7,806 matches
-
pe care e silit să-l ascundă neîncetat.” (B. Constant) Viciul știe că e urât, de aceea Își pune mască. (Prin urmare, trebuie să ne perfecționăm mereu capacitatea de a citi și descifra semnificațiile ascunse ale măștilor umane.) „Nu există viciu, oricât de neînsemnat, să nu Îmbrace uneori aspectul virtuții.” (W. Shakespeare) Jocul, femeia și vinul ruinează omul râzând. (Viciul este maestru În a se insinua În sufletul omului prin modalități de viață cât mai atractive.) „Nu numai o durere Îți
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mască. (Prin urmare, trebuie să ne perfecționăm mereu capacitatea de a citi și descifra semnificațiile ascunse ale măștilor umane.) „Nu există viciu, oricât de neînsemnat, să nu Îmbrace uneori aspectul virtuții.” (W. Shakespeare) Jocul, femeia și vinul ruinează omul râzând. (Viciul este maestru În a se insinua În sufletul omului prin modalități de viață cât mai atractive.) „Nu numai o durere Îți poate tulbura o fericire, ci și altă fericire.” (L. Blaga) Virtutea e calea de mijloc Între două vicii. (Aceasta
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
râzând. (Viciul este maestru În a se insinua În sufletul omului prin modalități de viață cât mai atractive.) „Nu numai o durere Îți poate tulbura o fericire, ci și altă fericire.” (L. Blaga) Virtutea e calea de mijloc Între două vicii. (Aceasta este Însăși definiția aristotelică a virtuții, „ca medie” Între două excese: curajul, de exemplu, este o medie Între temeritate și lașitate; blândețea, o medie Între irascibilitate și indiferență; sfiala, Între timiditate și nerușinare etc. Aristotel voia, prin aceasta, să
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sau iertarea nu trebuie acordate atunci când există bănuiala că ele, În loc să declanșeze un proces de Îndreptare, dimpotrivă, favorizează repetarea greșelii comise. Μ Părinții știu că deficiențele de comportament ale copiilor, dacă nu sunt sancționate la timpul lor, se transformă În vicii la vârsta maturității. Dar, pornind de aici, nu Înseamnă că ei trebuie să „caute cu lumânarea” aceste deficiențe din comportamentul copiilor sau că trebuie să caute pretexte pentru a face neapărat o pedagogie preventivă. Μ Unii oameni sunt Într-atât
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
răspicat, nici să se mântuiască! Μ Un paradox al cunoașterii prin credință: ca să vezi cu adevărat, trebuie să Închizi ochii exteriori și să-i deschizi, În schimb, tot mai mult pe cei interiori. Μ De ce ni se pare mai plăcut viciul decât virtutea? Pentru că În viciu nu suntem nevoiți să simțim suferința dată de eforturile continue de cucerire pe care le presupune obținerea virtuții. Μ Simțirea, mai mult decât gândirea, are nevoie de un vocabular nelimitat: combinațiile, uneori ciudate, Între emoții
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Μ Un paradox al cunoașterii prin credință: ca să vezi cu adevărat, trebuie să Închizi ochii exteriori și să-i deschizi, În schimb, tot mai mult pe cei interiori. Μ De ce ni se pare mai plăcut viciul decât virtutea? Pentru că În viciu nu suntem nevoiți să simțim suferința dată de eforturile continue de cucerire pe care le presupune obținerea virtuții. Μ Simțirea, mai mult decât gândirea, are nevoie de un vocabular nelimitat: combinațiile, uneori ciudate, Între emoții și sentimente contrarii silesc cuvintele
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cauzatoare de moarte; sau cazuri de femei Însărcinate la care fetusul poartă pecetea imaginației materne (când reprezentările mamei sunt maladive, exprimând, de exemplu, diferite temeri obsesive, copilul va prezenta de mic reacții ciudate, aberante). Μ Indiferent ce formă ar lua, viciul exprimă Întotdeauna aceeași lipsă de măsură. Μ Cu cât lăsăm ca principiile să ne guverneze mai mult viața, cu atât „Întâmplarea” va avea o mai mică putere asupra existenței noastre. Μ Dezvăluirea prin somn de către unii oameni a unui rău
