2,848 matches
-
Suceava. Un eveniment de suflet și prin ospitalitatea bucovineană la ea acasă, prin miezul dulce al plăcintelor poale-n brâu, prin gustul afinelor de pădure conservate în licoarea tradițională de culoarea abanosului. O întâlnire specială, dar fără accente patetice sau verdicte ce ar fi împiedicat dialogul. Scriam, în octombrie trecut, o scrisoare către ”românii de departe”, scrisoare căreia i-am dat forma unei declarații politice. Acum, am avut ocazia să-i ascult pe acești oameni cu dor de țară, cu nădejdea
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
urmărea cu mîinile Împreunate sub bărbie, ca la rugăciune, și cu coatele pe birou, aproape fără să clipească, Încuviințînd În răstimpuri, ca și cum ar fi detectat indicii sau mici păcate În fluxul relatării mele și și-ar fi formulat propriul său verdict asupra faptelor, pe măsură ce eu i le serveam pe tavă. Ori de cîte ori mă opream, librarul Își ridica sprîncenele scrutător și făcea un gest cu mîna dreaptă spre a-mi indica să continuu a depăna firul istoriei, care părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ce-i mai sigur decât toate, ca doi ori doi, e că Lebedev își adoră și nepotul! De altfel, de ce s-a apucat să-i judece pe toți atât de categoric tocmai el, sosit de-abia astăzi, de ce rostește asemenea verdicte? Iar Lebedev care, chiar el i-a dat astăzi de gândit; oare se aștepta să întâlnească un astfel de Lebedev? Oare l-a știut mai înainte pe Lebedev că ar fi așa? Lebedev și Du Barry, Dumnezeule! De altminteri, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
erau de față și persoane străine. „Trebuia să am răbdare și să-i ofer banii mâine, între patru ochi, se gândi imediat prințul, însă acum greșeala nu mai poate fi îndreptată! Da, sunt idiot, un idiot veritabil!“ își dădu el verdictul în sinea lui, într-o criză de rușine și nespusă întristare. Între timp, Gavrila Ardalionovici, care până atunci stătuse deoparte și tăcuse cu încăpățânare, ieși în față la invitația prințului, se opri lângă el, apoi, calm și clar, începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
își dădea cu părerea, desfăcându-și brațele: — Are nevoie de bărbat! — Să nu-i dea Domnul unul ca tine, Ivan Feodorovici, exploda în cele din urmă, ca o bombă, Lizaveta Prokofievna. Nu unul ca tine, Ivan Feodorovici, cu judecata și verdictele tale; nu grobian, nu grosolan ca tine, Ivan Feodorovici... Imediat, Ivan Feodorovici scăpa cu fuga, iar Lizaveta Prokofievna se potolea după răbufnirea ei. Firește, în seara aceleiași zile, inevitabil, devenea neobișnuit de atentă, calmă, blândă și respectuoasă cu Ivan Feodorovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
plecă ochii în pământ. — Dragă prințe, continuă prințul Ș., amintiți-vă ce am vorbit noi doi acum vreo trei luni; am vorbit tocmai despre faptul că în tinerele, noile noastre tribunale putem întâlni atâția avocați remarcabili și talentați! Și câte verdicte extraordinare la modul superlativ nu dau jurații! Cum vă bucurați atunci și cum mă bucuram și eu de bucuria dumneavostră... spuneam atunci că trebuie să ne mândrim cu asta... Iar această pledoarie stângace, acest argument bizar este, desigur, o întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la spital a fost: «Băiatul ăsta este otrăvita, neștiind cine sunt eu. Nu am mai văzut-o pe femeia aia de atunci. Parcă o Înghițise pământul. Am căutat-o ani de zile prin toate spitalele din Iași. Ulterior, au falsificat verdictul medical. Mi-au spus că avea leucemie, să se spele pe mâini. Or, el nu avusese niciodată probleme de sănătate. Numai Dumnezeu Îi va mai judeca pe asasini. După revoluție am făcut demersuri pentru inițierea unei anchete care să elucideze
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
senior, numai că Malin putea comunica nemijlocit cu americanii pentru că vorbea fluent limba engleză. În plus, o eliminare a lui Malin ar fi stârnit mai putina agitație În afara dacă ar fi fost executată profesionist, În decembrie 1986. Malin moare, iar verdictele medicale sunt confuze: comoție cerebrală sau otrăvire ori... Raportul medico-legal a fost Întocmit de doctorii Securității. După 1990, procurorii au lăsat baltă anchetă stabilirii cauzelor morții lui Malin, la scurt timp după ce o deschiseseră. Surpriză pentru prezumtivii asasini vine tocmai
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
