să ofere o estimare precisă a sensului și gradului în care o variabilă contextuală determină o variabilă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
variabilă efect nu poate constitui cel mai adesea obiectul unor formulări generale, a unor legi universale. De multe ori, doar măsurarea empirică este capabilă să ofere o estimare precisă a sensului și gradului în care o variabilă contextuală determină o variabilă efect. Se pot face, desigur, ipoteze teoretice asupra sensului acestei contribuții, dar ele trebuie verificate. Relația dintre nivelul școlar și satisfacția cu viața, de exemplu. Într-un context social, ea poate fi negativă (-0,15 în cercetarea amintită mai înainte
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
tip industrial, dar vor diferi prin variabilele contextuale specifice celor două forme de organizare socială. Variabilele acționale sau pragmatice sunt variabilele referitoare la acțiunile individuale și colective care afectează variabilele contextuale și, prin intermediul acestora, variabilele cauzale abstracte și, în fine, variabila efect. Conectarea variabilelor acționale la variabila efect, prin intermediul variabilelor contextuale și cauzale abstracte, este obiectul teoriei pragmatice, acționale a respectivului fenomen. O asemenea teorie încearcă să pună în evidență posibilul acțional al unei anumite persoane, grup sau clasă socială, colectivitate
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
variabilele contextuale specifice celor două forme de organizare socială. Variabilele acționale sau pragmatice sunt variabilele referitoare la acțiunile individuale și colective care afectează variabilele contextuale și, prin intermediul acestora, variabilele cauzale abstracte și, în fine, variabila efect. Conectarea variabilelor acționale la variabila efect, prin intermediul variabilelor contextuale și cauzale abstracte, este obiectul teoriei pragmatice, acționale a respectivului fenomen. O asemenea teorie încearcă să pună în evidență posibilul acțional al unei anumite persoane, grup sau clasă socială, colectivitate, multitudinea acțiunilor care pot fi întreprinse
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
prin intermediul variabilelor contextuale și cauzale abstracte, este obiectul teoriei pragmatice, acționale a respectivului fenomen. O asemenea teorie încearcă să pună în evidență posibilul acțional al unei anumite persoane, grup sau clasă socială, colectivitate, multitudinea acțiunilor care pot fi întreprinse astfel încât variabila efect să poată fi modificată în sensul dorit. Teoriile contextuale oferă explicarea unui fenomen așa cum există el într-o societate oarecare: egalitate/inegalitate, participare la conducere, calitate a vieții, nivel de alimentație, comportament deviant. Teoriile pragmatice analizează capacitatea diferitelor modalități
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o anumită limită chiar disfuncțională, anulând „jocul” dintre părțile sistemului, necesar pentru o dezvoltare creativă, inovativă. c) Conținutul concret al cerințelor funcționale. Chiar făcând abstracție de caracterul lor latent/manifest sau de intensitatea și importanța lor, cerințele funcționale au conținuturi variabile în funcție de condițiile particulare. În condițiile unui mediu stabil, un sistem social are nevoie de un anumit tip de cunoștințe- cunoștințe de stabilitate -, care îi asigură funcționarea normală în cadrul formelor de organizare cristalizate; un mediu instabil, dinamic dezvoltă cerința unui alt
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
departamentului său de cercetare rezolvarea unei probleme specificate (delegarea unui obiectiv) sau îi poate cere să definească direcțiile generale de cercetare (delegarea funcției). Primind un set de obiective sau funcții de realizat, subsistemele au o largă autonomie în organizarea lor, variabilă în raport cu o mulțime de condiții. În ambele cazuri, estimarea eficienței cu care subsistemele își îndeplinesc funcțiile ce le revin reprezintă aspectul-cheie al relației dintre sistem și subsistem. Procesul de autoorganizare a sistemelor sociale, relațiile dintre sistem și subsistemele sale sunt
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sociale care dețin puterea. Aceasta nu înseamnă că sociologia occidentală este liberă de orice ideologie. Influențele ideologice necritice, tacite sunt puternice. În ce măsură sunt ele prezente și în ce măsură sunt limitate de intervenția mecanismelor orientate spre promovarea obiectivității este o stare înalt variabilă, fiind în funcție de o mulțime de condiții. Asumarea pluralității are o bază socială reală: opțiunea democratică. Caracterul distructiv, pe termen lung, al utilizării și/sau manipulării devine din ce în ce mai evident. Dialogul deschis și negocierea devin, din acest motiv, o soluție tot mai
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
reveni în partea a treia a lucrării. Pentru aceste societăți, evenimentul este doar un mod de manifestare al structurii, cum se exprimă structuraliștii. Forma de organizare se reproduce în timp, sau reacționează, dar tot după propriile sale legi, la situațiile variabile. Toate evenimentele sunt „așteptate”. Ele nu au un rol cauzal, productiv, ci fac parte din structura existentă. În timp, o astfel de comunitate parcurge faze înscrise în propria sa structură: semănat, cules, naștere, căsătorie, moarte. Prezentul nu este cauzat de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
că, în raport cu o anumită societate, practica istorică la un moment dat nu trebuie să îndeplinească toate aceste funcții, ci numai unele dintre ele. De asemenea, măsura în care le îndeplinește și importanța ce seasociază realizării unei funcții sau alta sunt variabile. Această precizare este importantă pentru că însăși istoria este diferită în raport cu funcțiile care i se cer să le îndeplinească și, evident, cu cele pe care și le asumă. Istoriei îi sunt asociate două mari tipuri de funcții: funcții de cunoaștere și
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
s-a conturat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în Germania, în contextul unei filosofii de tip neokantian. Schimbarea de optică operată în cadrul acestei filosofii s-a petrecut tocmai în punctul amintit mai sus: raportul dintre constant/variabil, general/individual în fenomenele social-umane. Caracteristic întregii filosofii sociale postmarxiste germane este accentul pus pe diversitate și unicitate. Varietatea este acceptată ca singura caracteristică a realității umane. Generalul este respins ca neavând temei aici. Nu putem deduce formele vieții sociale
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
are forță determinativă asupra evenimentelor care îl urmează. Pentru a înțelege situația la un moment dat a comunității nu este nevoie să luăm în considerație întreaga istorie parcursă, ci să formulăm modelul structural profund care regizează comportamentul comunității, în situații variabile. Cele două strategii de cercetare sunt reale. Strategia evenimențialistă este tipică practicii istorice tradiționale. Istoria este o serie de evenimente care se determină unele pe altele. Ceea ce este de explicat e evenimentul ca atare. Dimensiunea timp este esențială pentru explicație
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
se mențină ca atare. Același lucru se petrece și cu sistemul feudal. Apariția unui eveniment nou stârnește o reacție așteptată, înscrisă în legile de funcționare ale sistemului însuși. Istoria unor asemenea forme nu reprezintă decât repetarea în timp, în condiții variabile de mediu ale comportamentului sistemului, orientat de structura sa fundamentală. În acest sens, analizând economia capitalistă, Marx declara de la început că el practică o abordare strict logică, și nu istorică. Ceea ce îl interesa pe Marx era desprinderea tocmai a structurii
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și prin care s-a realizat. Engels se exprima foarte exact din acest punct de vedere: necesitatea istorică își face loc printr-un noian de întâmplări (Engels, 1964). Condițiile particulare și chiar perioadele de timp necesare unui proces sunt înalt variabile. Forma generală a procesului este însă aceeași. Se aplică aici principiul echifinalității din teoria generală a sistemelor. Pornind din condiții diferite, procesele de un anumit tip ajung până la urmă la aceeași stare finală. Căile pe care evoluează pot fi diferite
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]