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cu toate consecințele care au decurs de aici. „Abia cu Excursia (1977) și Noaptea pe asfalt (1980) se poate vorbi cu drept cuvânt de «dramaturgia» lui Theodor Mănescu”, observa Dan C. Mihăilescu. Producția de tinerețe a dramaturgului suferă de toate viciile literaturii „optimiste” create în perioada „obsedantului deceniu”. În plus, autorul a abordat subiecte străine biografiei sale bucureștene, ca, de pildă, viața satului (Vecinii, Rugul), ceea ce a accentuat amatorismul și falsitatea conflictului dramatic. Notabile rămân doar ultimele trei-patru piese, scrise după
MANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287979_a_289308]
-
un loc privilegiat în roman, o idee enunțată în Alte „Soliloquii”: „Suntem o actualizare a străbunilor - a nomazilor din sânge - plus ceva: conștiința. Suntem o realizare a tuturor refulărilor celor dinaintea noastră: ceea ce nu a putut fi consumat nici de viciu, nici de vis, nici de virtute, dar a scăpat și țărânei. Iar conștiința e bilanțul tuturor lipsurilor: o sinteză a unei erori inițiale: a exista.” Obsesia cu privire la continuitatea strămoșilor prin urmașii lor, cărora le transmit eșecuri și frustrări, pe când cei
MANOLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
București, 1998; Moderator la îngeri, Videle, 1998; Școala și folclorul, Videle, 2000; Ordalia și artificierul, București, 2000; O geografie spirituală a Sudului, Videle, 2000; Acreditări / empatii / consonanțe, Videle, 2000; Avatarurile transcendenței. Om și Dumnezeu în opera eminesciană, Videle, 2001; Măreția viciilor ascunse, Videle, 2001; Parteneriate educaționale comunitare. Itinerar italian, Videle, 2001; Caragiale și „eternul feminin”, Videle, 2002; O filieră educațională neolatină. În Dublin, Videle, 2003; Romanul adolescentului clarvăzător, Videle, 2003. Antologii: Arca îmblânzitorilor de fantasme, Videle, 2000 (în colaborare). Repere bibliografice
MARINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288035_a_289364]
-
netezind drumul celui dintâi. Conform opiniei exegetului, în principiu cele două vocații s-ar manifesta succesiv: întâia parte a criticii lui Maiorescu este negativă, în contrast cu ultima parte, care afirmă. Prin urmare, Maiorescu nu propune o nouă cultură decât după ce denunță viciul radical al celei vechi. În planul expresiei, opoziția între polemic și religios se manifestă paradoxal, căci textele polemice ale lui Maiorescu sunt riguros argumentative, voit demonstrative și impersonale, pe când discursurile sale sunt cele care tind către polemică. Dincolo de cazul Maiorescu
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
și pentru așa ceva un centru de dezintoxicare sau ceva echivalent pastilelor cu nicotină, cred că aș Începe un tratament deoarece acest obicei mi-a răpit mai mult timp decât Îmi place să recunosc. Problema cu scrisul cărților și cu alte vicii este că hotărârea de a renunța este puternică la Început, Însă pe măsură ce simptomele dureroase revin, Însetatul de scris este În stare să recidiveze. știu că Louise și copiii noștri, Mia, Aron și Noah ar fi foarte fericiți să mă vadă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
servicii numai dacă unitățile beneficiare au asigurate resursele financiare pentru plata acestora la termen. Articolul 24 Unitatea furnizoare, executanta de lucrări sau prestatoare de servicii răspunde, în perioada de garanție, pentru calitatea produselor sau lucrărilor, iar după expirarea acesteia, pentru viciile ascunse, constatate potrivit legii. Secțiunea a 5-a Disciplină și răspunderea contractuală Articolul 25 Ministerele, celelalte organe centrale și locale și centralele răspund de luarea tuturor măsurilor necesare pentru asigurarea executării întocmai a obligațiilor asumate de unitățile socialiste prin contracte