judecătorilor ieșeni”, punctă la 2 septembrie 2004 ,,Jurnalul de est”, sub semnătură lui Nicu Samson; ,, Peste o saptămână judecătorii vor hotărî dacă dizidentul Alexandru Tăcu va primi 3 milioane de euro”, nota și „Evenimentul de Iași”. Timpul a trecut și verdictul instanței a fost făcut cunoscut: Tribunalul Iași, președinte Pruteanu Daniela, procuror Popescu Emil, grefier Răileanu Cornelia, În ședința publică din 8 septembrie 2004, În sentința civilă nr. 679, Hotărăște: admite În parte acțiunea civilă formulată de reclamantul Tăcu Alexandru În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
dreptate. Societatea îi cere lui, ca împărat, întâi de toate protecție militară și victorii răsunătoare asupra dușmanilor. Dar când zăngănitul armelor se stinge și ajunge în plan secund, i se pretinde să devină judecător suprem. Urăște acest rol, căci orice verdict favorabil uneia dintre părți în seamnă inevitabil respingere sau penalități pentru cealaltă. Adică noi nemul țumiți și dușmani. N-are însă încotro. În mintea maselor, nimic nu se potrivește mai bine cu maiestatea unui conducător decât munca de justițiar. Consideră
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cumva vorba de o reclamație? Nu, stăpâne, șoptește Trio pierit. Numai în aceste trei cazuri pot interveni ca judecător în primă instanță, rostește cu severitate principele. Trage de inelar: — Să înțeleg atunci că ai venit să faci apel la un verdict deja dat? Celălalt clatină din cap. Atunci ce vrei de la mine? exclamă principele. Zvârle brațele în lături. — Lasă-mă, omule, în pace și nu mă mai face să-mi irosesc timpul cu nimicuri! Pământiu la față, Fulcinius nu îndrăznește să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
atât de neașteptată, încât împăratul cască ochii mari de uimire: — Cine? — Libo, preabunule... — Și ce-i cu asta? se încruntă Augustus ursuz. Trio Fulcinius se apără cu disperare. — Față de puterea și favoarea de care se bucură Scribonius Libo, numai un verdict din partea Măriei Tale ar putea fi ac ceptat de toți. Augustus nu răspunde. Își pungește în schimb buzele, perplex. Începe să înțeleagă planul Liviei. Vrea să-l silească, pentru a se arăta imparțial, să-și pedepsească într-un fel sau
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu vrea. I-a ajuns experiența nefericită a lui frate-său cu Iulia Minor. Își impune să se gândească la Libo, la riscurile care l-ar putea pândi. Calea apelului e clară. Dar, până să se ajungă la apel, un verdict de crimă împotriva statului ar echivala în primă instanță cu infamia. Nu este vorba numai de existența civică a lui Scribonius, fie și pentru o perioadă scurtă de timp, până ar fi declarat nevinovat. Oprobriul riscă să se răsfrângă asupra
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Și ce anume îi reproșezi? După ton, se pare că independența de spirit a lui Asinius Pollio, destul de asemănătoare cu a sa, îi trezește mai degrabă admirația decât ranchiuna. Vipsania uită de spaimele ei și așteaptă cu sufletul la gură verdictul marelui istoric. Indiferent ce scrie Claudius, ideile vin de la Titus Livius. Iar Pollio nu i-a reproșat, lui personal, nimic. A semnalat doar accentul său provincial. Titus Livius se eschivează cu un gest către Claudius Nero. Nu puțini sunt cei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
talazurile mării îl întrerupe. — Ce-i asta? întreabă călărețul, ușor alarmat. Rufus ciulește și el urechea. Ascultă cu atenție. N-a mai auzit niciodată acest vacarm la Roma. Doar la Ierusalim... Să nu fi fost spectatorii de acord cu vreun verdict și să se fi încăierat între ei? Nu e convins. Îi transmite și germanului starea lui de neliniște: — Mă duc să văd, îl anunță. Rufus se repede spre el: — Stai că vin și eu! În ușă dau amândoi nas în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
proces, în care tribunalul a luat măsuri care ies din comun. Un fermier ajutat de iubita sa a omorât pe soția înșelată. În acel timp în oraș rula un film care după părerea președintelui de tribunal, ar fi putut influența verdictul juraților. Președintele a cerut din această cauză ca jurații să stea tot timpul cât va dura procesul la un hotel, urmând să facă numai drumul până la tribunal. Fermierul a fost condamnat la scaunul electric, iar iubita lui la muncă silnică
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