LEGE nr. 3 din 30 martie 1988 privind încheierea şi executarea contractelor economice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106714_a_108043]
-
a arătat a fi și demersul lui Al. I. Cuza pentru a obține asentimentul Puterilor (și în primul rând al Curții suzerane) la proiectul de constituție trimis la Constantinopol, împreună cu un memoriu, la mijlocul lui iulie 1863. În memoriu erau reliefate viciile instituțiilor existente și necesitatea de a le modifica. Modificările indicate ca indispensabile erau: 1) o scădere considerabilă a censului electoral și al eligibilității; 2) puterile corpului legislativ strict limitate și definite; 3) crearea unei înalte Camere sau Senat, ai cărui
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
iunie 1865, cu prilejul unei noi întâlniri pe care o are cu ambasadorul Franței la Petersburg, îi va face următoarea mărturisire: „Prințul Cuza, mi-a spus, - scrie Talleyrand - se prăbușește, nu ca urmare a amestecului Puterilor în Principate, ci prin viciile înnăscute ale administrației sale, fără simțul dreptății și al securității, cu agricultura și comerțul distruse, tezaurul bancar golit, finanțele delapidate; din această cauză nemulțumirile cresc din zi în zi. Eu vă repet, se prăbușește și el nu poate să țină
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
peronist ori a dictaturilor militare latino-americane21. Când idealurile unei generații s-au prăbușit, încrederea oamenilor s-a îndreptat lesne spre falșii mântuitori. În România, orice desistare în raport cu proiectul modernizării s-a contabilizat în categoria factorilor de rezistență. În etapa următoare, viciile modernizării au fost abil selectate și administrate mulțimilor, pentru ca în final acestea să fie convocate în acțiunea de negare a trecutului recent și de edificare a unei noi ordini. S-a iscat o complicitate subtilă între falșii profeți și mulțimi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Va trebui să invocăm în cauză și fatalismul paralizant al elitelor, nutrit, e drept, de la cel al mulțimilor, dar nu mai puțin vinovat, prin aceasta, pentru refugiul în infinite prudențe ori în interstițiu. Acest fapt contrastează cu abordarea sistematică a viciilor congenitale și intratabile ale utopiei comuniste din opera lui Michnik și Havel. Așa se face că național-comunismul, care a atins nivelul paroxistic în România și Coreea de Nord, nu a întâmpinat în interior nici o rezistență critică majoră. Dimpotrivă, complicitatea intelectualilor cu acest
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
, carte populară. Este o culegere didactico-sentențioasă alcătuită în scopul definirii și ilustrării virtuților și viciilor. Cunoscută și sub titlul Albinușa, ea reprezintă o versiune a scrierii Fiore di virtù a călugărului italian Tommaso Gozzadini, datând din secolul al XII-lea, dar tipărită abia în 1474, la Veneția. Există o mențiune despre o traducere din italiană
FLOAREA DARURILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287021_a_288350]
-
Floarea darurilor, carte foarte frumoasă și de folos fieștecăruia creștin... Înainte de a fi reeditată (1807, 1808, 1834), scrierea a circulat mult prin copii manuscrise. Floarea darurilor este organizată simetric, în perechi de texte care ilustrează două noțiuni antinomice, virtute și viciu: capitolul Pentru dragoste este urmat de Păcatul pizmii, Pentru bucurie de Păcatul întristării ș.a.m.d. Sunt date definiții ale acestor sentimente și atitudini omenești (cu citate din Socrate, Platon, Aristotel, Pitagora, Ovidiu, Cicero, Seneca, evangheliști ș.a.), urmate de comparații
FLOAREA DARURILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287021_a_288350]
-
Marin Preda. Incitantă, cartea lui M. stârnește reacții contradictorii: pe de o parte, „articole de nivel școlăresc”, volum „cu desăvârșire neinteresant” (Nicolae Manolescu), pe de alta, „nu este o carte pentru minți leneșe” (Mihai Ungheanu). Cea de-a doua culegere, Viciul nepedepsit (1994), conține mai întâi meditații asupra clasicilor (Eminescu, I.L. Caragiale, G. Călinescu), cu accente și interpretări noi, dovedind un spirit critic liber și neinhibat de bibliografia abundentă. Într-o altă secțiune sunt grupate studii despre trei poeți contemporani - Nichita
MIHAESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288114_a_289443]
-
într-un vers contorsionat, încărcat de imagini și tonuri biblice. M. a mai publicat ediții din opera lui G. Călinescu, Ion Marin Sadoveanu și prefețe la traduceri din diverși autori, ruși, bulgari, ucraineni, sârbi. SCRIERI: Timp și mod, București, 1983; Viciul nepedepsit, București, 1994; Catifea aurie, București, 1999. Ediții: G. Călinescu, Poezii. Teatru. Nuvele, postfața edit., București, 1986; Ion Marin Sadoveanu, Taurul mării, pref. edit., București, 1987. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Debuturi în critică, RL, 1983, 31; Ion Istrate, Două debuturi
MIHAESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288114_a_289443]
-
avizat, s-a inspirat și din poezia păgână și, firește, din principalii reprezentanți ai acesteia, precum Virgiliu, Ovidiu și Lucan; totodată, a folosit culegeri de exempla, adică de exemple istorice cu caracter moral folosite ca ilustrări ale virtuților și ale viciilor. În ce privește scriitorii creștini, pare că terminologia teologică a lui Draconțiu e influențată încă de cartaginezul Tertulian și că pasajele cu caracter imnic imită imnurile lui Ambrozie. Opera poetică a lui Draconțiu este foarte interesantă și din punct de vedere al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
două limbi, greaca și latina. La rugămintea episcopului Castor din Apta Iulia, în Galia Narbonensis, care înființase o mănăstire în dioceza sa, Cassian scrie în acei ani (419-426) o operă foarte întinsă intitulată Temeiurile mănăstirilor și remediile contra celor opt vicii capitale (De institutis coenobiorum et de octo principalium vitiorum remediis), în douăsprezece cărți. În primele patru, Cassian descrie viața din lăcașurile mănăstirești din Palestina și Egipt pe care o cunoștea din experiență directă (de aceea, opera poate fi studiată și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cartea a treia, la explicarea faptelor. Numele de creștin, în sine, afirmă el, nu garantează prosperitatea, mai ales dacă numele nu e asociat cu faptele bune; însă creștinătatea din vremea sa, observă scriitorul, nu e altceva decât un „cuib de vicii”. Scriitorul se întreabă apoi la sfârșitul cărții a patra, pentru ce motiv ar fi permis Dumnezeu ca romanii să fie învinși de barbari și răspunsul derivă dintr-o comparație între viața unora și a celorlalți. Romanii sunt superiori barbarilor pentru că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cu prima parte a operei, dedicată descrierii vieții sacerdotale, în timp ce cea de-a doua se ocupă de diferitele activități pe care preoții le pot efectua, cum sunt administrarea proprietăților Bisericii și gestiunea bunurilor pământești, iar cartea a treia conține descrierea viciilor și a virtuților (din unele surse, rezultă că ar fi constituit o operă de sine stătătoare). Tratatul se sprijină foarte mult pe învățătura lui Augustin. Stilul lui Iulian e simplu și lipsit de podoabe, admirabil câteodată; autorul vrea să evite
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]