să dea atenție părului său. Nu-i vezi niciodată pieptănați, rar spălați, cu bărbile Încâlcite, cu miros greu de praf, murdari din cauza armurilor și a căldurii».” „N-aș fi vrut să stau la ei În garnizoană”, zise Belbo. Diotallevi dădu verdictul: „A fost Întotdeauna tipică pentru eremit cultivarea unei murdării sănătoase, pentru a-și umili propriul trup. Nu era chiar sfântul Macarie ăla care trăia pe un stâlp și, când viermii cădeau de pe el, Îi aduna și-i punea la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai bine zis, către tavanul barului, câtuși de puțin sefirotic, și murmura: „Și poate că ei erau toate astea la un loc, suflete pierdute și suflete sfinte, grăjdari și cavaleri, bancheri și eroi...” „Sigur că erau ieșiți din comun”, veni verdictul lui Belbo. „Dar dumneata, Casaubon, ții la ei?” „Eu Îmi fac teza despre ei, cineva care face o teză despre sifilis ajunge să Îndrăgească până și spirocheta pallida.” „E frumos ca un film”, zise Dolores. „Acum Însă trebuie să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vocea. Cealaltă voce era a unui necunoscut, cu un puternic accent francez și un ton certăreț, aproape isteric. Când și când intervenea În dialog vocea lui Agliè, blândă și Împăciuitoare. „Vă rog, domnilor”, zicea acum Agliè, „domniile voastre ați apelat la verdictul meu, și mă simt onorat, dar În cazul acesta dați-mi ascultare. Dați-mi voie să vă spun, mai Întâi de toate, că dumneata, dragă Pierre, ai fost cel puțin imprudent scriind scrisoarea aceea...” „Treaba e foarte simplă, domnule conte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Frock Off: A Lesbian Life (Brighton, 1999); ASG Butler, Recording Ruin (Londra, 1942); Gerald Fancourt Clayton, The Wall is Strong: The Life of a Prison Governor (Londra, 1958); Diana Cooper, Trumpets from the Steep (Londra, 1960); Rupert Croft Cooke, The Verdict of You All (Londra, 1955); Michael De-la-Noy, Denton Welch: The Making of a Writer (Harmondsworth, 1984); Mary Baker Eddy, Science and Health: With Key to the Scriptures (Boston, 1906); Jill Gardiner, From the Closet to the Screen: Women at the
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ca o cârpă urât mirositoare este chiar cartea lui. — Salut FG, zice dezamăgit. — Gunoi străin, se pronunță FG. Ceilalți jucători de crichet se uită să vadă la ce se referă. — Baudelaire, citește unul. O pauză cât se procesează informația. Apoi verdictul: Muiereo! Grupul capătă un aer foarte serios. Cu toate că Atleții nu prea iau în seamă cărțile, în special pe cele subversive, care i-ar submina moral, apreciate de Esteți, numele lui Baudelaire este destul de infam ca să le facă impresie. Jonathan începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
însă, mai ales că nu avea unt de arahide să pună peste. Din această pricină, mâncându-i, arăta de parcă ar trăi o dramă foarte intensă. Au revăzut fiecare probă alături de Kara, care studia totul cu maximă concentrare dar oferea același verdict dezarmant aproape de fiecare dată: erau sute de locuri din care puteau fi achiziționate acele obiecte. Frânghia de pildă avea capacitatea de a-și schimba culoarea și se găsea la F.A.O. Schwarz și la toate magazinele de acest gen din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
reapăru pe ecranul computerului și el continuă: - Totul e foarte clar: materie bacteriană moartă, fibre parțial digerate și iarbă. E rahat. Mă scuzați că am fost nedelicat: este treabă mare de cățel. Tipul nostru a călcat în ce nu trebuia. Verdictul era încurajator, căci atât firele de păr, cât și materiile fecale erau indicii de primă mână. Dacă s-ar găsi urme similare asupra cuiva într-un anumit loc, s-ar putea presupune nu fără temei că persoana respectivă este sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
scena celorlalte echipaje pentru investigații. Se întoarse apoi în piață, unde era așteptată de Roland Bell. Vorbise cu Cheryl Marston la spital, dar, bineînțeles, nu se puteau bizui pe ce îi spusese acesta victimei. - O mulțime de minciuni, fusese și verdictul femeii. Își amintise totuși câteva detalii înainte ca drogul să își intre total în drepturi. Oferise o descriere foarte bună, cu tot cu particularități ale cicatricilor sale. Își amintise apoi că se opriseră la o mașină și reuși să-și aducă aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dar sub degetele lui nu mai este o copilă moartă, e doar un cadavru. Îi atinge buzele, ridică pleoapele, dezvelește gâtul lui Belle de jour, și atunci toată lumea remarcă urmele vineții care alcătuiesc parcă un fel de colier. — Strangulare! dă verdictul. Nu trebuia să fi ieșit de pe băncile facultății ca să-ți dai seama de asta, dar în sfârșit, în dimineața aceea geroasă, atât de aproape de trupul micuț, cuvântul ne dă tuturor fiori. — Bine, bine, bine..., reia judecătorul, foarte mulțumit că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]